Vise de post

Mama s-a decis să nu mai țină postul Paștelui ca în alți ani, dar o chinuie aparițiile nocturne ale bunicii cu pofte păcătoase; )

M ama a decis, cu greu, că anul ăsta o să țină un post mai relaxat. Un motiv ar fi că în apropiere de Paște o să fim pe drumuri și,  cică zice chiar popa, călătorul e iertat de păcatul de a nu fi postit. Așa că deocamdată merge așa românește,  nici în căruță, nici pe jos. Mai o brânză,  un ou, un lapte, dar se abține de la carne.
Astă noapte, însă,  a avut un vis tulburător,  care a pus-o pe gânduri :
Se făcea ca mămica  (mamaie) îi zicea cuiva: ai adus mă cârnații ăia?  Și eu am întrebat-o: ce să faci, bre, cu cârnații?
Și ea: e, ce să fac!? Să-i mănânc aşa la gratar.
Și eu: cum, bre mămică,  acuma în postul Paștelui?
Și ea: da’ ce-are, fă!?
De unde ma gândesc că pe lumea ailaltă nu contează, că dacă nu i-oi fi dat nici io de pomană mămichii … apoi nimeni n-a mai dat de pomană.  Da’, auzi, să -mi ceară ea mie cârnați în post…

*poza e cu prânzul de azi: urzici cu ouă posate.

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “Vise de post” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 19/03/2016 at 17:17 #

    Urzici cu ouă posate….CÂHH!!!

  2. pvladc 21/03/2016 at 17:32 #

    la iesire va fi sf patrick gen

    • Dollo 22/03/2016 at 09:50 #

      nope

  3. Belle dImagination 28/03/2016 at 16:01 #

    Pesto de urzici cu ouă poşate = o nebunie!

  4. o femeie 29/03/2016 at 13:59 #

    unde e poza??? nu o mai vad!

    In rest, prin lumea musulmana se zice ca Allah iti vorbeste in vis si iti cere lucruri impotriva Coranului (cam asa se scuza la bruxelles unii de rautati. Nimeni nu ii crede, nici macar colegii de religie)

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?