Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre
Recent News Subscribe
Categories:
A dat cu piatră
Cine ar fi putut să creadă că un asemenea nor fotogenic poate să scuipe atâta gheață peste ghivecele noastre cu flori?
Der Viena
E interesant cum același oraș, vizitat de mai multe ori, îți poate oferi stări complet diferite, chiar dacă-i calci aceleași locuri. Amintirile mele din prima Vienă sunt cu totul altele decât cele din a doua, și niciuna nu se compară cu a treia 🙂
Conrad, ziaristul berii
Să vezi ditai omul trecut de 45 de ani, chel, cu o burtică respectabilă, de la bere, îmbrăcat în pantaloni scurți din piele întoarsă, verzi, cu ciorapi croșetați trei sferturi, grena, pantofi albaștri și cu fundiță la gât, nu e chiar o chestie de trecut cu vederea. În ciuda costumului, tipul avea o mină serioasă și falnică. Până la urmă scrie despre politică la Der Standard.
Snitzelstrasse
A văzut că-i picase o hârtie din buzunar tipului, când și-a scos țigările, a alergat și strigat după el, ca să-i dea banii. Ghici câți erau? 200 de euro. Toți am exclamat în cor: „No fucking way in…!”, apoi fiecare a completat linia punctată cu numele țării lui: România, Bulgaria, Albania, Serbia, Bosnia, Macedonia, Croația, Muntenegru. Kosovo…. Sârbul, zdruncinat de întâmplare, n-a putut să adauge decât: „Yeah, it is a fine day!”.
În casa cu o mie de ape, buda e scumpă
Să vedeți ce se mai poate face cu 60 de cenți in Viena. De exemplu se intră la Toilet of modern art, în casa cu multe ape Hudertwasser Haus. Și vă spun, intra lumea acolo ca la muzeu, avea -n-avea treabă. Băgau cenții în automat și intrau mișcând niște turnicheți, ca la metrou.
Buric loves Guță
„Am auzit multe despre muzica voastră, aveți compozitori și cântăreți minunați…”, zice Ahmed Buric. Enescu, zic eu, să-l ajut. Dar el zice „nu, noi vă suntem recunoscători (sau îndatorați, nu mai rețin exact termenul, dar era pe acolo) pentru Nicolae Guță!”.
Cum ești așteptat la Viena
Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.
Cutremur pe Facebook
Pe Facebook s-a deschis o pagină, vineri, în ziua nunții regale, care se cheamă așa: Societatea pentru Aprecierea Curului Pippei Midleton. Adică sora miresei are un cur apreciat. De peste 72.000 de persoane. A, și la noi a fost cutremur în Vrancea…
Articles
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
-
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
-
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
-
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
Ce citim luna asta
