De ce mi se pare demagogie ieftină invitația lui Iohannis la consultări cu societatea civilă. Plus o invitație la vot: voi cât de dispuși ați fi să ocupați o funcție publică?
Cum se combate lipsa de onoare
Legal, în România actuală, din scaunul de ales sau numit nu poți pleca decât cu picioarele înainte sau cu mâinile legate. Protestul în stradă pare singura soluție de moment, dar n-ar trebui să devină o regulă.
De la cine așteptăm dreptatea și adevărul?
Pot niște polițiști, care nu sunt capabili să spună adevărul în cazul unuia de-al lor, să apere adevărul altora?
Despre obligația de a-ți plăti întreținerea
A nu plăti ceea ce consumi, așteptând s-o facă alții pentru tine, la infinit, e ca atunci când nu te speli și te dai cu deodorant ca să nu puți. Dar tot pute, să știți, mirosul propriei nesimțiri nu piere nici sub cel mai de firmă parfum din lume.
Se schimbă garda în mafia bucureșteană
Arestarea lui Oprescu, Chiliman, Vanghelie & co înseamnă nimic pentru cetățenii Bucureștiului, e doar o reglare de conturi între tabere. Noi suntem chemați, formal, la alegerile din 2016 ca să-l ungem prin vot popular pe următorul Naș.
De ce nu au românii încredere în societatea civilă?
Nu știu, dar vă spun care e legătura dintre nunta la sat, coliva lu’ mamaie și conferințele de presă în era lui „click aici ca să vezi ce n-ai văzut”.
Pescărești
Unde se mănâncă bine o masă perscărească pe litoralul românesc? Răspuns – la bulgari, la Shabla 😉
Vadim a fost, noi am rămas
Vadim nu a făcut decât să exploateze ceea ce zace în unii oameni. Și să le dea curaj să se exprime public. Apoi a venit Internetul.
Prima zi de școală, între Winnie și Dumnezeu
Care dintre personajele din fotografie câștigă mai mulți bani de la buget, ca să nu facă nimic?
Înainte de Nutline
Era un ritual, duminica – pe vremea aia singura zi liberă din săptămână – când mama cocea semințe pe tablă, întindeam Scânteia pe cuvertura țesută la război de mamaie, cu care înveleam recamierul din sufragerie, și ne uitam la televizor
Articles
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Silviu Stoica: Frumos articol! Felicitari!...
-
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
-
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 21.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






