Am ajuns la vârsta la care mă atașez de lucruri pentru că de fapt sunt niște capsule ale timpului, care închid în ele stări și persoane pe care nu le mai am în preajmă
Tag Archives: Curierul national
Voi cum ați petrecut 11 septembrie?
Eram de serviciu pe ziar, și mă gândeam cu ce naiba deschidem ediția? Când a picat pleașca cu turnurile gemene. Curat noroc!
Cum l-am cunoscut pe „Șefu”
Evoluţia mea în presă a fost trasată de aceşti oameni strânşi la un loc de domnul Păunescu. Dacă am reuşit să-mi fac un nume în cei 15 ani care au urmat asta s-a datorat într-o mică măsură înclinaţiilor mele literare şi în rest oportunităţilor pe care ziarul şi oamenii lui mi le-au pus in drum.
Dumitru Temciuc a făcut milioane de prăjituri, dar n-a mâncat niciuna în întregime
Cel mai bătrân cofetar ține în viață, cu greu, singura cofetărie cu tradiție rămasă în București – Scala. El este de părere că în viață cea mai importantă e “măsura în toate”, iar abuzul de zahăr este, totuși, un lucru rău pentru organism
Kisebbsegii din Harghita și Covasna
Comunitatea românească de aici trăieşte un profund sentiment de abandon şi izolare. Paradoxal, această stare nu a condus nici la o coeziune pe plan politic şi nici la o solidaritate de interese comunitare. Ceea ce a adus ultimul deceniu este doar resemnarea şi inerţia. Comunitatea românească a învăţat să tacă, să nu reacţioneze, să se ascundă şi să aştepte. Trebuie să învăţăm că nu suntem cetăţeni de rangul doi, că nu suntem minoritari în propria noastră ţară şi că vrem să contruim o relaţie de parteneriat cu maghiarii care sunt majoritari în acest judeţ.
Cum a ajuns Andrew Vorkink să culeagă porumb în România
În perioada în care România avea angajamente financiare cu Banca Mondială, nu cu Fondul Monetar Internațional, un alt personaj venea regulat în țară, ca să ne verifice: Andrew Vorkink. După vizitele numeroase şi pretenţioase de la Palatul Victoria, la Cotroceni sau invers, Andrew Vorkink, director al Băncii Mondiale pentru Europa Centrală şi de Sud, s-a dus într-un week-end la cules porumbul în satul Visterna, comuna Sarichioi, judeţul Tulcea.
Cum era să petrec Revelionul 2000 cu un gigolo…
Din categoria „cu ce umplem ziarul înainte de Revelion”, m-am dat singură și disponibilă la mica publicitate, ca să găsesc un bărbat de închiriat. Am găsit mai mulți, ba chiar și cupluri disponibile, iar articolul este rezultatul unor discuții amuzante cu pretendenții
Oșenii din Certeze și vilele lor
Povestea comunei Certeze, localitatea care contribuia în 2000 cu unu la sută la veniturile RomTelecom prin numeroasele convorbiri telefonice cu Occidentul pe cap de locuitor. Comuna în care cel mai amărât om era primarul, iar numărul autoturismelor străine întrecuse demult numărul vitelor. Oșenii recunosc că pentru ei goana după bani a devenit un scop în viață. Întrecerea declanșată în anii 70 – în care nici unul nu s-a lăsat mai prejos, adică fără casă și mașină în ogradă – își are rădăcinile în felul “nealcoș” (fudul) de a fi al oșeanului.
Cluburile de servicii
Probabil primul articol din presa română care face o descriere a cluburilor de servicii reapărute după 1990 în România. Despre Rotary, Lions, Jockey Club și micile rivalități dintre ele. Între timp lucrurile au evoluat, pe alocuri involuat, dar clubiștii tot n-au făcut valuri, cum se lăuda un membru Lion în anul 2000.
Articles
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
escu: Inceput de Alzheimer,poate.🤔...
-
Jonas Vingegaard: Pana se epuizeaza subiectul din punct de vedere fi...
-
Voda Cornelius: Eroare judiciara cui ii pasa?Nu este prima si ulti...
-
Cristina Toader: Si mama reacționează ca la tinerețe, din bună ...
-
Bogdan: Francezii sunt sigur nebuni! Am fost saptamana tre...
-
Raluca: Aceeasi problema o are constant si mama mea cu mam...
-
Dollo: Desigur, dacă ar putea să se și apere singură ...
-
Ce citim luna asta
