Nea Nicu si Lenuta se plimba cu... metroul. Rima era la Canal

Nu e vorba de Elena lui Traian, ci de Elena lui Nicu, supranumita si Leana. Tovarasa nu era foarte atasata de proiectul metrou, ci era, ca orice femeie, interesata sa-si faca casa. De aia, ceea ce psihologii identifica la femei ca fiind „nevoia de cuib” s-a materializat pentru cuplul Ceausescu in ditamai „cea de-a doua cladire din lume, ca marime” – Casa Poporului. Dar, ca orice femeie supusa, il urma cateodata pe barbat-su  in vizite la metrou. Memorabila pentru popor a ramas ziua in care sotul ei a vrut sa vada cum merge metroul, si a dat dispozitie la mecanic „sa-i dea drumul”. S-o fi fastacit mecanicul, s-o fi pierdut cu firea trenul, cert e ca n-a vrut. Elena cobise deja inainte: „daca o porni…!” Bineinteles, ca atata astepta. In ochii ei licarea demult asteptarea, iar in piept ii pulsa sa sara afara o fraza demult clocita: „ti-am zis io, mai Nicule, sa nu arunci banii pe prostii, sa ingropi tu banisorii in mormantul asta. Si pentru cine? Pentru popor, pentru nerecunoscatorii astia care o sa ne impuste cand ne-o fi Craciunul mai drag!”.

Bine, n-a zis asa, a zis doar „Sic ca nu merge!”. Dar si cand a pornit metroul, he, he, ce credeti ca i-a raspuns Nicu? Uite aici ce i-a raspuns. Sa mai zica cineva ca istoria nu se repeta. La 30 de ani distanta, in rolul tovarasei a fost distribuit sindicalistul Radoi, si noi astia de pe margine tot dincoace de turnicheti am ramas.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.