Dacă mâncărurile mamei ar trebui să poarte niște titluri nobiliare, EL ar fi „the king”. Are finețea cărnii fragede (de miel, ied, pui sau curcan), prospețimea ciupercilor, aroma verdețurilor de primăvară și e picant numai bine cât să-ți deschidă apetitul pentru vinul ăla roșu pe care l-ați rezervat la masa de Paște. Drobul se face, la noi în casă, doar cu ocazia asta. S-ar putea spune că de aia e așa de bun, pentru că se prepară o dată în an. Ei bine, n-am cum să vă conving decât spunându-vă cum îl face mama. Dacă vă luați după ea o să-mi dați dreptate garantat.
Anul ăsta n-am cumpărat miel, ci un ieduț mic și drăguț, de care ți-ar fi milă cu siguranță dacă l-ai vedea zburdând pe câmpii. Totuși mama l-a văzut doar în galantarul măcelarului, așa că l-a mângâiat direct pe piele 😀
Avea 5 kg cu totul, iar pentru drob mama i-a folosit organele (ficat, plămâni, rinichi, inimă) și măruntaiele (mațele și burta). Ca să se lege un pic între ele măruntaiele iedului, dar și pentru că erau totuși prea puține cărnuri, mama a adăugat niște fleică de porc, adică acea parte împănată cu grăsime care e foarte bună și la tigaie, dar uite că se dovedește utilă și la drob. În total să fi fost maximum două kg de carne, cu tot cu măruntaiele iedului.
Pe lângă cărneturi mama pune verdețuri: ceapă verde, usturoi verde, pătrunjel și mărar. Mult. Cel puțin două-trei legături zdravene din fiecare. Plus mai bine de jumătate de kg de ciuperci.
Carnea și organele se pun la apă rece de cu seară, ca să-și lase acolo tot sângele. A doua zi se pun la fiert, cu ceva sare pentru gust. Organele de ied vor fierbe mult mai rapid decât carnea de porc, de aia e bine să le încercați din timp în timp, ca să le scoateți când sunt fierte, lăsându-le să fiarbă mai departe pe cele de porc.
Când se răcesc un pic începeți să le tocați cubulețe mici, ca pentru salata de Boeuf. Secretul acestui drob este tocmai faptul că nimic nu se dă prin mașina de tocat, ci se taie de mână. În felul ăsta rezultatul păstrează întreaga savoare a ingredientelor, fără să le reducă la o pastă cu gusturi amestecate și incerte.
După ce transformați toată carnea în cubulețe, iar mațele și burta în fâșii subțiri, tăiați ceapa, usturoiul și verdeața, cât se poate de mărunt. Toată verdeața se călește în ulei împreună cu ciupercile, de asemenea tăiate cubulețe. În cratița în care le căliți puneți prima dată ciupercile, care-și vor lăsa o zeamă abundentă. Abia apoi adăugați ceapa, usturoiul și verdeața, și un praf de delicat. Când sunt călite și omogenizate, le amestecați cu carnea tăiată cubulețe.
Aici adăugați mirodeniile. Mama are un amestec făcut de ea în casă, pe care l-a folosit cu succes și la cârnați, de Crăciun, și l-a pus și acum la drob. Un amestec dat prin rîșniță de: piper, coriandru, oregano, cimbru, cuișoare, boia.
La final bateți cam opt ouă la această cantitate de carne și verdeață, și amestecați totul bine, bine.
Pregătiți apoi tăvile de coacere. Mama a folosit două tăvi de cozonac, unse cu ulei, și tapetate cu hârtie de copt. Hârtia trebuie și ea unsă, pe interior, tot cu ulei. În hârtie se toarnă compoziția de drob, insistând cu lingura prin colțuri, ca la final să vă iasă o formă completă de drob, nu doar un cocoloș. Înveliți compoziția cu niște prapur (pe care îl primiți tot cu iedul sau mielul cumpărat), deasupra căruia mai dați o pensulă de ou bătut. Al nouălea ou, dacă ați ținut socoteala.
Se încinge cuptorul la 200 de grade cu ceva timp înainte, și se bagă tăvile înăuntru. După maximum 40 de minute e gata. Verificați ușor cu lingura, apăsând pe suprafața drobului, dacă e făcut. Dacă e ușor întărit, înseamnă că e gata.
Nu-l scoateți imediat din tavă. E bine să-l lăsați la răcit încet, undeva pe balcon, să zicem. Apoi îl băgați în frigider. Când se întărește bine în frigider, îl scoateți din tavă, îl decojiți de hârtie și-l tăiați. Secțiunea spune totul despre reușita rețetei. Mama n-a prea fost mulțumită, de exemplu, de rigoarea cu care am tăiat eu cubulețele de carne. Prea mari, neregulate, zice ea. Vă garantez, însă, că gustul e același.
Când veți lua prima îmbucătură veți simți un ușor iz de carne de capră/miel, dar tocmai asta face gustul de drob perfect. Părerea mea.
deja salivez…unde ziceai ca stai ? :))
Și eu salivez, că mama nu m-a lăsat decât să-l gust. Restul la Paște 🙂
Am facut si drobul. Cu aventuri. Am constatat cand am ajuns la bagat ouale ca mai aveam doar 6! Asa ca nu a prea avut tinuta. Am suplinit cu doua linguri de smantana. 🙂 Dar de gustos a fost gustos. Prima data cand il fac cu maruntaiele taiate si nu date prin masina de tocat. Sarutari de mana mamei pentru retete. Si mama mea facea cele mai bune sarmale, cei mai buni carnati, cel mai gustos drob, o ciorba de varza cu carne de oaie cum n-am mai intalnit…
Mă bucur că ți-a ieșit bine și mai ales că ți-a plăcut. Mie asta cu tocatul de mână mi se pare esențial la drob. Altfel, dacă e dat prin mașină nu e decât un soi de umplutură de cârnat coaptă într-o tavă de cozonac 🙂 Dar pentru fiecare mâncarea făcută de mama lui e cea mai bună, toată viața. Pentru că pe ea și-a format gusturile.