Tara e in cacat, tovarasi!

Bulevardul Octavian Goga, candva una din zonele pilot de curatenie din Bucuresti

O comoara neasteptata a iesit la iveala dupa topirea nametilor, in Bucuresti cel putin. Cum aici se intampla toate noroacele, nu pot decat sa sper ca si restul tarii se confrunta cu aceeasi dilema: sa calce in ei sau sa-i protejeaze ca pe niste aducatori de noroc, cum sunt ei cunoscuti in istorie? Dat fiind ca sunt peste tot si ca nimeni nu a catadicsit sa dea cu vreo matura dupa ce n-a dat nimeni macar cu lopata, cacatii vi se lichefiaza sub talpi cand va asteptati mai putin. Ieri abia am reusit sa mai gasesc cativa intregi, la margini de trotuare, ca restul erau intinsi deja in diverse forme geografice de catre masuri mai mici, de conduri de domnisoare, sau de „stampile” mai late, de labe de domni.

O sa va intrebati, desigur, carui fapt datoram aceasta adevarata ploaie de cacati pe trotuarele patriei? Ca daca ar fi fost pe sosele s-ar fi astupat gropile cu ele, atata de consistenti si multi sunt. Pai pesemne ca asta este dovada iubirii neconditionate pe care oamenii le-o poarta cainilor, ca nu-mi inchipui ca o fi stat vreun om cu curu’n zapada rece ca sa se usureze pe trotuar cand viscolea mai aprig. Pe vremea aia, cand n-ai fi lasat niciun caine afara, se vede treaba ca unii i-au lasat, asa ca ei s-au „cacarisit” (e un cuvant folosit de fostul ministru al culturii Toader Paleologu, deci tre sa fie si in Dex) in „rahatul alb”, de bucurie. Cand s-a topit rahatul, a ramas ce vedeti.

Copac-fumator, specie citadina depresiva cu accente suicidale in fata presiunii betoanelor

Tot din cauza ca oamenii au refuzat sa iasa din casa pe viscol, si din cauza iernii lungi si aprige, copacii au devenit depresivi si s-au apucat de fumat. Cum gunoierii se pare ca si-au luat vacanta, ma gandesc ca autoritatile ar trebui sa se apuce de niste cursuri despre cum sa-ti faci nevoile la WC-urile publice (stiti, alea ecologice, albastre), ca oricum oamenilor le e sila sa le mai foloseasca, macar sa le ramana cainilor. Dupa ce rezolva problema asta de educatie, primarul Oprescu ar trebui sa cheltuiasca cateva milioane de euro ca sa vindece copacii de depresie si sa-i convinga sa se lase de fumat. Cred ca e suficient daca le arata niste poze din alea care spun ca fumatul le dauneaza la potenta. Odata rezolvate aceste probleme, Oprescu le poate da liber nesimtitilor de bucuresteni, sa iasa din barloage, si sa inceapa sa circule prin oras, ca tot numai asta au in capetele alea ale lor pline doar de pretentii cetatenesti de cacat.Comunicarea primarului Negoita cu cetatenii lui e fara cusur: tot ce face e "pentru dumneavoastra"

Etichete: , , , , ,

5 comentarii la “Tara e in cacat, tovarasi!” Subscribe

  1. Kiwi 23/02/2010 at 18:54 #

    Unii oameni chiar se extaziaza cand li se "fecalizeaza" potaia. E un extaz mistic, pe care numai un posesor de caine il simte.

    • Dollo 23/02/2010 at 19:33 #

      Extazul afundarii cu toata talpa intr-unul proaspat e cu atat mai mistic 🙂

  2. Radu Vasile 24/02/2010 at 00:08 #

    deci urasc la culme (vezi blogul meu la blackares.blogspot.com) ca sa intelegi de ce.

    Ca or face cainii nu stiu, dar sunt si oameni care… Ca altmiteri la cate unii eu nu imi explic amploarea si amplitudinea, era unu odata de 9 toli masurat cu subleru.

    In fata a asa ceva chiar am exclamat:

    Asta da cacat imprastiat.

    Si daca avand toate facultatile vizuale sa zici ca ii mai eviti (daca ai pe unde si daca il observi), dar in situatia mea, eu ii iau din plin si ma cufund cu tot cu cisme in ei.

    Ce este mai grav, daca e unu mai spongios si aluneci pe el sa cazi si cu curu in el, eventual si cu mana incercand sa te sprijini atunci chiar se chiama ca ai noroc.

    Adaugand ca asta ar putea sa i se intimple unei domnisoare bine facute, aia dupe care saliveaza toti cand o vad, aia care are si niste aere de mare vedeta, atunci peisaju e complet.

    Si sa stiti, ca pot sa continui cu povestiri scabroase, m-am antrenat ani grei la bucuresti, incercand sa scap de sefi la ora mesei.

    • Dollo 24/02/2010 at 00:53 #

      :)), da, stiu intamplarea de pe blogul tau, te-am citit la vremea respectiva 🙂

  3. econinja 28/03/2010 at 02:14 #

    @Kiwi:pacat de acest nume frumos,deoarece kiwi este un fruct atat de hranitor si sanatos…as prefera: @rautate sau om fara suflet.Te intreb :tu te extaziezi daca te caci?Sau daca copilul tau sa caca?Am observat si eu un extaz mistic din partea oamenilor frustrati ,rai care nu supoarta animalele si folosesc politica:"cainelui ispasitor",adica:daca a venit pe lume Stalin:cainii sunt de vina,daca sunt calamnitati naturale:cainii sunt de vina…popor de toata jena.

    Cica:"se fecalizeaza potaia".Stii ce inseamna potaie?Caine pricajit amarat slab.Astfel de exemplare amarate vad numai in curtea taranilor care au tupeu sa se numeasca:"oameni cu suflet si buni"-NU CA intelctualii ar fi:ingeri ,NICI VORBA DE ASA CEVA!Asa ca:am impresia ca esti invidios/sa ca areti jalinic si :iar cainele "e de vina".

    Care este parerea mea:SUNT LUCRURI CU ADEVARAT GRAVE cum e:poluare apelor,aerului,distrugerea padurilor,aruncarea de deseuri gen:plasticuri,carpe materiale de constructii:DIRECT in padure.

    CAT PRIVESTE RAHATUL DE CAINE:EVIDENT ESTE O CHESTIE DE BUN SIMT FAPTUL CA NU IL LASI PE TROTUAR.Eu am la mine obiect special de unica folosinta si indepartez obiectul BIODEGRADABIL si fac asta in mod ecologic dar nu mai trec la amanunte ca nu stiu daca am sanse sa fiu inteles.

    @Dollo:ca si noutate te invit pe blogul meu sa vezi ultimul meu articol:
    http://econinja.ecosapiens.ro/parinti-imbecilioam

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara