Plezirista | Dollo zice Bine

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Ceva bun de la mama 07/02/2016

Făcute să dureze

Mi-a zis că dacă vreau o baterie să mă țină doi ani să-i dau 20 de lei. I-am zis că nu mai trăiesc eu atâta, așa că să-mi dea de zece lei o baterie pentru un an – mama despre durabilitatea bateriilor de ceas.

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Ce cărți citim anul ăsta

Cele opt câștigătoare ale clubului de carte 2016. Următorul club de carte va fi sâmbătă, 27 februarie, când vom discuta cartea Gabrielei Adameșteanu – Dimineața Pierdută.

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Poezia și melancolia stepei din „Testamentul francez” al lui Andrei Makine pot fi apreciate cu niscai grade alcool la bord, așa că vă invit să-l „degustăm” sâmbătă, la clubul de carte.

Mama, față cu touchscreen-ul

A învățat să scrie mesaje pe „țap”, să-și treacă evenimente în google calendar și să tasteze prescurtat, ca să nu-și tocească buricele degetelor 😉

Nimic nou pe frontul părinți-adolescenți

O oră de discuții libere într-un liceu din România 2016. Cum o convingi pe mama să te lase să-ți faci un tatuaj. Dialogul surzilor în secolul vitezei: tu țipi, ea țipă, câteva zile nu vă vorbiți, viața trece.

Cu nostalgie, despre bătaia din copilărie

Mama povestește cu nostalgie despre bătăile primite de la mamaie și încă mai crede că, nebătut la timp, copilul iese afurisit și lipsit de respect față de autoritate.

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

Alegeți 12 din cele 42 de cărți propuse pentru club și puteți spune că v-ați făcut anul cu mâna voastră

Secolul cârtiței

Sfârșit de mileniu, de Radu Tudoran, o carte cât un secol de istorie trăită degeaba de un popor condamnat să-și repete greșelile

Două filme bune, bune și unul frumos

Ca să nu vi se pară goale zilele astea de vacanță fără zăpadă.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine