Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Cât valorează un om? Dar după moarte?
Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor
Dacă Dumnezeu nu e, umanitate nici atât
Incinerarea la Crematoriul uman din București, un serviciu public pe care biserica îl incriminează, iar Primăria nu se poate decide dacă ține cu popa sau cu mortul, căruia îi ia totuși banii
Cu titlu provizoriu
Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America – o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România
Românisme
Amintiri din București – un stand trist cu magneți de frigider și dansul polițiștilor locali cu segway, pe dalele clămpănitoare din Centrul istoric
Români la muncă. În Italia
Cum îți face poftă de mâncat și de băut un chelner român într-o semi-cârciumă neautorizată din Italia
Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși
… descoperită din întâmplare într-un manuscris la Biblioteca Academiei de Doina Ruști și înflorită atât de măiastru într-un roman cu parfum de afion și grătare sfârâinde din vechiul București – „Manuscrisul fanariot”
#cu mama la Roma – varianta culinară ;)
Pentru că ce s-a întâmplat la Roma nu poate să rămână în Roma, am făcut un colaj de poze care combină celebrele haștaguri #sâmbătaalamama și #cumamalaRoma Poftă bună! 😉
Cu prejudecățile la Roma
Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma
Când respectatarea regulilor te face prostuț în ochii mamei
„Mai lasa-mă cu regulile tale pe care nu le respectă nimeni!”, mi-a zis mama la coadă la moaștele lui Spartacus de la Coloseum
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
