Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Lavinia Petrariu: în ciuda faptului că mi-a părut rău, am ales să rămân
Unul dintre factorii care au cântărit cel mai greu în decizia de a rămâne în România au fost părinții mei, care mereu au avut nevoie de ajutorul meu.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea
Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.
Mi se pare că un om trăiește în țara asta în ciuda ei
Țara asta, dacă nu ești bărbat (bărbații romi se exclud, desigur), în deplinătatea facultăților fizice și mintale, descurcăreț și cu părinți bogați, te urăște.
Despre neasumare și micul furt de căciulă
Alina Mitran se pretinde ziaristă din 2000, dar fură munca altora și o semnează în articole publicate în Adevărul. Șefii ei o pun să șteargă măgăria, dar se fac că plouă la fel cum, la mine în sat, copiii cred că scapă dacă nu se uită la tine când le atragi atenția că greșesc.
Alex S. – Am plecat din Romania în 1997, ca să nu trebuiască să mă lupt cu morile de vânt
Momentul în care m-am rupt complet din punct de vedere mental a fost acela în care un prieten de familie mi-a spus pe șleau că n-am nici o șansă să răzbat (în România), pentru că nu am avut părinți securiști.
R.P.: Am o senzație de ratare, aș fi putut mai mult
De ce nu a plecat R.P. din țară și ce ar face-o să plece, la un moment dat: Dacă ar câștiga AUR (sau similar) alegerile. Dacă aș vedea că drumul nostru o ia din nou în jos către hoție, corupție, lașitate, egoism, nesimțire.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
D. – Nimic nu merită întoarcerea în țară
Îmi pare rău că nu am emigrat de fiecare dată când conduc, când intru în contact cu autoritățile, în ultimul timp și când văd că mulți din prietenii și colegii mei de generație au luat-o razna cu teoriile conspirației, sau când îi văd că sunt convinși de discursul AUR și al altora de același gen
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici
Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.







