2123 e la KFC Unirea, dacă vă trece când sunteți acolo și ați uitat să luați bonul de la casă, după ce ați cumpărat vreo două meniuri și ați mai băut încă o bere suplimentar. Stiu, asta ține loc și de educație fiscală: nu ceri bonul, faci pe tine pe lângă ușă, sub privirile vigilente ale bodyguardului. Dacă nu care cumva se întâmplă – când joci tu bătuta pe loc pe lângă ușa cu tastatuă de la WC – să iasă cineva din interior și atunci te-ai scos. Se cheamă că ești norocos.
Dar altfel te simți ca la bancomat, numai că nu tastezi PIN-ul ca să retragi, ci ca să depui. După cum te trece, nu după cât ai în cont. Iar după cum era atmosfera în interior, oamenii cu bon fiscal depuseseră consistent.
Oare câți oameni să fi intrat zilnic în KFC de la Unirea doar ca să meargă la budă, de a fost nevoie de o investiție în aparatele alea de acces pe bază de cod numeric? Și cât să fi costat totuși salariul unor femei de serviciu care să întrețină locurile alea două rușinoase, de nu și le-a permis celebrul lanț mondial de fast food, din profitul pe care-l face. Nu știu în câte țări ți se poate întâmpla să te cauți de bonul fiscal când te trece pișarea la cârciumă.
Și să nu vă închipuiți că și așa, cu parolă la intrare, înăuntru mănânci de pe jos de curățenie – cum îi place unui amic să zică, de parcă el ar mânca de pe jos de la el din baie. Nu, una din bude era impracticabilă, iar a doua era la limită, dacă îți țineai respirația reușeai să supraviețuiești până ajungeai să te speli pe mâini. Ce-i drept, WC-urile astea cu cod arătau că s-a investit ceva în ele față de acum câțiva ani când am mai fost acolo ultima dată. Nu era cu parolă, dar nici nu-ți venea să le vizitezi.
Și da, m-am enervat de am scris postarea asta pentru că nu mi se pare normal să existe cod de intrare la budă, și să trebuiască să mai bei încă un rând de beri ca să capeți un bon și să te poți duce în sfârșit la budă ca să te ușurezi de povara primelor beri. Păi se poate?!
Jos codurile de acces în bude!
Free KFC toilet!
Occupy budele, băăă!
Mie mi s-a intamplat la Paris: ma dusei la FNAC-ul de la Saint Lazare, care este plasat intr-un fel de mall. Cat am stat eu pe acolo printre carti, CD-uri si alte minuni, am simtit dintr-o data cum ma ia, asa, o … inspiratie. Urgenta! Ma uit in toate partile, cautand insemnele care sa ma conduca in locul acela salvator, dar nimic. Ies din magazin, o iau prin mall, caut, si caut, tot mai presata si disperata, dar nimic. Intreb pana la urma un body guard iesit in cale, „ou sont les toilettes”. Omu’ imi raspunde, placid: „il n’y en a pas”. Adica nu exista in acel loc asa ceva. Ultima solutie: un starbucks dotat cu o toaleta cam ca in poza aia de mai sus (asta am constatat-o mai tarziu), acces cu pin. Pe care il primeai doar pe bon, daca luai ceva. Am luat o cafea (5 euro!), am lasat-o pe masa, si cu bonu’ m-am dus glontz acolo. Tastez codu’ de pe bon, nu merge! Mai trebuia bagat ceva – un diez, o steluta, naiba sa ia, undeva erau scrise si niste instructiuni pe care in graba mea nu le-am observat. M-a ajutat tot body guardu’, mi-a deschis si usa! M-a lasat totusi sa intru singura, oricum nici asa nu incapeam prea bine! Incantator!
Io-am patit-o acu’ ceva ani pe aeroport in Budapesta. Eram in tranzit (cu microbuzul la Budapesta, de-acolo cu avionu’ mai departe), era dimineata foarte devreme, aeroportul cam gol, si buzile nu functionau decat cu fise. Unguresti, evident 😀
Intre timp au schimbat sistemul, cel putin in terminalul de unde am zburat ultima data.
Incercati la Mc Donald.Am luat bere si placinta la Bucur Obor. Bonul era pe masa.Precizez ca eram prima data intr-un astfel de stabiliment. A venit tiganca care strangea resturile si in afara de servetele mototolite a luat si bonul.Se duce nevasta mea sa se pise ,canci acces. Se intoarce nervoasa, reclama la sefu ,adica mie, eu la vanzatoare ,aia zice tastati codul, eu zic ca numai am bonul ca mi la ciordit cioara,aia zice sa fiu sanatos cu nevasta(nepipilita) cu tot. Eu scandal, amenintari, ca ma pricep, ca tot romanul.Ei cedeaza si ii deschid nevestei poarta raiului. La plecare le-am mai tras o pizduiala, asa sa nu ma uite.
Păi după combinația bere+plăcintă trebuia să stați cu ochii pe codul de la budă ca pe butelie :))
Pai nu am precizat ca eram prima oara in asemenea stabiliment si nu stiam procedura ? Eu credeam ca este cel mult ca la Lido ori Ambasador , ca asa percepeam eu atunci McD. Cred ca abia deschizandu-se era de datoria lor sa ma previna ? Adica unui idiot din USA i-au platit vreo suta de mii de $ pentru ca nu l-au atentionat cat de fiebinte e cafeaua si omul si-a prajit gura iar romanului nu-i explici cum e cu buda ? Bine, ulterior m-am prins ca toti salariatii stiau de cod de mici copii,de la ma’sa de acasa cand ce cacau infundul curtii, galben ca lamaia cum zicea pe vremuri un cantec studentesc, si au crezut ca sunt ca dansii’Greseala mea, n-am fost.