Hai acasă!

Nu vi se pare că atunci când alegi o țară, ar trebui să fii cu ea și la bine și la greu? De ce dau buzna românii din Japonia să se întoarcă în România?

Totuși, în nemernicia ei, țara asta e locul în care vor toți să se întoarcă. Mai ales când, în zonele în care plecaseră se produc cataclisme, revoluții, tsunami, contaminări nucleare sau alte chestii care nu intrau în tabloul perfect al țării în care voiau ei să trăiască. Știu că o să-i ofensez pe emigrați acuma, dar nu vi se pare că atunci când alegi o țară, ar trebui să fii cu ea și la bine și la greu? Ca într-o căsnicie, așa…

Aș putea să-i înțeleg pe românii care au dat năvală înapoi în țară, din Egipt sau Libia, că nu era războiul lor, dar în Japonia, cutremurul e al nimanui. Dacă ți-a fost bine acolo, în țara aia, nu-i datorezi măcar ei să o ajuți să iasă din impas? Că oricum României zici că nu-i datorezi nimic. Doar ea, țara, e obligată să-ți dea bilete de avion ca să dai fuga acasă, când dai de greu 😉

Etichete: , ,

8 comentarii la “Hai acasă!” Subscribe

  1. Escu 15/03/2011 at 22:15 #

    emigrantii tot emigranti raman. pot sa-si ia cetatenie de oricare…atata vreme cat ei sunt romani, vor gandi in „romaneste” mereu. n-au cum sa devina japonezi dupa 5-10 ani de stat acolo.

  2. Dragos B 15/03/2011 at 22:52 #

    Corect! Sobolanii parasesc primii corabia. Capitanul, legat de catarg … … …

    • Dollo 15/03/2011 at 23:11 #

      Escu – cred că asta e o chestie care-i macina si pe ei.
      Dragos B – Capitanului ii lipseste orchestra care sa-i cante pana in ultimul moment 😉

  3. spufi 16/03/2011 at 11:19 #

    Dollo, eu cred ca ai si nu ai dreptate 🙂
    Daca de exemplu s-ar fi intamplat nenorocirea asta in Romania, presupunand ca am resursele financiare sa plec temporar intr-o tara ferita de dezastru, as face-o, macar pana se linisteste situatia cu centralele. Daca explodeaza, nu as vrea sa mor ca prostu’, cu toata familia, sa-mi scrie pe curuce „a murit din solidaritate”.
    Ca pe urma m-as intoarce (in caz de necontaminare zic) si as participa la reconstructie, este cu totul alta poveste. Problema este sa scap cu viata. Cred ca as aduce mai multe beneficii tarii vie decat moarta.

    • Dollo 16/03/2011 at 16:00 #

      Pai da, dar daca ar gandi toti asa, cine ar mai sustine tara pana trece norul radioactiv? Sau, cand te intorci, crezi ca mai gasesti ceva? Sau… te mai intorci? :))

  4. Gilbert 16/03/2011 at 22:45 #

    De acord cu Spufi. D’aia am plecat si io, ca a dat dezastrul economic si calamitatea politica peste Romania. Si am sa ma intorc sa pun umarul la reconstructie…
    Da’ totusi vorba lu’ tanti Dollo: mai gasesc io ceva cand vin?

  5. blo 17/03/2011 at 10:10 #

    Nu stiu altii cum sunt, dar eu de cand sunt mama, nu mai sunt soim al patriei. Pentru mine cel mai important lucru este sa le fie bine copiilor mei. Daca in tara in care locuiesc ar exploda ceva centrale nucleare, cred ca as incerca sa fug cat mai departe, cel putin pana se lamureste situatia.

  6. Gilbert 18/03/2011 at 05:10 #

    Blo, dacă aş fi mai mititel zău că te-aş ruga să mă înfiezi 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.