Tag Archives: cronică film

Meniu de filme de Crăciun

Sofia Loren

Un serial politic apreciat de critici, un film inspirat din viața reală și vreo două comedii ireverențioase, dar reconfortante și romantice. Toate pe Netflix.

Read More 23 Comments

Petrunija – puterea crucii în statul de drept

petrunija si popa

O poveste caldă despre egalitatea de gen în apele reci ale Bobotezei – Dumnezeu există și numele lui e Petrunija – dacă aveți nevoie de un pic de optimism în vara asta complicată.

Read More 7 Comments

Părul sălbatic și omul prea educat

parul salbatic4

Încă un film elegiac de Nuri Bilge Ceylan într-o Turcie complet diferită de aia colorată, turistică. Despre încercarea fiului de a-și depăși tatăl, despre câtă conștiință, atâta suferință.

Read More 1 Comment

Paterson, poezia și umorul unei vieți banale

cascada

Filmul lui Jim Jarmusch îți arată că există viață și fără toate „realizările”, „împlinirile” și „accesoriile” de care ne înconjurăm selfiurile zi de zi, și tot nefericiți suntem

Read More 1 Comment

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Read More 34 Comments

Marți după Crăciun

afis-marti-dupa-craciun

Filmul lui Radu Muntean, difuzat azi de ProCinema – un cadou frumos, dar crud pentru acea femeie îndeobște nefericită de sărbători – amanta.

Read More 0 Comments

Poziția copilului, părerea mamei

pozitia copilului

Cronică la patru mâini, cum a văzut mama mea prestația Luminiței Gheorghiu, mama lui Barbu, din filmul „Poziția copilului”.

Read More 18 Comments

Un film tare până la ultima secundă

Ryan Reynolds, îngropat în Irak

Dacă nu l-ați văzut la ProTV astă noapte, și nici în altă parte până acum, vă recomand un film care vă ține cu atenția trează până la ultima secundă. Și asta în ciuda faptului că nu există decât două finaluri posibile: moare sau nu.

Read More 19 Comments

După dealuri suntem noi

dupa-dealuri

Mergeți să vedeți filmul lui Mungiu „După dealuri”. Este o oglindă realistă a Românei de azi, afectată de bigotism, lipsă de valori, de resurse și de speranță. Un film despre oameni de care n-are nimeni nevoie.

Read More 15 Comments

Oameni, melci și semicocalari

Andi Vasluianu și Monica Bârlădeanu - foto Adi Marineci

Tugor Giurgiu zice că al doilea lui film, „Despre oameni și melci”, e un film pentru semicocalari! Eu aș zice că e un film despre oameni învinși de lipsa de solidaritate.

Read More 14 Comments

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.