Romania

Tag Archives: Romania

Nelinisti de dama 13/04/2012

Filmele tinereții mele românești

Noi ăștia de 40 de ani în sus n-am crescut cu silicoanele Pamelei Anderson, ci cu pieptul colhoznic al Dragăi Olteanu Matei. Nu ne-am îndrăgostit de Brad Pitt, ci de Ovidiu Iuliu Moldovan, Alexandru Repan și chiar Sergiu Nicolaescu la nevoie, dacă patria era la ananghie.

Să umiliți bine!

Poporul român se comportă de veacuri așa, cu liderii săi. La fel și cu valorile. Dar nici cu Băsescu nu mi-e rușine. El a primit în toți anii ăștia exact ce a dat, și ceva în plus, din partea casei.

Cu țoapa la Caru cu bere

Caru cu bere - foto Cristian Movilă pentru The New York Times

EL, deși avea scrumieră pe masă, a aruncat țigara pe jos și a strivit-o cu călcâiul, ca pe stadionul de la Ciorogârla. EA, ca o doamnă, a băgat mâna, cu inelu-i de valoarea mașinii mele, în frapieră și a pescuit două cuburi de gheață, pe care și le-a introdus grațios, exact în paharul cu vin, de două milioane de lei sticla!

Limba română, ruda săracă în familia (noastră) regală

Paul și Lia pe vremea când el era mai bătrân și ea mai tânără

Familia regală a României a fost importată din Germania, dar asta s-a întâmplat acum 200 de ani, nu o fi de ajuns pentru membrii ei să fi învățat deja și limba română? Când au angajat avocați ca să-și revendice averile, n-or fi mai ajuns banii și pentru un profesoraș de română, ca să-i mediteze?

Mândrie şi beton

Aripa bătrână, rămasă acasă, a unei familii de oşeni din Certeze

Când căpşunarii abia descopereau munca în vestul Europei, după deschiderea graniţelor, alde Ciorbă şi Ciocan (astea sunt numele de familie predilecte ale oşenilor din Certeze) deja îşi transformaseră câştigurile în betoane, inox şi fier forjat acasă. O expoziţie tragi-comică despre satul maramureşan, aşa cum nu ne place să ni-l imaginăm, dar din păcate el există.

Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Plesu, criticat in presa romana ca sustine bombardarea Iugoslaviei de Pasti

Un portret excelent al politicii internaționale, văzută de pe scaunul de ministru de externe. Cu diplomație despre „candoarea” lui Constantinescu și sinceritatea plebee a lui Băsescu.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Ziua 3: Azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

… și am aflat că pe noile cărți de identitate nu mai sunt trecute numele părinților. Suntem cetățeni europeni, fără mamă, fără tată.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Recensământul, treabă românească

Geanta recenzorului, inspectata de Toshiba, fireste

Șeful meu direct știe doar că e șef. Șefa lui, coordonatoarea, nici ea nu știe mai multe, dar are telefon. Împreună vom face recensământul populației. Recensământul unei țări de șefi și șefuleți.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...