Dar la cât le-am ascultat/piratat muzica, din liceu și până acum, ar fi meritat oricum, chiar și fără Freddie, și obosiți de viață, să le plătesc un bilet la concert.
Archive | Plezirista
RSS feed for this section
Vreau să cumpăr o saltea, dar de care?
Mă interesează o saltea nici prea moale, nici prea tare, nici prea scumpă, dar durabilă. Că nu mă mai mărit, deh. Sau poate, cine știe, taman salteaua o fi calitatea care-mi lipsește 😛
La ce sunt bune șpăgile electorale
Dreapta românească începe să învețe din greșelile trecutului și recuperează spectaculos. În bucătărie la mama.
Cu sânge rece, de ziarist
Nimeni nu poate ști de ce Perry a ajuns criminal, iar Capote, un scriitor faimos, deși amândoi au crescut ca niște scaieți purtați de vânt. Ca să ajungi la dilema asta trebuie să citești „Cu sânge rece” și să vezi filmul „Capote” 🙂
Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase
Cronică la patru mâini (de femeie) despre cartea misoginului Charles Bukowski – „Povești despre nebunia obișnuită” – plus o replică masculină la final 😉
House of cards, părerea mea
Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂
Vise de post
Mama s-a decis să nu mai țină postul Paștelui ca în alți ani, dar o chinuie aparițiile nocturne ale bunicii cu pofte păcătoase; )
Cartea iluziilor, despre morți numai de bine
Dacă autorul dorește ca opera să-i fie distrusă după moarte, e un păcat să nu faci asta, cu scuza că opera aia era prea bună ca să fie distrusă? Dar dacă autorul se răzgândește înainte de moarte?
Copilul din Guantanamo, produsul fricii în lupta cu libertatea
Povestea lui Omar Khadr, un puști de 15 ani băgat de familie într-un război care nu era al lui, pedepsit de americani pentru că a încercat să-și salveze pielea. Cine a câștigat din războiul dintre frică și libertate, declanșat de americani după 11 septembrie 2001?
Bărbaților care știu să râdă
La final m-a pupat afectuos și mi-a zis că pot să-mi schimb numele de scenă în „Dollo strânge bine”. Credeam că n-o să mă mai invite vreodată, dar mi-a arătat că mă înșel. Ne-am distrat la fel de bine și a doua oară, pentru că de dansat tot la fel de prost am dansat.
Articles
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Toshiba, 2010-2026
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
alina: Foarte fain serialul despre Canada. Despre 4 a...
-
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
-
-
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
-
Mihai: Am urmarit numai episodul cu Vancouver care pare u...
-
Elena: Parcă îmi vine să închei și eu simplu, ca Hor...
-
Horațiu: Mi-a plăcut mult să urmăresc impresiile voastre...
-
Dana: am ajuns pana la sfarsit :) las pe maine totusi fi...
Ce citim la clubul de carte
