Rezultatele de la BAC au stârnit o indignare surprinzătoare la televiziunile de știri de parcă până acum ele ar fi transmis dintr-o bulă academică și azi au aflat brusc că bula a fost cotropită de loaze. Eu nu pricep nici natura indignării, nici de ce ar fi așa o mare tragedie că mai mult de jumătate dintre liceeni n-o să aibă diplomă de BAC. Ce, s-a dat vreo lege în ultimul timp că n-ai voie să muncești dacă n-ai dimplomă de BAC?
Anul trecut pe vremea asta vă povesteam despre copilul unor prieteni care a picat la BAC. Între timp a profesat ca ospătar, umplându-se de bani din bacșișuri, și s-a înscris la o școală postliceală de asistenți-infirmieri, de unde are de gând să iasă ceva în branșa asta a îngrijirilor medicale. Spre deosebire de alții băiatul e cuminte, ascultător, dar pur și simplu nu-i pasionat de carte, ci mai degrabă de motoare. Părinții lui s-au dat peste cap anul ăsta să-i facă mutație într-o comună din Ilfov unde „au auzit” că ar fi mai ușor BAC-ul 😉 Și ce să vezi, de data asta a promovat. Băiatul are acum DIPLOMĂ. Mama lui mi-a zis că „a dat Dumnezeu și a luat!”.
Cu ce credeți că-i va schimba această diplomă viața tânărului? Cum credeți că a schimbat aceeași diplomă viața părinților lui, acum 20 de ani? Doi oameni de treabă, săritori, muncitori, dar cu prea puține înclinații intelectuale, veniți de la țară în București fix ca să facă liceul și să capete o slujbă bună la oraș. Adică să plece de la coada vacii. Amândoi s-au târșâit cu greu prin liceul la seral făcut în tinerețe și apoi și-au blestemat zilele în Uzina 23 August din București. El și-a îndopat plămânii cu silicon în turnătorie și acum a ales meseria mai ușoară de șofer, ea muncește de vreo 15 ani ca menajeră prin diverse case de oameni cu bani, pentru că viața de uzină era prea grea. Salariile lor sunt de mizerie, dar au învățat să se descurce. Merg săptămânal la țară, la coada aceleiași vaci pe care au fentat-o ca să trăiască la București, și care-i mai aprovizionează și azi cu de-ale gurii. Fiul lor a câștigat într-o lună din bacșișuri în club cât amândoi părinții din joburile lor.
Totuși amândoi au bacalaureatul la bază. Credeți că l-o fi citit vreunul pe Cioran? Bine, pe vremea noastră nu se dădea Cioran la BAC, deci or fi învățat pe de rost niște comentarii gata făcute despre Zaharia Stancu, Sadoveanu, Rebreanu și alții, la fel de folositoare pentru ei ca Cioran pentru absolvenții de azi. Așa cum nu m-a ajutat nici pe mine lucrarea de diplomă făcută pentru BAC, în care explicam în cuvinte și arătam în desene tehnice frumos executate cum se face un șurub la strung, așa i-a ajutat pe ei în viață diploma de BAC.
Și pe vremea aia, când alfabetizarea era obligatorie, și în ultimii 20 de ani de democrație BAC-ul a fost mai degrabă o pomană educațională decât o evaluare reală a nivelului de cunoștințe. Părinții plăteau bani grei pe meditații, profesorii îi încasau, la școală închideau ochii în fața copiatului sau a nivelului și interesului din ce în ce mai scăzute ale elevilor la ore, pentru că și ei voiau să-și păstreze posturile, nu? Perlele de la BAC au făcut carieră în presă cel puțin în ultimii 15 ani, și au distrat pe toată lumea. Dar discuții serioase despre nivelul scăzut de pregătire al absolvenților de liceu și facultate n-au depășit cadrul câtorva colocvii televizate ca să mai umple timpii de emisie și să-și bifeze unii și alții preocupările pentru „reformarea sistemului”. Așa de ușor obținut, BAC-ul s-a devalorizat. Toată lumea avea diplomă de BAC și acum toată lumea are diplomă de facultate. Și ce? Tot plină de proști e patria. Piața muncii a cunoscut pentru câțiva ani o deformare nesănătoasă, generată de inflația de „intelectuali” cu diplome. Criza a făcut ordine în piața muncii și a repus salariile la locul lor. Poate prea jos, dar asta e altă discuție. Problema a rămas: toată lumea vrea să-și vadă copiii cu diplome, cu orice preț, sperând că asta le va garanta posturi bănoase și lejere. Iar sistemul le cântă în strună la toți părinții orbiți de dragostea față de loazele lor.
Tot aici vă povesteam despre cele două pupeze – una studentă la jurnalism căreia nu-i plăcea să citească, și cealaltă elevă la școala postliceală de asistente care nu știa să trimită un email cu un CV sau să deschidă un site, dar știa doar să caute pe Google (și nici acolo, cum am aflat mai târziu, ci pe Ask). Nu știu ce a mai făcut „ziarizda” că nu m-a mai sunat de atunci, dar asistenta urmează să ia diploma în august, cu o lucrare pe care a cumpărat-o. De pe Internet, firește. Fata are și ea BAC-ul, dar până să primească diploma de asistentă a primit o oferă de job ca infirmieră la o clinică privată din București. 800 de ron lunar ca să îngrijească niște bolnavi în cele mai moderne condiții de spital posibile pe piața medicală din România. Încă n-a dat curs ofertei, se mai gândește dacă va avea suficient sânge ca să le schimbe bolnavilor plosca cu căcat. Cică i se face silă și-i e frică să nu facă hepatită. Dar o să încerce. Fata vorbește agramat, dar nu se sinchisește de asta. Gramatica limbii române nu se mai face deloc în liceu, după cum am aflat, în schimb se fac orele de religie cu … religiozitate, până în clasa a XII-a. Mă mir că n-a devenit și materie de BAC.
De asta zic că până la urmă nu e nicio tragedie că iau mai puțini diploma. Și așa eram o țară plină de pițipoance studente la drept sau jurnalism și absolvenți de management sau științe politice. Cineva trebuie să facă și muncile alea fără diplomă, doar cu pasiune și pricepere. Iar pentru eventualele ulterioare încercări intelectuale ale vieții există Internetul. Tastezi întrebarea în căsuța aia magică de pe Google și primești milioane de răspunsuri. Tu doar îl alegi pe cel care-ți place mai mult. Și dacă nici acolo nu găsești, îl vei avea întotdeauna pe Dumnezeu ca să te îndrume.
Dollo, nici eu nu am facut deloc gramatica in liceu (1998-2002).
Păi da, teoretic s-ar crede că gramatica odată învățată până în clasa a VIII-a nu se mai uită toată viața, dar eu zic că ultimii ani ne-au arătat că e greșit să credem asta. N-ar strica să se mai facă niște cursuri de gramatică și la liceu, chiar unele de noțiuni de bază.
Da’ de aia care au scris toata clasa acelasi nume pe lucrarile de bac: Ion Popescu, ai auzit?
Putem fi linistiti: se vor gasi destui dobitoci sa ne plateasca pensiile….
Parca auzisem si anul trecut ceva similar, nici nu mai stii daca e legenda sau realitate.
Categoric de acord cu tine. Am scris si eu ieri un articol (http://digerate.blogspot.com/2011/07/promovabilitate-nationala-la-bac-foarte.html#axzz1QqxIUQUc) tot despre asta. Cred ca acesta este adevaratul grad al promovabilitatii in Ro. Nu stiu de ce sunt toti asa siderati. E suficient sa intri in vorba cu 1-2 adolescenti si intelegi de ce au picat. Nu stiu sa scrie, nu stiu sa vorbeasca, dar vor diplome…
La multi ani!!! Cu tot ce va doriti. De la mine, Ochelarista si Tom Cruise – un alt nascut pe 4 iulie
Multumesc dragilor, zi-i și lui Tom Cruise că-i dau o bere când vine prin zonă 🙂
,,Rezultate la BAC”, ,,șurub la strung:, ,,pasiune și pricepere”, ,,încercări intelectuale”, ,,îl vei avea întotdeauna pe Dumnezeu”.
Daca despre primele citate as putea spune destule, despre ultimul ma indoiesc ca as putea spune ceva interesant. Dupa parerea mea sus numitul a pierdut alegerile din decembrie ’89, dar nu din vina Domniei Sale, si ne-a cam lasat pe mina ,,opozitiei”. Detalii, daca permiteti, in ,,particoler”.
Obozitia e formată taman din ăia care ar fi trebuit să-l slujească, după părerea mea.
Aici despre Popescu Ion https://www.youtube.com/watch?v=BfPt0u1X_9Q :))
Ştiu, io’ n-ar trebui să-mi dau cu părerea ori să votez, da’ m-am gândit că la anu’ lucrurile o să se-ntoarcă la normal şi toată lumea o să se liniştească ş-o să fie mulţumită şi fericită că odraslele-o trecut bacu’…
Apropos: când e vorba că pică alegerile alea electorale?…
Asa spera toata lumea, ca la anul o sa fie lapte si miere peste tot de dragul alegerilor. Vom trai si vom vedea, cine stie daca va mai fi de unde sa curga laptele ala.
Curge, curge… Anul ăsta a fost unul de test. Şi-a ieşit… „lată” de tot. Nici „dracu” nu se aştepta. Da’ la anul nu se va mai aproba – pardon, repeta – fără ştirea tuturor.
Apropos de test. Cum sună mai bine: „am (re-)instaurat corectitudinea în sistemul românesc…” sau „vom şterge ruşinea de pe obrazul copiilor noştri”… Răspunsul îl aflăm la anul.
Până atunci rămânem cu placa cea veche: „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu”…
Cred că ar trebui să ne limităm la a instaura pur și simplu niște normalitate.
La anul vom avea alegeri. USL-ul le va cistiga. Dna ,,Abramburica” va ajunge, din nou, ministru. Totul va reintra in normal. Pariu?