Nea Nicu si Lenuta se plimba cu... metroul. Rima era la Canal

Nu e vorba de Elena lui Traian, ci de Elena lui Nicu, supranumita si Leana. Tovarasa nu era foarte atasata de proiectul metrou, ci era, ca orice femeie, interesata sa-si faca casa. De aia, ceea ce psihologii identifica la femei ca fiind „nevoia de cuib” s-a materializat pentru cuplul Ceausescu in ditamai „cea de-a doua cladire din lume, ca marime” – Casa Poporului. Dar, ca orice femeie supusa, il urma cateodata pe barbat-su  in vizite la metrou. Memorabila pentru popor a ramas ziua in care sotul ei a vrut sa vada cum merge metroul, si a dat dispozitie la mecanic „sa-i dea drumul”. S-o fi fastacit mecanicul, s-o fi pierdut cu firea trenul, cert e ca n-a vrut. Elena cobise deja inainte: „daca o porni…!” Bineinteles, ca atata astepta. In ochii ei licarea demult asteptarea, iar in piept ii pulsa sa sara afara o fraza demult clocita: „ti-am zis io, mai Nicule, sa nu arunci banii pe prostii, sa ingropi tu banisorii in mormantul asta. Si pentru cine? Pentru popor, pentru nerecunoscatorii astia care o sa ne impuste cand ne-o fi Craciunul mai drag!”.

Bine, n-a zis asa, a zis doar „Sic ca nu merge!”. Dar si cand a pornit metroul, he, he, ce credeti ca i-a raspuns Nicu? Uite aici ce i-a raspuns. Sa mai zica cineva ca istoria nu se repeta. La 30 de ani distanta, in rolul tovarasei a fost distribuit sindicalistul Radoi, si noi astia de pe margine tot dincoace de turnicheti am ramas.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!