Toamna, pe Dunăre

Ieri a fost toamnă. Pe Dunăre. De la Cernavodă-Rasova până la Ostrov și înapoi. Prin vii și prin farfurii.

           

Etichete: , , , , , , , ,

10 comentarii la “Toamna, pe Dunăre” Subscribe

  1. Andreea 08/10/2011 at 13:48 #

    Foarte frumos! dar tot poza cu Toshiba e cea mai tare :))

    • Dollo 08/10/2011 at 15:26 #

      dap, viata fara ea ar fi mai trista:)

  2. Ana 08/10/2011 at 13:59 #

    M-ai omorat :)) Ador strugurii si nucile 🙂

    Si mi-e dor de Dunare. N-am mai vazut-o de multi ani…

    • Dollo 08/10/2011 at 15:28 #

      noi am tot vazut Dunarea vara asta. cred ca putem numi 2011 anul Dunarii

  3. Ioana 08/10/2011 at 14:40 #

    Ati plecat cu Toshiba sau i-ati adus recolta la pachet :)) Are gusturi interesante pentru o pisica :)) Tomi nu gusta altceva decat parmezan ras si ton, dar numai in suc propriu, nu in ulei. In rest, mancare pisiceasca de regim.

    • Dollo 08/10/2011 at 15:30 #

      Toshiba a stat acasa, dar are grija sa verifice tot ce gustam noi. aici doar a mirosit, nu si-a inmuiat mustatile 😉 tonul ii place si ei, dar in sos tomat

  4. mircea 08/10/2011 at 15:03 #

    Faine poze!
    Cu bacul ala am fost si eu de citeva ori… acum vreo 20-21 ani.

    • Dollo 08/10/2011 at 15:30 #

      pai dupa cum arata e posibil sa fie tot ala;)

  5. TNH 09/10/2011 at 21:50 #

    Vai, ce nostalgie m-a lovit! Platouri pătrățoase din sticlă ca alea din imagine mi-am cumpărat și eu de la Kaufland, la set de 4. Nu le foloseam niciodată pentru că nimeni nu merita să mănânce din ele (nici chiar eu). Până anul trecut. A venit cineva la mine și am servit-o cu tort rămas de la ziua mea. Mi-am pus și mie o bucată, ca să fim chit. Apoi am spart ambele farfurii înainte să ajung cu ele la chiuvetă ca să le spăl.

    Pe ultimele două chiar că nu le mai folosesc, mi-e de ajuns să le scot din când în când din cutie și să mă uit la ele. Oare mă caută cineva de la Spitalul 9?

    • Dollo 10/10/2011 at 09:25 #

      Da, eu am un serviciu întreg dar nu le prea folosesc pentru că sunt incomode. În afara farfurioarelor mici, pe cele mari cred că nici nu le-am scos din cutie.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point