Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

gresie-negoita

Știu că lumea fierbe acum cu Panama leaks, cu offshore-uri și miliarde ascunse prin paradisuri fiscale, ceea ce n-ar fi rău, dacă ar fi bine, dar pe mine m-a ros în ultima vreme curiozitatea cu privire la plasturii ăia lipiți de primărie pe Bulevardul Unirii, și care s-au dezlipit la prima ploaie. M-am încăpățânat să aflu cât au costat minunile și după mai multe insistențe la Primăria sectorului 3 am aflat următoarea poveste, care ar părea absurdă dacă nu s-ar petrece în România.

Pe scurt e cam așa: plasturii antialunecare de pe Bulevardul Unirii, lipiți „la cererea locuitorilor” după cum susține Primăria, au fost cumpărați de la firma 3M, „cea mai tare în domeniul soluțiilor pentru siguranța traficului”, după cum susține firma pe site și credeau chiar oamenii de la Administrația Domeniului Public București sector 3. Doar că benzile antialunecare, garantate „minim doi ani”, s-au dezlipit după nici două zile, iar acum ADPB vrea să dea în judecată furnizorul 3M ca să-și recupereze banii dați degeaba pe plasturi. Furnizorul zice că nu plasturii lui sunt de vină, ci „doreii” care i-au lipit, că n-au respectat procedura standard de lipire. În poveste au mai fost amestecate: un laborator din Anglia, chemat de 3M să-și dea cu părerea despre cum s-a comportat lipiciul de pe plasturi, și institutul românesc INCERC, chemat de ADP să spună dacă plasturii ăia erau suficient de tari pentru picioarele bucureștenilor. O întreagă dramoletă consumatoare de bani și timp, generată de fapt de un proiectant al primăriei care nu a gândit inițial impactul gresiei alunecoase pe un trotuar intens circulat.

Nodul îl va tăia un judecător, dar până atunci, să le luăm pe rând:

Ce zice directorul adjunct al ADPB SA sector 3: Personal am lipit vreo 200 de bucăți, că mi-a fost milă de oamenii mei

Bogdan Cotigă spune că plasturii au fost lipiți la cererea cetățenilor care au sunat la primărie să semnaleze că se alunecă pe gresia de pe Bulevardul Unirii. E adevărat, admite el, proiectanții bulevardului – departamentul de urbanism din Primăria sectorului 3 – nu s-au gândit că aceste bucățele de gresie, de dimensiuni atât de mici, inserate între plăcile mari, vor avea un impact așa de mare asupra traficului.

raspuns primarie sector 3Reamenajarea Bulevardului Unirii, de la Piața Alba Iulia până la Piața Unirii, pe ambele laturi , a costat 10 milioane de euro – sumă deloc mare, după aprecierea directorului adjunct – și a fost făcută în mare parte de ADPB, care deși are ca acționar majoritar Primăria sectorului 3, este un SA și, spune același director, are regimul unei firme private, care are de dat socoteală numai acționarilor. În cazul ăsta… primăriei. Din acest motiv, ca o firmă responsabilă, ADPB a decis să remedieze pe propria cheltuială neajunsul cu gresia alunecoasă – deși până la urmă, dacă era o greșeală de proiectare, nu-i era imputabilă  – așa că a purces la cumpărarea plasturilor buclucași.

Bogdan Cotigă, director adjunct ADPB SA:

I-am contactat pe cei de la 3M, care sunt cea mai tare firmă pe piață de astfel de materiale, ei ne-au recomandat acest safety walk, așa se numește banda asta, pe care noi am tăiat-o în bucăți de 5 pe 5 cm. Le-am lipit pe bucățile de gresie la recomandarea reprezentantului de la 3M, care a fost cu noi pe teren. Personal am lipit vreo două sute de bucăți, pentru că mi-a fost milă de oamenii mei, le înghețaseră mâinile și se chinuiau cu bucățelele alea: să șteargă gresia cu alcool, să preseze bucata de plastic cu o rolă din cauciuc, să se ridice, să se aplece, operațiuni care au fost făcute de 40.000 de ori, câte bucățele am lipit”.

Dezlipirea plasturilor a fost pusă inițial pe seama unei marje de eroare, dar când au văzut că în unele zone s-au dezlipit între 50 și 75% din ei s-au gândit că marfa n-a fost bună, așa că au cerut banii înapoi de la firmă.

Și cât au costat, domnule, bucățelele astea de safety walk? Primăria a făcut tot timpul un secret din asta, pe motiv că nu sunt bani de la buget, ci din „sursele proprii” ale ADPB. Cu insistențe, directorul adjunct al ADPB a avansat verbal o cifră: „6000 de euro. Suportați din profitul societății”. Deci până la urmă și din profitul primăriei, dacă ea e acționar principal.

Ce spune repezentantul 3M: Oamenii ADPB au dat rasol, românește!

Corneliu Mihai e sigur că de vină a fost mâna de lucru, nicidecum marfa vândută de el, contra sumei de „în jur de 6000, poate ceva mai mult sau mai puțin, nu rețin exact”. Mihai spune că angajații ADPB nu ar fi respectat procedura de lipire a plasturilor. Altfel ar fi stat treaba dacă ar fi fost lipite de angajații firmei distribuitoare, dar asta ar fi costat încă 4000 de euro, sumă care le-a părut mare celor de la ADPB chiar și după negocierea care a redus-o la 3600 de euro.

lipire-plasturi

În viziunea distribuitorului 3M, necazul vine din faptul că ADPB a preferat să dea numai 6000 de euro pe material, în loc de 10.000, cu tot cu montaj, ceea ce ar fi generat și garanția de 2 ani.

Corneliu Mihai, distribuitor 3M:

Safety walk este cea mai bună soluție pe piață pentru astfel de probleme. Este inventată în anii 60-70 și a fost folosită în toată lumea. Adezivul de pe benzile astea este asimilat cu sudura, la rezistență. Și sunt de diverse tipuri, de interior, de exterior. La noi, am vândut astfel de benzi și celor de la Hotel Sheraton, care le-au pus în căzile de baie, antialunecare, deci vă dați seama că țin la apă, dacă sunt lipite corect. Or în cazul ăsta, de pe bulevard, eu am văzut, muncitorii de la ADP sunt din categoria <las că merge și cu piciorul, bă!> Le presau cu piciorul, că le era lene să se aplece ca să le preseze uniform cu rola de cauciuc. Iar asta s-a văzut, dacă rămâne fie și numai o mică bulă de aer ea compromite toată bucata și se dezlipește. Adezivul de pe ele se întărește într-o zi, dar dacă sunt respectate cele trei condiții esențiale – suprafața să fie degresată cu alcool, să fie uscată și banda să se apese uniform cu rola de cauciuc – ele sunt foarte durabile. Noi le-am făcut o ofertă de montaj cu 4000 de euro apoi am scăzut la 3.600. La 50.000 de bucăți câte au avut revenea cam 0,07 euro pe bucată. Nu era deloc mult. Le ofeream garanție de cel puțin doi ani. Ei au zis că pot să facă operațiunea cu oamenii lor, au adus 15-20 de oameni și în prima zi am fost cu ei acolo, în zona Zeppter. Le-am arătat cum se face, apoi i-am lăsat. După vreo două zile am sunat să văd cum au avansat și mi-au spus că deja le-au montat, ceea ce mi se părea imposibil. Fuseseră și niște zile cu ploaie, mi-e greu să cred că au respectat procedura, au dat rasol, românește.

Confruntat cu cererea ADPB de a da banii înapoi, distribuitorul 3M s-a apucat să-și blindeze cazul cu dovezi. A luat niște plăcuțe dezlipite de pe bulevard și le-a trimis la un laborator intern al companiei, din Anglia, de la care a primit următorul răspuns: „adezivul de pe ele s-a întărit în aer. Deci nu au fost lipite corespunzător!

M-am întâlnit cu Corneliu Mihai chiar pe bulevard, ca să testăm gradul de alunecare al bucăților de gresie. S-a minunat că deși era o zi însorită de primăvară, gresia aia aluneca de parcă ai fi fost pe patinoar. Omul e sigur că marfa lui nu dă greș, dacă e manevrată cum zic instrucțiunile, totuși deși mi-a promis că-mi trimite și analiza de laborator din Anglia, și oferta făcută celor de la ADPB, ulterior s-a răzgândit pe motiv că nu are voie să le facă publice, așa că va trebui să-l credem pe cuvânt. Și pe el și pe directorul adjunct al ADPB, care a preferat să vorbească tot fără documente scrise. În fond sunt două firme private, care au făcut o lucrare publică, pe bani cu statut discutabil.

Încă nu și-a rupt nimeni gâtul

Situația pare blocată în acest moment. Alte variante pentru îndreptarea lucrurile nu prea sunt, directorul adjunct ADPB spune că ar mai fi fost soluția rașchetării mecanice a bucăților de gresie, astfel încât să nu mai alunece, dar asta presupune scoaterea lor din locurile în care sunt și trecerea printr-o mașină specială care le-ar stria suprafața lucioasă. Asta ar însemna practic distrugerea multora dintre bucățile de gresie, ceea ce ar echivala cu refacerea lucrării în întregime, cheltuială pe care de fapt nu și-o permite nimeni. Bogdan Cotigă nu e sigur nici acum că bucățelele alea alunecoase de gresie chiar sunt un pericol pentru trecători, de vreme ce încă nu și-a rupt nimeni gâtul pe ele. Adică au existat acele semnale de la cetățeni, dar ele pot fi puse, în opinia directorului, și pe seama cârcotelii naționale obișnuite. „Încă ne mai gândim dacă este oportună cheltuiala cu schimbarea plăcuțelor alunecoase, atâta timp cât încă nu a fost niciun accident, doar s-au plâns cetățenii că alunecă”.

Între timp, ADPB e decis să meargă mai departe cu procesul contra 3M, a plătit o expertiză la INCERC (costul analizei la INCERC, zice directorul ADPB, a fost de maxim 100 de euro, dar a durat mai bine de o lună) și sunt hotărâți să cheltuiască timp și bani în instanță ca să recupereze cheltuiala de 6000 de euro cu plasturii.

plasturiNorocul cetățenilor pare a fi tot sfânta muncă a lui Dorel. Pe bulevard, micile bucăți de gresile grena au început deja să se desprindă din locurile lor. Unele au dispărut, altele se clatină sub pașii trecătorilor. Probabil că în mai puțin de cei doi ani în care ar fi fost garantați plasturii, vor dispărea și plăcile de gresie, deși directorul adjunct ADPB jură cu mâna pe inimă că va întreține lucrarea cu orice preț, chiar și după ieșirea ei din garanție.

Deși pare o bagatelă raportat la dimensiunea și costul lucrării de pe întregul bulevard, afacerea plasturilor antialunecare mi se pare emblematică pentru modul în care se fac lucrurile în România. O investiție e făcută prost din start, de niște proiectanți care ar fi trebuit să știe că gresia aia alunecoasă nu are ce căuta pe un spațiu cu trafic intens supus intemperiilor. Repararea gafei este făcută la fel de amatoristic de niște angajați cel mai probabil necalificați, ai ADPB, cu niște materiale care or fi ele de top în lume, dar aici și-au găsit nașul. Ulterior gafa escaladează și consumă și mai mulți bani și energii, pentru că fiecare parte își analizează probele și acum vor plăti avocați ca să se confrunte în justiție. Și totul pentru niște plăcuțe de gresie alunecoasă. Poate că întrebarea ar fi trebuit să fie cu totul alta de la bun început: cine a vândut gresia alunecoasă și cine a câștigat din afacerea asta?

 

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc. 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

6 comentarii la “Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit” Subscribe

  1. Stelian 06/04/2016 at 19:39 #

    Ati calatorit mult in diverse locuri.
    Ati putea numi un loc unde trotuarul e pavat cu travertin sau alt material alunecos?
    Atit cit stiu eu soseaua si trotuarele sunt pavate cu materiale rugoase pentru a avea aderenta. Atunci cind ploua masiv radiourile avertizeaza conducatorii auto sa fie atenti, ca poate aparea fenomenul de aquaplanare (acvaplanare?).
    Pe trotuare merg oameni normali, dar sunt si copii, persoane in virsta si cu probleme locomotorii. Ei merg, nu patineaza. Pentru asta sunt patinoare…
    Prin magazine, atunci cind se spala podeaua si este alunecoasa se pun avertizoare ca podeaua e umeda si exista riscul de alunecare.
    Care minte lipsita de circumvolutiuni a clocit ideea asta cu trotuare alunecoase?
    Evident, o revenire la trotuare normale va umple alte buzunare…

  2. gheo 06/04/2016 at 20:23 #

    Desigur asta-i întrebarea: cine a vîndut gresia alunecoasă și pe cît! În rest, lasă mă că merge și așa!

  3. upn 07/04/2016 at 09:11 #

    Multumim Dollo, ca nu te lasi.

  4. nilufera 07/04/2016 at 10:10 #

    Prostiile astea de pe trotuare aluneca in orice anotimp si de fiecare data cand creste umiditatea; ar trebui imputate proiectantilor luminati care au pus aceste minunatii in proiect de la inceput.Nu si-a rupt nimeni gatul?!?pe bune, asteptam sa moara cineva si apoi sa se ia-sau nu-masuri?mai mult ca sigur ca si-au scrantit destui picioarele dar asta nu se pune normal!!

  5. giko 09/04/2016 at 14:41 #

    mai bine sa fie „VOPSITE” in rosu / galben si albastru ! ca la CLUJ pe vremea lui FUNAR …

Trackbacks/Pingbacks

  1. Robert Negoiţă. Cazurile de corupţie în care ar fi implicat – StareaPresei.ro - 04/06/2016

    […] 10. Placarea cu gresie a Bd. Unirii.  E minunat, când este uscat, să faci un singur lucru pe această carapace, care vara se încălzeşte cumplit: să mergi cu trotineta. Robert Negoiţă are dosar la DNA pentru această lucrare, mai scumpă decât amenajarea Pasajului de la Piaţa Presei Libere. În rest… e şi total inutil, pentru că acolo locuitorii încarcă destul de puţin acele trotuare. Mai bine erau întreţinute şi dichisite vechile trotuare. […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația