Nea Nicu si Lenuta se plimba cu... metroul. Rima era la Canal

Nu e vorba de Elena lui Traian, ci de Elena lui Nicu, supranumita si Leana. Tovarasa nu era foarte atasata de proiectul metrou, ci era, ca orice femeie, interesata sa-si faca casa. De aia, ceea ce psihologii identifica la femei ca fiind „nevoia de cuib” s-a materializat pentru cuplul Ceausescu in ditamai „cea de-a doua cladire din lume, ca marime” – Casa Poporului. Dar, ca orice femeie supusa, il urma cateodata pe barbat-su  in vizite la metrou. Memorabila pentru popor a ramas ziua in care sotul ei a vrut sa vada cum merge metroul, si a dat dispozitie la mecanic „sa-i dea drumul”. S-o fi fastacit mecanicul, s-o fi pierdut cu firea trenul, cert e ca n-a vrut. Elena cobise deja inainte: „daca o porni…!” Bineinteles, ca atata astepta. In ochii ei licarea demult asteptarea, iar in piept ii pulsa sa sara afara o fraza demult clocita: „ti-am zis io, mai Nicule, sa nu arunci banii pe prostii, sa ingropi tu banisorii in mormantul asta. Si pentru cine? Pentru popor, pentru nerecunoscatorii astia care o sa ne impuste cand ne-o fi Craciunul mai drag!”.

Bine, n-a zis asa, a zis doar „Sic ca nu merge!”. Dar si cand a pornit metroul, he, he, ce credeti ca i-a raspuns Nicu? Uite aici ce i-a raspuns. Sa mai zica cineva ca istoria nu se repeta. La 30 de ani distanta, in rolul tovarasei a fost distribuit sindicalistul Radoi, si noi astia de pe margine tot dincoace de turnicheti am ramas.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!