Prima zi de școală, între Winnie și Dumnezeu

Care dintre personajele din fotografie câștigă mai mulți bani de la buget, ca să nu facă nimic?

O fotografie distribuită pe Facebook de un părinte, probabil, face cât mia aia de cuvinte care se spune în fiecare an, înainte de începutul școlii. Dintr-o parte popa îi anunță că trebuie să fie credincioși și supuși, ca să nu-i bată Dumnezeu, din cealaltă, polițistul se pregătește să-i anunțe că trebuie să fie cuminți, ca să nu-i bată legea. Între feliile sendvișului ăsta laico-religios se vor mai băga, fără gust, niscai materii inutile, predate ca să se bifeze curricula, pe măsura entuziasmului celor trei duamne profesoare din mijloc.

Ce-i mai rămâne personajului imaginar Winnie, decât să-i anunțe sfârșitul inocenței:

Ia să vedem, dragi copii, dacă știți care dintre funcționarii publici din spatele meu va primi cel mai mare salariu de la buget (adică din banii mămicilor, tăticilor și bunicilor voștri), și cine lipsește de la prezidiu în prima zi, și foarte probabil în restul zilelor de școală?

Dacă aflați asta din prima zi de școală, veți ști să răspundeți corect de acum încolo și la întrebarea „ce vreți să vă faceți când veți fi mari?”, cu cele două variante de răspuns: popă, ca să aveți bani fără să faceți nimic, sau medic/profesor, ca să plecați din țară.

Dacă mai aveți unde să plecați și din țară…

Etichete: , , , , , , , , ,

5 comentarii la “Prima zi de școală, între Winnie și Dumnezeu” Subscribe

  1. Gabi C. 14/09/2015 at 17:30 #

    „duamne”? ce e alea? E de bine sau de rau?

  2. dana eugenia 15/09/2015 at 09:26 #

    e ‘doamne’ spus ‘la mishto’

  3. dana eugenia 15/09/2015 at 09:30 #

    pentru ca, nu-i asa, popilor le trebuie bani de la stat, bani cand trec cu cersitul prin cartier, bani de la nunti-botezuri-inmormantari

    „Patriarhul Daniel ar putea incasa peste 21.000 de lei pe luna: aproape 15.000 de lei salariu DE LA STAT, dublu fata de cat are acum, plus 6.169 lei din FONDURILE PROPRII ale Arhiepiscopiei Bucurestiului.”

    de ce pana mea nu se autofinanteaza din fondurile proprii si spagile proprii ?!?!?!

    • Dollo 15/09/2015 at 09:53 #

      Dana, ți-am editat comentariul și am șters link-ul către Pro. Știrea a fost dată prima dată de site-ul profit, ei au descoperit măgăria, e fair să le dăm dreptul să aibă accesări, și nu celor care au preluat-o fără să citeze sursa, cum e cazul Pro 🙂 Link-ul către sursa originală a știrii era deja la mine în text.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Prima zi de școală, între Winnie și Dumnezeu | România curată - 15/09/2015

    […] pentru comentarii, pe dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.