Cum era să petrec Revelionul 2000 cu un gigolo…

Din categoria „cu ce umplem ziarul înainte de Revelion”, m-am dat singură și disponibilă la mica publicitate, ca să găsesc un bărbat de închiriat. Am găsit mai mulți, ba chiar și cupluri disponibile, iar articolul este rezultatul unor discuții amuzante cu pretendenții

Dollores Benezic, articol publicat în 1999 în Curierul național

“Singure și minunate”, suna un titlu de revistă occidentală care-și propunea ridicarea moralului femeilor lipsite de jumătățile oficiale. Revista respectivă nu a reușit, dar nici femeile singure nu și-au găsit perechile potrivite (cine se poate lăuda cu asta?) și nu știu cum se face că tocmai de sărbători ajungi să-și dai seama mai al naibii ca oricând de asta. Cum singură sunt, tânără… încă, și frumoasă, cât încape, dar fără noroc, cum zicea bunică-mea, m-am hotărât să apelez la piața liberă. Până la urmă, cine zice că e o rușine are prejudecăți și de vreme ce oferta există, înseamnă că pe undeva se ascunde și cererea.

Vincențiu: “Tariful e de 200.000 de lei pe noapte, că doar nu muncim foc continuu…”

N-am bani să sun la 898989 (îmi e și frică să nu mă fure RomTelecom-ul sau, Doamne ferește, să nu-mi vadă mama nota de telefon…), dar piața este adaptabilă și bărbații bine se dau la închiriat și prin telefonia mobilă.

Din prima încercare am noroc. O voce bărbătească, cu ușor accent de provincie, îmi spune că oferta e încă valabilă, dar trebuie să mă grăbesc. Omul mă întreabă unde stau și cu ce trebuie să se deplaseze până la mine, dacă am loc, că dacă nu, are el și așa mai departe. Pe mine, însă, fire cinstită, mă interesează cât costă. “Negociem”, zice el, “că nu pot să vă spun așa, la telefon, până nu vă văd, ca să-mi fac o idee!”. Da, zic, dar dacă vin și nu-mi ajung banii, ce facem? Până la urmă mai schimbăm o amabilitate și îmi aruncă așa, cu timiditate, un “200”. De dolari?, întreb cu inima strânsă. “Nuuu”, zice, “de lei dom’le, lucrăm în lei. 200.000 de lei pe noapte”. Așa puțiiin!?, mă minunez. “Păi ce, doar nu muncim foc continuu….!”, îmi motivează el prețul.

Odată tranșată problema banilor (îmi dau seama că mi-aș permite o excursie întreagă la prețul ăsta) începe să mă încolțească îndoiala. Dacă nu-i bun? Vincențiu (dar zice că-i place să i se spună Vicențiu, că altfel zice lumea că bea vin…) mă asigură că arată de 30 de ani, are 1,80 și vreo 67 de kilograme, că e “genul mai singuratic” și că are la bază liceul și “ceva, o școlicică pe lângă”. Că nu face pe gigolo tot timpul, ci numai așa… ca un hobby.

Da’ certificat de sănătate ai?, întreb. “Nu-i problemă, și mâine pot să mă duc să-l scot, dacă e nevoie, dar nu e”, mă asigură iar. Păi cum nu e, dar cum vă protejați? Cu bolile astea, acuma, nu poți să fii sigur niciodată. “Merg pe încredere, că doar e sănătatea mea în joc, mă uit la fața omului și îmi dau seama, și apoi, dacă e să iau vreo boală știu de unde să iau și femeia care mi-a dat-o”, mă lasă Vincențiu cu gura căscată.

Un tip “mai haus, mai cool” costă 50 de dolari ora și lucrează cu “condomul” clientei

Sinceră să fiu, chestia cu încrederea m-a cam pus pe gânduri și, cu părere de rău pentru cei 200.000 pe noapte mă hotărăsc să mai caut. A doua ofertă sună foarte… european. “22 de ani, supersportiv, 1,83 – 74 Kg, ofer companie doamnelor și domnilor”.

Vocea e cu totul alta. Și calificarea, dar și prețul. “50 de dolari ora, numai în București, negociere numai pentru mai multe ore, discreție, curățenie, condomul clientului, arvunit cu două zile înainte și banii înainte de începerea acțiunii. Nu contează cum arată clienta, accept și show-uri” (adică partide cu bărbați și femei la un loc).

Chiar dacă mă intimidează un pic atâta organizare, îmi revin repede. De data asta cer certificat de calitate. La prețul ăsta… “Unii au spus că au fost mulțumiți, alții că nu, ce să vă spun, în funcție de gustul omului”, recunoaște cu sinceritate Teddy. La descrierea fizică mă dă gata cu exprimarea. “Sunt brunet, arici, făcut șuvițe, mai haus, mai cool așa, ca să mă exprim mai românește, să înțeleagă toată lumea… ce să vă mai spun, dotat!”, conchide Teddy.

Dotat, dotat, dar ce înseamnă “mai haus, mai cool, așa”, că poate eu nu posed și nu ne înțelegem? Omul consideră, totuși, că “am văzut că în ultima vreme toată lumea preferă așa în România”, așa că… mă las în voia destinului. Cer totuși adeverințe medicale, nu că aș avea sânge birocratic în mine, dar dacă tot spune că s-a școlit prin Europa (Germania, Olanda) mă gândesc la tot felul de viruși pe care spitalele noastre austere nu au bani să-i combată. “Sunteți prima care îmi cere așa ceva, și vreau și eu niște garanții, atunci, pentru că îmi pierd timpul cu obținerea analizelor și după aceea îmi spuneți că nu mai vreți, și rămân cu ele făcute și timpul pierdut”.

Mă mir că nu i-a mai cerut nimeni. Așa de inconștiente să fie femeile noastre? Dar mă lămuresc repede. Teddy e prospătură pe piața noastră. Până acum o săptămână a jucat în deplasare. În final mă somează să mă hotărâsc că are mai multe oferte pentru Revelion și trebuie să aleagă și el. Mă hotărăsc să mai caut.

Un milion de lei ora de masaj erotic, cu sau fără sex inclus, la dorința solicitanților

Pretențioasă, cum mă știu, mă decid să încerc și la un cuplu care oferă masaj “cuplurilor educate și bine situate”. Nu sunt un cuplu, dar, la o adică, cum știu să fac mai tot pe lângă casa omului, ‘oi face eu față și la asta. Îmi răspunde tot un bărbat, și chiar cu gura plină. Mânca. Mă ofer să revin, dar omul spune că era deja la desert și că e O.K. Se repede să-mi pună condițiile. “Să fie bine educați și să nu aibă probleme financiare”. Acuma, o diplomă de studii superioare am, chiar dacă nu am ridicat-o încă de la facultate, dar cine poate să spună că n-are probleme financiare în România, când toți patronii se plâng că nu mai au profit, iar Guvernul tocmai discută de relaxarea fiscală…?

Mă rog, omul mă liniștește că despre educația mea l-am convins din două vorbe, așa, la telefon, iar de bani, “e negociabil și în mare chiar convenabil. O oră de masaj de relaxare 700.000 de lei pentru două persoane, iar o oră de masaj erotic un milion. Masajul erotic poate ajunge la act sexual sau poate să nu ajungă, în funcție de dorința clientului. Sexul se face cu prezervativ sau, dacă clienții prezintă certificate medicale, fără. Când ajungem la descriere, prietenele mele cad ca muștele: el, 26 de ani, 1,80 – 80 kg, înot, bodybuilding, păr (capilar) negru, ondulat, lung până peste umeri, cioc, umblat și școlit prin toată Europa, mai puțin Anglia. Ea (Carmen), 21 de ani, 1,67 – 51 kg, “este bine proporționată, asta v-o garantez eu, și are pieptul dezvoltat, bine proporționat”. Cei doi s-au cunoscut acum patru ani și au început să practice împreună pentru că la început (când activau separat) “ea era luată de bărbați drept prostituată și era periculos”, îmi explică el.

Carmen are numai experiența Greciei, dar are tendințe bisexuale și “se mai duce și pe la femei din când în când”. Prețul pentru o noapte întreagă este uimitor de avantajos. “100 de dolari, că oameni suntem și trăim într-o societate”, mă lămurește el, un fel de explicație mai “educată” a lui “nu muncim foc continuu” dată de Vincențiu.

Pentru virgine se cere tarif special, dar nu se oferă garanție

Că veni și vorba despre perechea mea, mă hotărăsc să plusez. După atâtea căutări zadarnice am devenit lesbiană. Dar… prietena mea este virgină, puteți s-o ajutați…? “Nici o problemă”, se arată deschis omul, “dar tariful e special pentru că… știți și dumneavoastră, e muncă mai multă, e greu, trebuie pregătire specială, că dacă nu reușim, ar putea rămâne marcată multă vreme…”, îmi dă el o lecție de psihologie sexuală. De acord cu ambianța, dar ce garanție avem că dacă investim atâta, avem și rezultatele scontate? “Păi, ar trebui să mă las de sală (de forță), să beau un litru de vin și să mănânc o ciocolată… și tot nu pot să vă garantez. Cine știe ce se poate întâmpla în noaptea aia…”, recunoaște omul, cinstit. “Nu știți, are himenul elastic?”

Cu părere de rău (mai ales că prietena mea virgină avea pretenția să treacă la femei exact la cumpăna dintre ani) aflu că pentru noaptea de revelion cuplul este solicitat de un alt cuplu din Iași, care le-a cerut să vină chiar cu câteva zile înainte, dar oferta rămâne valabilă pentru anul 2000, că prea ne-am înțeles bine la telefon și “chiar mi-ar place să vă am cliente”, mă măgulește el.

În final mă gândesc să petrec revelionul la mama, că face salată Boeuf bună și i-au ieșit niște sarmale anul ăsta…

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.