Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
De ce ea? (2)
Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.
Să ucizi o pasăre cântătoare
Cea mai citită carte după Biblie, în America, vine la clubul de carte, vineri, 24 aprilie. Hai să vedem cât de asemănătoare e America anilor 30 cu România actuală.
Urgentarea celerității în justiție
Arhiva Tribunalului București pierde dosarele „judecate cu celeritate” de justiția română care dă termene de pe un an pe altul.
Cât durează să-ți iei salariul de la un angajator român
Dacă-ți dai patronul în judecată acum, că nu ți-a plătit salariile de acum un an, primul termen la proces e în decembrie 2013. Justiția din România funcționează ca ochii mortului, iar noi plângem pe la TV că niște bogați au pierdut bani pe mâna unui broker șmecher.
Justiție de supermarket (III)
Tata cred că e deja reîncarnat într-o altă viață în timp ce eu mă chinui să fac succesiunea după el și mă plimb ca orbetele între avocat, notar și, mai nou, judecători. Accesul la justiție e împiedicat de însăși faptul că nimeni nu te luminează pe unde se intră în accesul ăsta.
Încrederea
Vocea poporului: „Am depus memoriu și am încredere că domnul președinte a promis că nu se va amesteca în treburile justiției!”. Vocea puterii: „Cred că o anchetă asupra evenimentelor, care se va finaliza, dacă se va finaliza, va face lumină în acest sens.”










