Maraton cu carne

În timp ce unii s-au înzăpezit pe la Bran, surprinși de prima ninsoare, noi ne-am înmaratonit în București, surprinși de prostia poliției care n-a fost în stare decât să interzică circulația, nu s-o și dirijeze eficient ca să nu se dușmănească inutil șoferii cu alergătorii.

Tipul din Fordul din dreapta mea își băga/scotea diverse și lovea cu nervi volanul. Vedeam doar cum face din buze, ca peștele pe uscat și privește îndobitocit prin parbriz la coloanele de mașini din față, spate, stânga, dreapta. Ăla din fața mea, cu o dubiță Peugeot gri șobolan, mi-a blocat cu răutate calea când voiam să mă înscriu și eu în drumul principal, venind de la o coadă lungă din stânga lui, și mi-a strigat prin geam „Ce pula mea vrei, fă!?”.

Ce să vreau, ce voiau și restul de câteva mii de inși care am stat azi câteva ore ca boii în trafic, în București. Mă rog, nu chiar toți voiam același lucru. Noi de exemplu trebuia să ajungem acasă și nu aveam dreptul să intrăm în propriul cartier, din cauză de maraton. La un moment dat am fost colegi de coadă cu un cortegiu funerar, pe Calea Văcărești. Mergeau cu avariile puse, cu sicriul în mașina mortuară și au așteptat cuminți la cele câteva semafoare pe care le-am prins împreună până am ieșit în Mihai Bravu. De acolo ei s-au dus la cimitir. Cred că au ajuns mai repede ca noi, că înspre cimitir nu era blocat…

Ironia făcea că radiourile transmiteau într-o veselie despre ăia înzăpeziți pe la Bran-Moeciu, și despre DN1 care e blocat din cauza zăpezii, dar dacă deschideau dracului fereastra ar fi văzut că sub nasul lor în București ne înmaratonisem toți din cauza capului de cretă cu care a judecat poliția organizarea acestui eveniment sportiv.

N-am o problemă cu sportul făcut în oraș. Aș fi vrut și eu să ajung azi la maraton ca să susțin niște amici. Dar s-a întâmplat că aveam diverse drumuri de făcut. Ba era chiar să pierdem un tren din cauză de circulație bulversată. Pentru că poliția nu a putut gândi mai departe de banda galbenă cu care a blocat străzile. De parcă în orașul ăsta conta numai dreptul celor 300 care au vrut să alerge, nu și dreptul celorlalte zeci de mii de oameni care au stat în stații în ploaie sau în mașini, blocați în trafic.

Atâta prostie ca azi parcă n-am mai văzut demult în București. Aș fi zis că au învățat și polițiștii ăștia să organizeze niște devieri de trafic, dar ei nu sunt în stare să facă mai mult decât să interzică. Nu se poate pe aici, ocoliți voi până vă ia dracu și vedeți dacă mai ajungeți unde trebuie. Nu a fost un singur cap de cretă pe traseele ocolitoare ca să dirijeze circulația, să o fluidizeze. Toți stăteau proțăpiți în capul străzilor pe care le-au închis sau în mașinile puse de-a curmezișul bulevardelor, mai departe să se descurce șoferii, că de aia au volane.

Câtă carne și-au luat în frigidere maratoniștii azi, nu au mai încasat demult nici măcar politicienii. Și asta pe nemeritate. Am toată stima pentru Valeria Răcilă și Steven van Groningen, care organizează de câțiva ani maratonul București, dar poate la anul le cer polițiștilor să-și facă și treaba nu doar să tragă niște benzi galbene în jurul alergătorilor.

P.S.  Chiar îmi pare rău că n-am ajuns azi la maraton. Uitându-mă la pozele de anul trecut am văzut că vremea a fost cam la fel pentru alergători.

Etichete: , , , , , ,

4 comentarii la “Maraton cu carne” Subscribe

  1. Florin 09/10/2011 at 21:18 #

    Plasarea unor indicatoare temporare de deviere circulatie nu era treaba Politiei, era indatorirea organizatorilor. Astazi putea sa vina si armata si pompierii si trupele NATO ca tot n-ar fi avut cum sa dirijeze traficul.
    Organizatori cretini, bancheri aroganti care isi organizeaza distractiile pe unde au ei chef, asta ar fi o descrierea mai aproape de realitate a „cosmarului” de astazi din trafic.

    Pentru faptul ca am facut peste 2 ore pentru un drum de 20 minute, nu pot decat sa spun (cu economie de vocale) ca n-as vrea sa fac bataturi la degete de la prea mult tastat 😀

    Sg pl Valeria Racila!
    Sg pl Groningen!
    Sg pl Raiffeisen!
    Daca nu sunteti in stare sa organizati un maraton, puteti sa vi-l bagati in cur sau mutati-l la Poplaca, macar sa aiba babele de acolo un subiect de barfa!

  2. Ioana 09/10/2011 at 22:23 #

    Eu m-am gasit exact azi sa transport bagaje spre celalalt domiciliu. Dupa ce am stat ca idioata la tramvai vreun sfert de ora mi-a zis cineva ca stau degeaba, ca e maraton. Mda. Intorcea la Mall. O data zic si eu sa folosesc tramvaiul si tot pe jos ma duc. Trebuie sa recunosc ca admir oamenii care fac miscare, dar cand i-am vazut pe bulevardul Unirii mi s-au parut niscaiva rataciti. Nu le-am umplut frigiderul de carne lor, ci dobitocilor de la RATB care nu pun afise in statii si dobitocilor de politisti care un sfert de ora au misunat pe langa mine si n-au strigat „du-te fai in alta parte ca tramvaiele e deviate toate”. Asta zic doar la cerere, usor reformulat mai putin greselile, mda.

  3. mircea 10/10/2011 at 13:16 #

    4 ore mi-au trebuit si mie odata sa traversez orasul cu masina, tot din cauza unui maraton. Munchen, o simbata din 2002.

  4. Dragos B 11/10/2011 at 11:42 #

    La cata nenorocire fac poluarea auto si accidentele auto, chestia asta cu maratonul (care se mai si-ntampla o data sau de doua ori pe an) e un soi de moft … … …

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉