Mă sună fiica unei prietene să mă roage să-i fac rost de o adeverință de practică la un ziar, că-i trebuie la facultate. Așa aflu și eu că ea studiază jurnalismul, la Spiru Haret, că e deja în anul 3 și, din vorbă în vorbă ajungem și la principalul subiect:
– Auzi, îmi trebuie și mie un interviu politic, unul economic și… (aud din off o voce care-i șoptește că trebuie și unul social)… nu, social nu-mi trebuie că am, și am și cronica de carte. Doar interviurile astea, dacă poți să mă ajuți.
– Cu cine trebuie să faci interviurile?
– A, nu să le fac, îmi trebuie așa, făcute, că n-am timp să le fac, că am o mulțime de treabă, și trebuie date în trei zile la profa, și două zile o să-mi ia numai cronica de carte s-o fac, și…
– Cum gata făcute, adică să ți le fac eu sau cum?
– Să mi le dai tu așa, de unde știi tu că se găsesc interviurile astea, că eu n-am timp să caut…
– Și de unde să le iau eu?
– Păi tu unde mai lucrezi?
– … dar eu nu am făcut interviuri politice în ultima vreme, și nici economice. Mai mult reportaje, portrete…
– A, bun, și reportaj îmi trebuie. Dă-mi un reportaj!
– Cum adică, să-ți dau un reportaj făcut de mine să-l duci la școală și să zici că e făcut de tine?
– Da.
– Păi ăsta e plagiat!
– Știu, dar toată lumea face așa. Și n-am timp că….
– Cum să faci așa ceva? Păi dacă te prinde profesoara aia?
– Ete, na, păi suntem o sută și ceva de studenți, crezi că are ea timp să citească toate temele? Și apoi toți fac așa, ți-am zis, toți le iau de pe net, numai că mie nu prea-mi place ce e pe net, vreau așa, ceva mai … știi tu, care nu se găsește pe net…
– Adică cum, că nu știu cum sunt astea de pe net?
– Păi nu știu, dar mie nu prea-mi plac.
– Dar tu ce ziare citești? Pe net, că bănuiesc că nu dai banii pe ele…
– A, ba da, le cumpăr, că nu-mi place să citesc pe net. De fapt nu prea-mi place să citesc, și o carte când trebuie s-o citesc mă chinui mult, dar asta e.
– Și de ce faci facultatea asta?
– A, păi eu de fapt am vrut să fac PR și comunicare, dar ăștia aici pun mai mult accentul pe jurnalism, și mie nu prea-mi place. Adică îmi plac unele, de exemplu am fost la o lansare de carte și am făcut atunci frumos, un articol… Dar astea cu politic, economic nu-mi plac, și n-are rost să mă apuc acum să fac ce nu-mi place, înțelegi?
– Dar să știi că și dacă o să ajungi jurnalist tot va trebui la un moment dat să faci ce nu-ți place. Apoi, de unde știi dacă n-ai făcut niciodată, poate trebuie să încerci să vezi cum e. S-ar putea să-ți iasă niște chestii mai interesante decât celor de pe domeniu. Uite, ai auzit de Tolontan?
– .. daa…
– E un ziarist sportiv. Teoretic el ar trebui să scrie doar despre sport după opinia ta, dar de exemplu în campania electorală din 2009 el a fost ziaristul care după părerea mea a făcut cele mai bune interviuri cu candidații la președinție, cu Băsescu și Geoană.
– … mda…
– Îți spun asta ca să înțelegi că nu trebuie neapărat să îți placă politica sau să te pricepi, și poți să faci un interviu cu un politician de exemplu, mai ales dacă la școală vă cere să fie unul imaginar, poți să-ți imaginezi cum îl iei la întrebări pe Ponta, pe Antonescu, orice politician vrei tu. N-ar fi mișto?
– Daaa, dar n-am timp, că trebuie să….
– Ok, dar nu poți să-ți bați joc de tine așa, doar motivând că așa face toată lumea. Nu e normal să faci așa ceva. Chiar și dacă presupunem că la finalul acestei facultăți n-o să faci jurnalism, ci doar PR, tot trebuie să știi jurnalism, ca să știi ce vor jurnaliștii să afle de la tine, ca PR.
– Dar am făcut și eu de exemplu anul trecut. Am avut de făcut un eseu pro și contra ceva. Și eu am ales Internetul. Și am făcut frumos, am zis acolo și pro și contra, am luat o introducere de pe net, și la examen profa nici nu s-a uitat pe dosarul meu, a zis că mă știe de la ore și mi-a dat 9. Și acum credeam că merge așa, că eu i-am zis că lucrez, și că n-am timp să-i fac toate prostiile alea pe care le cere ea, și prima dată a zis că da, și după aia că nu, că vrea să facem toți astea. Ca un fel de practică, înțelegi, la curs.
– Cursul de genuri jurnalistice sau cum se cheama?
– Da, așa…
– Eu zic totuși să faci o încercare. Dat fiind că nu ai așa mult timp, intră pe net, caută niște interviuri cu politicieni și încearcă să-ți imaginezi cum ai face tu interviurile alea.
– Da, o să mă uit că am acasă niște ziare mai vechi și văd eu ce copiez de pe acolo. Merci!
I-am sugerat câteva adrese de ziare și site-uri pe care se poate uita ca să-și facă o idee despre „cum trebuie să fie interviul ăla”, pentru că tot repeta expresia asta, de parcă la cursul ăla nu li s-ar fi predat nimic despre interviu.
Probabil că fata a închis telefonul și m-a considerat nebună. Și eu m-am îndoit o clipă că dialogul a fost real. E adevărat, am tot citit despre plagiate comise și la case mai mari, sunt conștientă și de nivelul slab de pregătire cu care se ajunge și se iese din facultate în România, dar cred că mă legănam cu ideea că lucrurile astea sunt doar excepții. Poate șocul vine și din faptul că aveam altă părere despre fata asta, care a mai absolvit o facultate, de limbi străine, parcă.
Și da, pe vremea mea… la Facultatea de jurnalism grupele erau mai mici și lucrările practice care ni se cereau chiar erau discutate, cu profesorul, în fața grupei. Nu-ți permiteai să trișezi, că te întreba profesorul ce ai vrut să zici cu nu știu ce expresie. Și picai de papagal. Iar asta era doar cu 15 ani în urmă, totuși.
Nu știu de ce se agită atâta profesorimea că noua lege a învățământului va distruge tot ce s-a făcut în ultimii ani în sistem. Păi dacă doar asta e tot ce s-a creat în sistem în ultimii ani, plagiatul generalizat și furtul de pe net, îi urez noii legi să distrugă tot, să se aleagă praful de tot și să se ia de la capăt. Cu alții dacă se poate. Ce e acum nu mai are nicio șansă.
Iar pentru cei care spuneau până acum că presa e plină de ingineri, transformați în jurnaliști de ocazie, iată un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Țineți-vă respirația!
trizdă rău, dollo..
Te va suna peste cativa ani sa-i gasesti un job.
Eu nu pricep cum vad lumea oamenii care fac aceste facultati, stiind ca se trece prin ele in ritm de industrie. Unde vor lucra toti acesti oameni si cine va lua in serios diplomele acestea?
Tre’ sa fie si din astea: altfel ar trebui blamat Basescu c-o mai face pe cite una „pasarica” sau „cu ochii cit cepele” Sa nu uitam si de „tiganca imputita”… As paria doi la unu ca don’soara de care spui va face jurnalism peste citiva ani. Intre ghilimele, desigur.
Poate chiar va prezenta vremea pe undeva pe la teveu sau va face reportaje prin cluburi si saloane de bronzat. Ce stii tu care va fi cererea pe piata in viitor?
Eugenie – mai rău ca pe vremea când ne chinuiam cu tinerele talente…
Dumnezero – vor lucra ei pe undeva, daca media va fi la fel de joasa in toata tara, ne vom balaci toti intr-o mediocritate care bate inspre Idocracy
Mircea – Uite cum ii gasesti tu scuze Basescului 😉
Ei, uite, de asta aș interzice eu facultatea înainte de 25 de ani. Ăștia mici habar n-au care le e interesul… fac temele ca să scape de ele, nu ca să înțeleagă ceva. Și după aia, când le vine mintea la cap, e cam târziu.
Eu mai vad o posibilitate: sa nu isi gaseasca de serviciu in domeniu si (dupa ce te suna sa ii gasesti tu & co) sa se planga peste tot cat de grea e viata tinerilor in RO, ca nu ai nicio sansa, ca nu te angajeaza nimeni si ce naspa si rai sunt toti. Din ce-am vazut eu, plangaciosii sunt in mare majoritate din categoria asta.
Nu e doar vorba de ridicarea standardelor de jurnalism, ci de faptul ca media este in acest moment in cadere economica. Aparent, s-au inchis diverse robinete financiare odata cu criza financiara, si finantatorii sunt mai reticenti (in afara de cei pdl-isti care profita de ocazie pentru a cumpara ziare si televiziuni, daca tot au acces la lichiditati).
La Cluj, de exemplu, toate televiziunile locale au intrat in faliment sau sunt aproape de faliment sau au fost reconstruite cu alta finantare. Antena1 Cluj, care a fost foarte puternic la Cluj, a intrat de 2 ori in faliment, iar acum a ramas doar echipa de sincron live pentru stiri la Bucuresti; NCN se tot taraste aproape de faliment, cu toate investiile lor; Realitatea Cluj a intrat in faliment dupa vreo 2 ani de la deschidere, iar acum a fost cumparata de pdl-isti (toata ziua e primarul pe acolo…); ProTV Cluj a disparut de mult, ramanand doar corespondenta cu Bucuresti …si toata situatia se repeta si la ziare si radiouri.
E un fenomen national. Si aproape zilnic intalnesc jurnalisti cu experienta ce si-au pierdut locul de munca. In contextul acesta de reducere a domeniului media, este din ce in ce mai greu sa gasesti loc de munca… deci nu vad ce anume vor lucra absolventii si masteranzii ce ies „de pe bancile” facultatilor. Nu cunosc nicio redactie ce angajeaza tineri lipisiti de experienta cand exista veterani liberi ce au deja relatii; ar fi stupid..
Dupa convorbirea cu izda aia n-ai gasit, brusc, frigiderul plin de carne ? :)))))))
Sa-ti spun cum a evoluat lumea medicala in ultimii douaj` de ani ? Absolventii aia sunt viitori medici la care ne vom duce noi, ca deh, usor, usor, o sa-i cautam……Si eu sunt ingrozit ca astia habar n-au nici cat am uitat io !
Ma rog doar sa ma duc brusc, sa n-apuc sa le bat la usa si sa le spun ca ma doare ceva…..
… mai vad un scenariu: emigraza si se plang ca sunt mai destepti si ma scoliti decat altii dar nu sunt apreciati si nu le sunt recunoscute studiile…
OMG. OMFG.
inca un exemplu ca Facultatea de Jurnalism nu te face jurnalist. Am spus-o si o repet: meseria de jurnalist se invata la locul de munca. Cursurile de jurnalism doar iti ofera niste idei despre aceasta meserie si cu ce se mananca ea. Restul se invata in redactie, de la meseriasi si din greseli. Dar pentru asta trebuie sa vrei sa ajungi jurnalist. Daca va aduceti aminte, din octombrie 2000 pana in septembrie 2004 am fost singurul invatacel venit in practica la Curierul National care a fost angajat la ziar si ulterior, zic eu, a ajuns si jurnalist. Daca nu aveam norocul sa dau peste „colonelul” Monica S si dvs., nu cred ca invatam meseria asta. Deci, va multumesc public inca o data.
Si da, cei mai buni jurnalisti din presa romana pe care ii cunosc eu sunt inginerii. Un exemplu elocvent este Liviu Avram.
Messa – fata asta e la a doua facultate, am senzatia ca are deja 25 de ani, dar nu sunt sigura.
Andreea&Elena – are toate sansele sa emigreze, de asta se si „pregateste” 😉
Dumnezero – mda, presa e ingropata de politica, cu largul concurs al catorva generatii de jurnalisti, care nici macar nu au scuza astora care vin din urma, ca ar fi avut la baza o scoala proasta. Cu atat mai mult ma intreb ce va urma, cand vor veni „la putere” tinerii astia copy/paste.
Daniel – generatia tanara de medici chiar ca e o treaba criminala. Ziarizdele vor fi parfum pe langa asta.
Georgel – nicio facultate nu te face ceva desavarsit, ci doar iti pune in mana niste unelte cu care sa te faci singur. Totul e sa vrei.