Plezirista | Dollo zice Bine

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Nelinisti de dama 16/06/2016

Vreau să cumpăr o saltea, dar de care?

Mă interesează o saltea nici prea moale, nici prea tare, nici prea scumpă, dar durabilă. Că nu mă mai mărit, deh. Sau poate, cine știe, taman salteaua o fi calitatea care-mi lipsește 😛

La ce sunt bune șpăgile electorale

Dreapta românească începe să învețe din greșelile trecutului și recuperează spectaculos. În bucătărie la mama.

Cu sânge rece, de ziarist

Nimeni nu poate ști de ce Perry a ajuns criminal, iar Capote, un scriitor faimos, deși amândoi au crescut ca niște scaieți purtați de vânt. Ca să ajungi la dilema asta trebuie să citești „Cu sânge rece” și să vezi filmul „Capote” 🙂

Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase

Cronică la patru mâini (de femeie) despre cartea misoginului Charles Bukowski – „Povești despre nebunia obișnuită” – plus o replică masculină la final 😉

House of cards, părerea mea

Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂

Vise de post

Mama s-a decis să nu mai țină postul Paștelui ca în alți ani, dar o chinuie aparițiile nocturne ale bunicii cu pofte păcătoase; )

Cartea iluziilor, despre morți numai de bine

Dacă autorul dorește ca opera să-i fie distrusă după moarte, e un păcat să nu faci asta, cu scuza că opera aia era prea bună ca să fie distrusă? Dar dacă autorul se răzgândește înainte de moarte?

Copilul din Guantanamo, produsul fricii în lupta cu libertatea

Povestea lui Omar Khadr, un puști de 15 ani băgat de familie într-un război care nu era al lui, pedepsit de americani pentru că a încercat să-și salveze pielea. Cine a câștigat din războiul dintre frică și libertate, declanșat de americani după 11 septembrie 2001?

Bărbaților care știu să râdă

La final m-a pupat afectuos și mi-a zis că pot să-mi schimb numele de scenă în „Dollo strânge bine”. Credeam că n-o să mă mai invite vreodată, dar mi-a arătat că mă înșel. Ne-am distrat la fel de bine și a doua oară, pentru că de dansat tot la fel de prost am dansat.

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

„Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu este destinul unei națiuni care se încăpățânească să rămână blocată în șabloane păguboase, să se lase sedusă de lideri nepotriviți, să eșueze lamentabil înainte de finalizarea unor demersuri în care pornește cu entuziasm, dar pe care le abandonează inexplicabil pe parcurs.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine