Ospitalitatea românească și-a luat revanșa. Sper să fie o veste bună pentru cei cărora le murise umorul azi și m-au pus la zid că am îndrăznit „să acuz” oamenii, deși nu le-am cerut nimic. În opinia mea ospitalitatea e ceva care există, se oferă, nu se cere, dar nu ne luăm din atâta lucru.
Din păcate, divulgându-vă compoziția plăcintei de dovleac cu care am fost servită, precum și numărul de mililitri de Coca Cola băuți la cineva, îmi voi atrage, din nou, oprobriul public, pentru că „dau informații esențiale din casele oamenilor recenzați”. Nu pot să trec, însă, cu vederea că plăcinta aia cu dovleac a fost exact ca aia făcută de mama, cu multă nucă și scorțișoară.
În rest, a doua zi de recenzare propriu-zisă n-a mai fost așa de dramatică precum precedenta:
– am avut o sticlă cu apă la mine, n-am mai avut alergii, am primit și un pahar cu Cola, o felie de plăcintă, precum și alte câteva întrebări gen „să vă servesc cu ceva?” pe care le-am refuzat politicos.
– aș putea să plusez spunând că la final m-am abținut eroic la ultimele două familii recenzate, după atâta apă băută… deh, o vezică are omul. Dar nu insist, ca să nu vă mai indignez. Oricum, ultima casă recenzată s-a lungit mult, datorită discuției politice cu capul familiei. Am vorbit și despre lipsa de oportunități a tinerilor (familia avea trei copii majori din care unul șomer) și discriminarea maturilor rămași șomeri după 45 de ani. Politic vorbind omul nu avea vreo preferință. Se întreba doar până când o să fie așa de lipsit de speranță?
– am întâlnit în special bărbați mai sceptici cu privire la „utilitatea” recensământului și la relevanța lui, dar și-au lăsat nevestele să răspundă pentru familie, în timp ce ei s-au refugiat în oala cu ciorbă la bucătărie.
– tați care nu știu ce studii au făcut copiii lor sau unde lucrează,
– tineri care m-au primit în casă spunând că recensământul e o îndatorire civică, dar în timp ce dădeau răspunsurile au fost sunați de părinți care i-au îndemnat să nu mai zică nimic dacă nu e toată familia acasă.
– procentul religios și-a păstrat componența: 8 ortodocși și doi de altă religie, deci să stea liniștiți cei care aveau neliniști în sensul ăsta.
– cineva m-a întrebat de ce se cere inițiala tatălui la toate numele, în timp ce întrebările privitoare la copii sunt adresate numai femeilor. Adică, de ce nu se trece și inițiala mamei, dacă e așa importantă mama? N-am știut să răspund.
– după cum, am observat că noile cărți de identitate, eliberate în ultimul an, nu mai conțin numele părinților individului. O chestie ciudată, dacă stăm să ne gândim că statul ăsta, pe care mulți îl acuză zilele astea că vrea să ne controleze prin cantitatea informațiilor pe care ni le cere, nu se sinchisește să ne scrie și din cine ne-am născut, pe buletinele de identitate.
Am citit că CNP-ul a suscitat mari polemici politice în media azi, mie nu mi s-a împotrivit încă nimeni, toată lumea a oferit CNP-ul firesc, fără întrebări. Cineva m-a întrebat pe blog ce se întâmplă dacă nu dai totuși CNP-ul? Nu știu sigur, dar înclin să cred că nimic. La final, când se vor strânge fișele, e posibil să se mulțumească și cu faptul că sunt totuși completate cu niște nume și adrese. Și să se lase păgubași cu CNP-ul.
Vacanța copiilor strică socotelile recenzorilor
Cei care nu ați dat ochii cu recenzorul, încă, așteptați-vă că mulți și-au programat în week-end cele mai multe vizite. Sperând că vor găsi mulți acasă. Din păcate cred că vor lua o mică țeapă, pentru că azi au luat copiii o vacanță de o săptămână, și mulți dintre cei cu care am vorbit și eu azi erau pe picior de plecare din București, pe perioada vacanței. O mișcare total anti-recensământ, pe care organizatorii se pare că n-au luat-o în seamă atunci când au programat adunarea datelor. Vacanțele copiilor îi cam motivează și pe părinți să plece de acasă.
O să văd și eu mâine pe cine găsesc acasă, pentru că deocamdată în blocul meu majoritatea oamenilor par să fie căsătoriți, și cu copii minori.
Dar mai avem timp până pe 31 octombrie 🙂
citiți și: Ziua a 2-a: Dragă, eu unde dorm?
Dollo, ce e cu „Dar nu insist, ca să nu vă mai indignez.”. Pai se poate?
Adrian, valul de la Hotnews a adus și niște zoaie urâte. Pe lângă ce am aprobat, au fost și niște dezaxați pe care i-am banat. Aproape că uitasem că există și publicul ăsta, dar parcă nu mă așteptam să vină pe filiera asta… Ziua de azi chiar a fost obositoare, din punctul ăsta de vedere.
Corect, de acord insa nu-ti schimba stilul doar din pricina asta, e ok asa, cei care ti-au citit toate articolele de pe blog stiu ce ai vrut sa zici in reportajul asta. Noi inca te sustinem! 😉
Ce zici de schema mea?
http://zergu-si-credinta.blogspot.com/2011/10/iata-ce-declaram-la-recensamant.html
Merge?
Apropo, să nu uiți când dai de vreun ateu să ne zici și nouă. Dar statistic, dacă dai măcar de 1-3 la 100 de oameni e foarte bine. Dacă nu dai de niciunul e nașpa, că bănuiesc că nu se există blocuri la țară.
Merge, dar n-ai cu cine… 😉
dar daca da de parintii ateului? e un pic complicat mai ales atunci cand acestia sunt foarte credinciosi si nu vor sa admita ca ai lor dragi copii nu au aceleasi convingeri religioase cu cele pe care le au ei. de ce nu ar declara tot religia lor? doar asa sa nu se faca de ras , ca deh „e pacat sa nu crezi” :O
Păi te poti duce tu direct la primărie să declari tot și le spui la părinți că te-ai dus că oricum ți-a zis cineva ca se poate, ai avut drum în zonă și te-ai gândit că oricum le scutesti și lor (părinților) din timpul pierdut 😉
Bre, chiar începusem să intru la bănuieli că ceva s-a stricat în poporul ăsta român de s-a zgârcit în aşa hal că nici măcar un pahar de apă nu-ţi mai dă. De sare nu mai pomenesc… Dar mă bucur că lucrurile sunt încă în parametri normali.
Părerea mea este că CNP-ul n-are ce căuta în ecuaţia asta. Este o informaţie mult prea personală, în condiţiile în care acest CNP este folosit în foarte multe situaţii. BTW: numere de conturi bancare nu se cer la referendum? Vreun PIN, ceva?…
Conturile le știe deja fiscul, Gilbert 🙂 Avea nevoie de CNP-uri ca să le dea și un chip „uman” :))
mesajele de la postul anterior mi-au dat fiori. adica, eu nu excelez la capitolul simtul umorului. mi s-a comunicat de catre mai multe persoane ( stiti cum e aia cu „cand doi iti spun ca esti beat……. 🙂 ) si am constatat-o personal. dar pana la manifestari de genu’ ala n-am ajuns. parol.
as vrea sa fac niste precizari, ca sa ma aflu in treaba:
1. nu toti elevii au vacanta. doar prescolarii. posibil, dar nu mana in foc, scolarii de primara (I-IV). cu doi parinti-educatoare si profesor, sper sa mi se dea crezare.
2. am o vaga senzatie ca cnp-ul conteaza in date statistice. sa dau un exemplu, din activitatea acelorasi genitori, mentionati anterior. mama spunea ca li se cere, de la inspectorat o lista cu copii din grupa. si de anul asta se cere si cnp-ul copiilor. si era foarte mirata. totusi a mentionat ca unele educatoare, speriate de reducerea numarului de copii, care insemna si reducerea numarului de posturi, treceau pe listele anterioare mai multi copii decat erau de fapt. e destul de simplu sa inventezi niste nume, nu?
tata a zis ca la scoli se cere cnp-ul copiilor de muuulta vreme. nu mai poti sa inventezi copii.
in aceasta situatie iesea o statistica nereala si super nasoala. x% copii care abandonau invatamantul dupa gradinitia, adica aproximativ inainte de a-l incepe efectiv; ceea ce ar putea duce la concluzia (destul de logica, zic eu) de statitici de x% analfabeti. si ne mai miram de ce iesim in coada listei europene (ca sa nu zic universale) la stiutori de carte.
presupun, doar presupun, ca treaba cu initiala tatalui si intrebarile despre copii adresate mamei vin din vremuri (nu chiar imemoriale) cand filiatia fata de tata ridica oaresce probleme juridica, precand filiatia fata de mama este ‘automata’ sa zicem . chiar si acum, filiatia fata de tata este mai usor de contestat de catre toate partile implicata, pe cand cea fata de mama mai greu, spre imposibil.
adica o femeie stie cam intodeauna cati copii are/a nascut, pe cand un barbat nu poate stii exact. mai ales daca-i mai „sprintar”. 🙂
Nu prea pricep la ce ajută inițiala tatălui la stabilirea filiației de care zici, în condițiile în care oricum numele de familie e dat de tată… ? De regulă…
Adi, statisticile lucrează cu numere şi atât. Nu cu identitatea oamenilor. Aici nu se pune problema de a obţine vreun beneficiu ori serviciu (direct ori indirect) astfel încât să trebuiască să-ţi declini şi confirmi identitatea. Părerea mea…
stiu, dar zic si io ca or fi reminiscente cand a contat.
aaaa, acu’ m-a lovit. cum deosebesti, de exemplu, niste persoane, verisori ai caror tati sunt frati. tehnic toti au acelasi nume de familie. 🙂 dar nu toti sunt frati.
‘abat n-am ce le tre’ statisticienilor.
am scotocit si eu pe internet pe ici pe colo (nu prea mult) si pana acum articolele d-aci au fost singurele care dau informatii „normale” despre ce urmeaza sa ni se intample, ceva surse de informare si …il reflecta pe recenzorul-om si „aventura” recensamantului care ne bate la usa…
Iti dai seama ce multi te citesc? Ieri au aflat ca ai suferit de sete, azi ti-or dat de baut.
Da, la un moment dat intrasem la idei, unii mă întrebau chiar ostentativ dacă vreau un pahar cu apă. Mă gândeam dacă să-i bănuiesc că mă citesc sau ba…:)
„în blocul meu majoritatea oamenilor par să fie căsătoriți, și cu copii minori.”
Toti copii sunt minori . Ca in momentul cand nu mai sunt devin adulti .
Gresit, din punct de vedere juridic esti copilul parintilor tai si la 50 de ani si dupa.
Daa??? Si cind copiii tai devin adulti tu ce se cheama ca ai?
” – Tu ai copii?”
” – Nu, eu am trei adulti: doi barbati si o femeie”
Greu…
Initiala mamei nu se cere pentru ca identitatea mamei este sigura, cea a tatei nu se stie niciodata!