La ce sunt bune șpăgile electorale

Dreapta românească începe să învețe din greșelile trecutului și recuperează spectaculos. În bucătărie la mama.

colaj

 

Vă ziceam acum trei ani că dreapta românească nu e bună nici la gătit, dar ciclurile electorale nu au trecut degeaba peste politicieni, au învățat încet, încet, din greșeli, să fie mai buni, mai reliable, cum ar zice englezu, și uite că putem azi să afirmăm, cu sentimentul datoriei împlinite, că dreapta românească a început în sfârșit să fie utilă măcar în bucătărie. După chibritele Elena Udrea, și-au demonstrat utilitatea din plin cănile cu Sulfina Barbu și Monica Macovei.

Mama le avea de când ambele doamne îi cereau votul, pentru parlamentul național și pentru parlamentul european. La rețeta asta, însă, mai avea nevoie de două recipiente similare, și cum opțiunile electorale de anul ăsta ale mamei nu s-au mișcat deloc bine în direcția asta a șpăgilor, a apelat la două căni pe care le primisem eu dintr-o campanie socială pentru îmbunătățirea imaginii romilor. Asta a fost ultima aroganță comisă în bucătărie de mama, cu ocazia pomenii pe care a făcut-o, ca de fiecare dată, cu o săptămână înainte de Moșii de vară – că în ziua moșilor e prea aglomerată biserica.

drob2

Rețeta e aia normală de drob, pe care deja v-am mai spus-o, doar că tocătura de drob nu a pus-o în formele de cozonac, ca până acum, ci a umplut cu ea cănile. La fund și deasupra a pus câte un ou crud, astfel încât după finalizare ouăle să fie ca niște capace ale sulului de drob. Cănile legate cu folie de plastic la gură au fost apoi fierte în cuptor într-o cratiță cu apă. După vreo 20 de minute, când oul de deasupra părea fiert, le-a scos. După răcire le-a băgat la frigider și abia a doua zi le-a scos, cu grijă, din interior.

drob3

Pentru că felia de drob astfel rezultată a încântat-o, mama mi-a zis să-i transmit lui Nicușor Dan că de data asta l-a votat așa, fără cană, dar data viitoare nu-l mai iartă 😉

Altfel, s-a consumat ieri încă o pomană reușită, la mama lu Dollo.

pomana

Etichete: , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.