Alive and drinking :)

Ori a fost frica morții, ori foamea adunată de toată ziua, dar chilliwurst-ul ăla picant și înecat în ketchup mi s-a părut cea mai bună mâncare ever.

Pare că singurul minus al întregii zile a fost parcimonia cu care Lufthansa ne-a hrănit pe cele două curse. De vreme ce am primit practic banii înapoi pe dumul dus pe care trebuia să-l fac cu Austrian Airlines, am înghițit cu poftă batonul de pâine cu un pic de unt de pe ruta București-Munchen și apoi napolitana cu alune dată până la Berlin, dar gândul îmi era numai la un chilliwurst cu cartofi prăjiți. Ceea ce am și prestat de îndată ce m-am cazat și am depistat locul în care miroase a cârnați la grătar: Alexanderplatz, frate! Plus o bere Berliner bună-bună.

Vă spun, ori a fost frica morții, ori foamea adunată de toată ziua (totuși se făcuse de ora 19.00 până am reușit să înfulec ceva) dar chilliwurst-ul ăla picant și înecat în ketchup mi s-a părut cea mai bună mâncare ever. Și când te gândești că mama făcuse tartă cu ficați, sărmăluțe în foi de viță și salată de vinete…

În fine, vă mai povestesc și mâine ce mai fac, dar ziceam să vă linștesc că sunt întreagă și îi aștept pe cititorii mei berlinezi la Hotel Titanic, cum am promis 🙂

A, vremea e neașteptat de blândă, în ciuda amenințărilor. Dacă o ține tot așa e numa bine de documentat și apoi plimbat și făcut poze. Iar Germania arată verde și bine organizată din aer. La sol e cam mizerabilă, dar sper să fie de vină doar duminica seara, când or fi fost liberi gunoierii.

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Alive and drinking :)” Subscribe

  1. Ioana 25/07/2011 at 20:01 #

    Si eu am mancat corn cu unt de la Paris la Munchen, mare clasic al aviatiei nemtesti se pare. Pana la Timisoara am sters de pe jos, scaune si nadragii juniorului crema din placinta cu crema x 2, ca o luat-o si pe a lu’ mama…ce buna ar fi fost o napolitana cu alune in loc 🙂

    • Dollo 26/07/2011 at 00:53 #

      Deh, cred că aveau infinit mai mult succes cu un cârnat cu muștar în chiflă 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Coasta de Azur 3: Party acasa si street food « Diverse « - 27/08/2011

    […] incredibilii wursti pe care-i am mereu in cap dupa un Tirolsi care creeaza dependenta, cum spune si Dollo. Asa ca wursti pe strada au fost, al meu umplut cu branza (love it), al lui Sorin picant. Ambii […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.