Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…
Cât îi ia stridiei să ajungă în farfurie
O vizită surpriză la o fermă de stridii din Croația și alte chestii minunate pe care le-am mai degustat pe acolo.
După garduri, noi
În satele din Oltenia s-au furat sistemele de irigații, dar s-au construit garduri de protecție de-a lungul drumului național.
Muntenegru, agonie și extaz
Peisaje frumoase de care mâna omului a știu să-și bată joc, aruncând gunoaie la marginea drumului, ca să aibă ce admira turiștii care le tranzitează.
Croația văzută din „apartman”
TVA-ul e 22%, impozitele se plătesc la numărul de paturi, chiar dacă le ai sau nu ocupate, iar dacă ești neglijent și „uiți” să declari turistul care ți-a călcat pragul ești pasibil de o amendă de vreo mie de euro. Ca majoritatea proprietarilor de „apartman” în care am stat în Croația, Lara ne-a dat chitanță pentru suma plătită.
Muzeul relațiilor eșuate și neîngropate
În Zagreb: o concentrație de sentimente, amintiri și topoare din foste relații încheiate înainte ca moartea să-și facă datoria.
Țara guvernată cu proteveu’
În care sărăcia, lipsa de educație nu se tratează cu politici și strategii coerente de dezvoltare, ci se cârpesc de azi pe mâine cu donații generate din milă și lacrimi vărsate la ore de maximă audiență.
De ce ea? (3)
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
De ce ea?
Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese
Caietul Albastru al Adrianei Săftoiu
În care nu se spune dacă Băsescu și-a tras-o sau nu cu Udrea, dar ce scrie în el, dincolo de bârfa asta, e infinit mai important.
Articles
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Silviu Stoica: Frumos articol! Felicitari!...
-
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
-
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 21.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






