Plezirista | Dollo zice Bine

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 18/09/2016

Stoner, un destin obișnuit

Stoner, de John Edward Williams, cartea de luna asta de la club. Ilustrarea perfectă a zicalei „Life happens and then you die.”

Cercopitec

Întrebările cu care am plecat ( eu și mama) de la filmul Sieranevada, al lui Cristi Puiu

Se mai încheie un club de carte, primim sugestii pentru altul

Decimat de emigrările în Australia și Africa, sau de lenea de a citit, clubul de carte merge mai departe și primește, luna asta, propuneri de noi lecturi pentru la anul.

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

Puritate, ultimul roman al lui Jonathan Franzen, despre impuritatea, minciuna, vinovăția și totuși dorința de puritate din noi.

Ce s-a întâmplat cu happyendul?

Unde mai e speranța, fetelor? Păi dacă nici paralizat nu mai stă făt frumosul ca să-l prinzi în lațul căsniciei, apăi ce pretenții să mai ai de la ceilalți, liberi să zburde pe câmpurile înverzite ale ofertelor sexuale?

Ziua pisicii în vremea renovării

Toshiba tocmai a trecut cu bine de prima renovare din viața ei. Plus câteva sfaturi utile în caz că vă apucați și voi „doar” de zugrăvit 😉

Complexul bărbatului de 30 de ani

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth – Să ridice mâna ăla căruia nu-i place sexul oral, nu visează la una mică cu o necunoscută agățată pe stradă, care nu vrea să fie liber și nu s-a masturbat vreodată

Conjurația imbecililor în vremea pokemonilor

Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole, cartea pe care Hollywood-ul n-a fost capabil s-o transforme în film, deși are toate ingredientele de succes.

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.

Queen fără Freddie și 20 de ani prea târziu

Dar la cât le-am ascultat/piratat muzica, din liceu și până acum, ar fi meritat oricum, chiar și fără Freddie, și obosiți de viață, să le plătesc un bilet la concert.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine