Fost poet programator, fost corporatist, fost visător, actual primar de comună, dezamăgit de USR și de partide, dar încă amăgit de ideea de a construi o comunitate în care să-și crească mai bine copiii. Cară apa cu bidoanele acasă, a înghițit o broască râioasă în primul mandat și urmează alegerile.
Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci
Petrecut în secolul 18, scris în secolul 20 și citit în secolul 21, romanul lui Silviu Angelescu are minunata calitate de a ne arăta cum suntem, cum am fost și cum vom mai fi, ca popor și ca indivizi, într-un dulce, amuzant grai pe care numai un lingvist și folclorist îl putea născoci.
Palatul viselor noastre
Palatul viselor este renumit ca cea mai puternică instituție a statului, însă văzut din interior e doar o rețea de frici individuale care acționează orbește în tunelul ce duce către propriul eșafod.
USR, mai bine nu se poate
Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.
Românul ar vrea, dar n-are, dom’le, cu cine
Dacă tot nu intrați în politică, ajutați-i măcar cu o semnătură pe ăștia care au inconștiența să o facă.
House of cards, părerea mea
Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂