A dat cu piatră

Cine ar fi putut să creadă că un asemenea nor fotogenic poate să scuipe atâta gheață peste ghivecele noastre cu flori?

Cine ar fi putut să creadă că un asemenea nor fotogenic poate să scuipe atâta gheață peste ghivecele noastre cu flori? Când îl vezi îți vine să cânți, să-i urezi bun venit, să-l întâmpini cu mesaje pacifiste, flower power, Peace brother! El, nimic. Batman, Batman! Și mai avea puțin și-mi spărgea geamurile. Azi după amiază.

Tags: , , , ,

3 Responses to “A dat cu piatră” Subscribe

  1. Gasca Dragos Eugen 10/05/2011 at 23:03 #

    Wow ! Eu stau in doi, pe langa Foisorul de Foc ! A plouat zdravan si aici, dar nu a dat cu piatra ! Si tot nori apocaliptici au fost ! 🙂

    • Dollo 10/05/2011 at 23:27 #

      Inseamna ca ala care a dat cu pietre tintea pe cineva 🙂

      • Gasca Dragos Eugen 10/05/2011 at 23:29 #

        :)) probabil ! … =))

Leave a Reply

Oldies but goldies

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale