Alive and drinking :)

Ori a fost frica morții, ori foamea adunată de toată ziua, dar chilliwurst-ul ăla picant și înecat în ketchup mi s-a părut cea mai bună mâncare ever.

Pare că singurul minus al întregii zile a fost parcimonia cu care Lufthansa ne-a hrănit pe cele două curse. De vreme ce am primit practic banii înapoi pe dumul dus pe care trebuia să-l fac cu Austrian Airlines, am înghițit cu poftă batonul de pâine cu un pic de unt de pe ruta București-Munchen și apoi napolitana cu alune dată până la Berlin, dar gândul îmi era numai la un chilliwurst cu cartofi prăjiți. Ceea ce am și prestat de îndată ce m-am cazat și am depistat locul în care miroase a cârnați la grătar: Alexanderplatz, frate! Plus o bere Berliner bună-bună.

Vă spun, ori a fost frica morții, ori foamea adunată de toată ziua (totuși se făcuse de ora 19.00 până am reușit să înfulec ceva) dar chilliwurst-ul ăla picant și înecat în ketchup mi s-a părut cea mai bună mâncare ever. Și când te gândești că mama făcuse tartă cu ficați, sărmăluțe în foi de viță și salată de vinete…

În fine, vă mai povestesc și mâine ce mai fac, dar ziceam să vă linștesc că sunt întreagă și îi aștept pe cititorii mei berlinezi la Hotel Titanic, cum am promis 🙂

A, vremea e neașteptat de blândă, în ciuda amenințărilor. Dacă o ține tot așa e numa bine de documentat și apoi plimbat și făcut poze. Iar Germania arată verde și bine organizată din aer. La sol e cam mizerabilă, dar sper să fie de vină doar duminica seara, când or fi fost liberi gunoierii.

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Alive and drinking :)” Subscribe

  1. Ioana 25/07/2011 at 20:01 #

    Si eu am mancat corn cu unt de la Paris la Munchen, mare clasic al aviatiei nemtesti se pare. Pana la Timisoara am sters de pe jos, scaune si nadragii juniorului crema din placinta cu crema x 2, ca o luat-o si pe a lu’ mama…ce buna ar fi fost o napolitana cu alune in loc 🙂

    • Dollo 26/07/2011 at 00:53 #

      Deh, cred că aveau infinit mai mult succes cu un cârnat cu muștar în chiflă 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Coasta de Azur 3: Party acasa si street food « Diverse « - 27/08/2011

    […] incredibilii wursti pe care-i am mereu in cap dupa un Tirolsi care creeaza dependenta, cum spune si Dollo. Asa ca wursti pe strada au fost, al meu umplut cu branza (love it), al lui Sorin picant. Ambii […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

casa becali

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.