cronica de film

Tag Archives: cronica de film

Carte & alte arte 15/11/2016

O dramă despre comedia pe care o trăim

Ce șanse ar avea Hitler să ajungă superstar dacă s-ar întoarce în Germania/Europa zilelor noastre?

Părinții tăi cu cine votează?

Despre corupția cu față umană din filmul lui Mungiu și din viețile noastre, deste alegerile greșite pe care le fac părinții, în numele iubirii pentru copiii lor, și cauza pentru care nici anul ăsta n-o să iasă cine vrem noi la primărie.

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Două filme bune, bune și unul frumos

Ca să nu vi se pară goale zilele astea de vacanță fără zăpadă.

De ce eu? – un film, prea multe întrebări

Pentru că e un film artistic, nu un documentar, pleci de acolo cu întrebări și-ți dorești să afli oare ce vor gândi Ponta, Picioruș, Stănoiu, Năstase, când vor vedea filmul și replicile scrise de Giurgiu pentru personajele lor?

Leviathan, varianta necenzurată

Vă recomand să vedeți Leviathanul pentru că prea mulți dintre noi îl trăim zi de zi. Între „voința lui Dumnezeu” și „în limitele legii”.

Voi cum ați vrea să fiți înșelați?

Între iluzia iubirii casnice până la moarte și nemuritorul „ce-ar fi fost dacă ar fi fost?”, un film despre cât de vulnerabili suntem în fața ispitei sau a fostelor relații rămase în coadă de pește.

Frumusețea vieții, văzută din a doua jumătate

La grande bellezza, recenta capodoperă a lui Paolo Sorrentino, un film din care fiecare înțelege ce vrea, ca din viață

Sandra Bullock urăște spațiul, dar nici spațiul nu stă degeaba

Despre gravitație și întoarcerea în timp, „Gravity” și „About time”, două SF-uri pe care le-am văzut în ultima vreme

La limita de jos a cerului, dramă cu umor moldovenesc și înjurături românești

Un film despre lipsa de perspective, alegeri neinspirate, din dragoste, și eșecuri. Un film despre „adolescenți ai căror părinți sunt infectați de lucruri aiurea”, în Republica Moldova unde 20 de ani au trecut degeaba.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

O dramă despre comedia pe care o trăim

Părinții tăi cu cine votează?

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Două filme bune, bune și unul frumos

De ce eu? – un film, prea multe întrebări

Leviathan, varianta necenzurată

Voi cum ați vrea să fiți înșelați?

Frumusețea vieții, văzută din a doua jumătate

Sandra Bullock urăște spațiul, dar nici spațiul nu stă degeaba

La limita de jos a cerului, dramă cu umor moldovenesc și înjurături românești

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Jadranska magistrala

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

Rulată Germania

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare