Cum la fotbal, politică și șofat se pricepe toată lumea, o să mă bag și eu în seamă în meciul Lucescu-vatmanul RATB, încheiat la pauză cu 1-0 pentru vatman. După cum se vede, de pe patul de spital, Il Luce vrea să profite de faptul că galeria e cu el și dă cu mingea în bară.
Eu microbistă nu-s, deși în tinerețile mele am avut așa o pasiune adolescentină pentru tovarășul antrenor Lucescu. Dar acum sunt șoferiță și am o slăbiciune pentru vatmani, de când l-am cunoscut pe Nea Mitică vatmanul – *citiți interviul cu el la final.
Azi am încercat să vorbesc cu vatmanul acuzat de Lucescu de pe patul de spital că deși l-ar fi văzut, l-a lovit cu tupeu. Pe el nu l-a întrebat nimeni de sănătate, dacă nu cumva o fi suferit o traumă emoțională că a dat peste marele antrenor, dacă nu cumva o fi mai ușor să frânezi brusc o dihanie de câteva tone decât să respecți regulile de circulație și să nu te bagi pe linia de tramvai fără să te asiguri. Și ce credeți? Omul a avut mult bun simț și n-a vrut să dea interviuri. Era destul de speriat că poliția l-a chemat, din nou, la declarații și a preferat să lase regia să dea un comunicat în numele lui.
Comunicat care zice, printre altele, așa: „Conducătorul de tramvai implicat în accident a respectat normele de circulaţie preventivă şi a făcut tot posibilul pentru evitarea evenimentului. Acesta a utilizat toate sistemele de frânare, cu care este dotat tramvaiul, frâna electrodinamică de serviciu, frâna electrohidraulică de oprire şi staţionare şi frâna electromagnetică cu patină, pentru situaţii deosebite, însă, spaţiul redus dintre tramvai şi autoturism nu a permis oprirea tramvaiului şi evitarea totală a evenimentului de circulaţie”.
Cum s-ar putea spune mai pe înțelesul lui Il Luce, vatmanul și-a dorit mai mult victoria și deși legea nu e de partea antrenorului, vatmanul s-a temut totuși că și la șofat s-ar putea să fie ca în fotbal, să nu conteze cine dă golul, ci cum se încheie meciul. Norocul lui a fost, cum se spune tot în fotbal, că … Dumnezeu a fost vatman de data asta!
Pe urmă, bietul vatman ce să simtă, când vede cât tapaj face presa pentru fiecare bășină pe care, mă scuzați, o trage marele antrenor? E drept că poate pentru țară Lucescu o fi făcut mai multe decât vatmanul ăla, deci ne putem îngrijora de starea lui de sănătate, dar dincolo de meseria lui e tot un om cu drepturi și obligații.
Poate ar fi mai productiv pentru televiziunile de știri – în loc să dea „breiching niuzuri” din oră în oră despre faptul că Lucescu e în afara oricărui pericol – să facă niscai educație rutieră, teorie despre rolul oglinzilor retrovizoare și al semnalelor luminoase, într-o țară în care prea mulți și-au luat carnetul dând șpagă la polițiști. Altfel, degeaba ne amăgim cu gândul că vreodată vom avea benzi unice pentru Salvare, Pompieri și RATB, când personalități precum marele antrenor încalcă flagrant regulile de circulație, și în loc să-și ceară scuze public și să dea un exemplu – uite ce pățiți dacă faceți ca mine! – aleg să se umple de penibil dând vina pe vatmanul care l-a văzut, dar nu a oprit. Păi și tu l-ai văzut pe el, nea Luce, tu de ce nu ai așteptat să treacă el?
* Și pentru că vatmanul care n-a vrut să-l ferească pe Mircea Lucescu nu a vrut să vorbească despre meseria lui, vă ofer interviul cu Nea Mitică vatmanul pe care l-am făcut pentru EVZ în 2009, când RATB a împlinit 100 de ani de la înființare
Nea Mitică vatmanul, 34 de ani cu tramvaiul prin Bucureşti: „La tramvai era mai simplu, mergeai pe şina ta, mai încet, nu te grăbea nimeni, nu-ţi tăia niciunul calea”
Sunt o sută de ani de când avem transport în comun în Bucureşti. Ceva mai mulţi au trecut de la primul tramvai electric, şi chiar mai mulţi de când a apărut tramvaiul tras de cai. Dar actul de naştere al celei mai mari instituţii de transport de călători din ţară s-a semnat în 1909, când i s-a dat şi un nume: Societatea comunală de Tramvaiuri Bucureşti (STB).
34 de ani din cei o sută câţi numără actuala regie de transport a fost reprezentată şi de nea Mitică Buhăescu, un vasluian venit în Capitală ca să se facă vatman. Nea Mitică face parte dintr-o familie tipică de „itebişti” cum îi place lui să spună. A condus 34 de ani tramvaiul, s-a însurat cu o taxatoare, a făcut patru băieţi şi unul s-a făcut şi el vatman. După o viaţă de muncă la manetă, manipulantul Mitică se mândreşte că are o pensie decentă, a făcut o casă şi are o căsnicie trainică. Şi pentru că trebuia să rămână cu ceva de la RATB, s-a ales cu un şold rebegit de frigul îndurat în cabină.
„Stăteam numai în picioare, zece ore pe zi”
Nea Mitică are ochi albaştri şi o expresie şugubeaţă sub pălăria de vară pe care a asortat-o la costumul bege cu care ne-a onorat în ziua interviului. Se ţine bine la cei 71 de ani, deşi memoria îi mai joacă feste, dar are atâtea de povestit că parcă e normal să sară dintr-una într-alta. Deraierile nu sunt periculoase, însă, şi dezvăluie lumea în care moldoveanul s-a descurcat binişor din 1965 încoace. Fiu de chiabur (condamnat la Canal) din satul cu nume rezonant Tanacu, nea Mitică a ajuns flotant în Bucureşti după ce armata n-a mai avut nevoie de sergentul major Buhăescu, şi l-a restructurat. După cinci luni de şcoală „la 5 ianuarie 1965 am luat tramvaiul de coarne”, povesteşte nea Mitică. Şi l-a ţinut bine „de coarne”, fără să stea jos: „Am lucrat la frână de mână, stăteam numai în picioare zece ore, că nu puteai să stai pe scaun, că dacă scăpai frâna din mână, te nenorocea. Era greu. Aveam 26-27 de ani atunci”.
Totuşi, tramvaiul avea avantajele lui de vreme ce nea Mitică l-a ales în detrimentul troleibuzului sau autobuzului. „La tramvai era mai simplu şi se plătea mai bine. Mergeai pe şina ta, mai încet, nu te grăbea nimeni, nu-ţi tăia niciunul calea”.
Îşi aminteşte ca azi primul salariu: 826 de lei. „După sapte ani de zile mi-a dat o categorie şi mi-a făcut 926 de lei. Nu ca acuma, când iese din scoală îi dă salariu cât are unul cu 20 de ani de muncă. A treia treaptă mi-a dat-o după vo 15 ani, 1.100 de lei”.
Cu ochii la călătoare, cu inima la taxatoare
Viaţa în Bucureşti era frumoasă în anii 60, iar vatmanul Mitică o mai savura când privea câte un condur de domnişoară că-i urcă scara. Nu după multă vreme, însă, a lăsat călătoarele în favoarea taxatoarelor. „Aveam trei, câte una pe vagon. Vă daţi seama cum eram, cu trei femei după mine…!”, se mândreşte nea Mitică şi azi, cu un zâmbet, dar şi o urmă de modestie simulată. Totuşi, pe vremea aia nu erau minijupele ca acuma, bagă el mâna-n foc. „Păi cum să mai facă vatmanii ăştia treabă acuma, când fetele umblă cu fustele alea aşa scurte?!”, le duce el grija succesorilor.
Una dintre taxatoare a fost şi fericita câştigătoare a titlului de doamna Buhăescu. Nea Mitică a luat-o mai tânără ca el, ca să-i fie sprijin la bătrâneţe, dar şi după firea mai moale a femeii care, zice el, ar fi secretul unei căsnicii reuşite.
Copiii au venit „înădiţi”, ceea ce l-a făcut pe nea Mitică să lucreze în schimburi: 12 ani în schimbul 1, de la 4 dimineaţa la 2 după amiaza, până au crescut copiii, şi alţi 22 de ani în schimbul 2. Nevasta i-a stat alături până când s-au desfiinţat posturile de taxatoare. Femeia a devenit controloare, apoi a vândut bilete la tonetă. În total are şi ea 35 de ani de muncă la RATB.
„Era frig şi acasă şi în tramvai”
Au urmat anii de restrişte ai comunismului, când nopţile lucrate însemnau tramvaie pline ochi de muncitori căraţi de la Gara 23 August la fabricile comuniste. „Era frig şi acasă şi în tramvai. Aveam controlori de trafic care ne urmăreau. La Piaţa Chibrit, la Miciurin, la Podul Izvor şi la capăt de linie. Te prindea înaintat, te ardea, te prindea întârziat, nu-ţi făcea nimica. Eu nu mergeam cu viteză mare, că nu mi-a plăcut viteza , dar eram curajos. Că era ceaţă, că era gheaţă, mergeam la fel. Nu trebuie să-ţi fie frică în meseria asta, că altfel dai de necaz. Viteza era atuncea 30 de km, acuma 41 cu cât merge?”, se întreabă cu uşoară invidie fostul vatman care a condus tramvaie pe liniile 10 şi 24.
Accident mortal şi „zece mici” daţi la miliţian
Nici de accidente n-a fost scutit vatmanul nostru, ba acum le povesteşte cu detaşare, deşi cu siguranţă la vremea lor i-au dat nopţi albe. „Doi am băgat sub tramvai, doi oameni, dar n’am avut vină, că mi i-au aruncat acolo maşinile care treceau în viteză”.
Ambele s-au petrecut în preajma Revelionului, când era nebunie pe străzi chiar şi în vremuri comuniste. „A venit unul pe banda 3 şi l-a aruncat în faţa mea. Si l-a băgat în salvare (grătarul de sub tramvai – n.r.). L-am dus la urgenţă, dar a murit. Doctorul spunea că şoferul era de vină, dar ăla fugise. Am avut noroc cu un miliţian care avea nevasta din sat de la mine, dar tot mi-a săltat permisul. Miliţianul mi-a zis: „nea Buhăescule, ca sa-ţi dau carnetul îmi aduci zece mici”. Dar io zic: „pâine vă aduc?”. 1.000 de lei, aşa era, adică zece sute. Zicea aşa ca să nu se prindă ceilalţi. Era mită. Un salariu. Dar m-am dus, i-am dat. Erau toţi miliţienii acolo la secţie, dar nu se fereau unul de altul. Ca sa-mi recuperez carnetul, ce era să fac?”, povesteşte nea Mitică.
A doua oară a scăpat mai uşor, pentru că accidentatul n-a murit.
Unde opreşti tramvaiul când te taie… nevoia?
Nici WC-uri la cap de linie nu erau pe vremea aia, dar şi dacă ar fi fost tot nu i-ar fi ajutat vatmanului pe care-l apucase pântecăraia pe traseu, de la un pateu stricat. „Ce să fac, ce să fac? Greu când eşti în tramvaiul plin cu lume, unde să opreşti ca să te duci la WC? Când am ajuns la Piaţa Sudului am lăsat şi tramvai şi călători şi am intrat într-o curte unde era o croitorie de femei. Zic: „doamnă, unde aveţi WC-ul că e jale?!”. Când am ieşit, se strânseseră coloană în spatele meu. Călătorii ce să zică, nimica!”, şi-a încheiat nea Mitică povestea crampelor.
Călătorii au devenit nervoşi în anii 80, când tramvaiele veneau greu şi pline. Se stătea mult în staţie şi se circula pe scară. „Călătorii erau nervoşi, ne înjurau, se luau la bătaie între ei. Dar eu îmi vedeam de treaba mea, că tre să fii calm la meseria asta, că ei sunt mulţi, tu eşti unul singur, şi n-ai voie să dai în ei. Că tot pe tine te scoate de vină. Când s-a terminat cu Ceauşescu s-a terminat şi cu aglomeraţia. Atunci erau fabrici, uzine, acuma unde să se mai îmbulzească oamenii?”, se iluzionează nea Mitică, ieşit la pensie de la cârma tramvaiului în 1999, înainte să apuce minunatele cuceriri ale regiei: metroul uşor 41, autobuzele Mercedes sau cartelele magnetice în loc de bilete.
Acuma zice că tramvaiele sunt libere şi încălzite, şi-i condamnă pe vatmanii care le refuză acest confort călătorilor sau care le închid uşile în nas. „Sunt unii care închid căldura, domnule. Păi de ce? Dau de la ei din buzunar? Nu. Sunt răi! Călătorii, ca şi şoferii, sunt şi ei buni şi răi. 80% sunt răi!”, conchide nea Mitică.
Si iar, din nou, inca o data, se face stire, mare stire dintr-un accident ! Inteleg, este Mircea Lucescu iar Mircea Lucescu nu este un neica nimeni. Dar sunt sigur ca si un neica nimeni ar fi avut parte de o atentie deosebita, nu atat de deosebita, dar deosebita. Ma uitam ieri cum se amana pe termen nedefinit o emisiune, pentru a prelua in direct declaratiile medicilor care au performat …
Inmormantari, accidente, violuri, sinucideri, maini in solduri si poale-n cap … vom transmite, din moment in moment … moment cu moment …
„„breiching niuzuri” din oră în oră despre faptul că Lucescu e în afara oricărui pericol ”
Asa ca inca o postare pe blog pe tema asta nu strica;)
Da eu nu m-as grabi inca cu concluziile cu „în afara oricărui pericol „. Poate ne spune un neurolog(daca are treba pe aici:) care sunt riscurile unei traume laterale la cap(banuiesc ca e posibil sa se fi intamplat din moment ce bustul i-a cam fost facut varza). Eu am vazut ceva documentare in care se arãta ca in cazul accidentelor de circulatie laterale, soferii loviti lateral la cap pot muri dupa cateva zile, desi initial totul pare OK.
Citat dintr-un articol pe Hotnews:
„Angajatul in cauza are o vechime de 19 ani in RATB si in toata aceasta perioada nu a fost implicat in accidente rutiere din culpa proprie„.
Inseamna ca e „vanator” experimentat:).
BTW, cum circula acum tramvaiele in Romania? Mai au intarzieri?:)
Eu zic sa mai dai o tura din cand in cand prin Romania, doar asa, de control…sa te plimbi cu tramvaiul.
Tramvaiul e cel mai încet mijloc de transport in comun, oriunde in lume. Când știu ca am de circulat cu tramvaiul 10km dus-întors, îmi iau liber o jumatate de zi.
Mi-e greata cum in Romania, daca e vorba de un accident provocat de vreo „celebritate”, presa face ce face si intoarce lucrurile pina aproape ajunge sa il faca basma curata pe „celeb”-ul, de obicei, vinovat. Mai mult, daca nu il poate face nevinovat, se merge pe modelul „e si el om, saracul, ORICUI i se putea intimpla”.
Ei bine, eu ma indoiesc ca i se putea intimpla chiar oricui accidentul lui Huidu, Lucescu, doamna Paunescu, samd, Si imi pare rau ca nu traiesc in Americuta, unde celebritatilor li se dau pedepse mai mari decit media, exact mizindu-se pe ideea ca ei au o mai mare putere de a influenta publicul prin exemplul lor, si deci au si o responsabilitate mai mare.
Total de acord cu cele scrise in introducere. Paradoxal, nimeni nu-i ia apararea vatmanului. Daca era si el fotbalist/antrenor/VIP…
Dacă era fotbalist nu ajungea vatman, ci antrenor 😉
Da, câteodată presa dă impresia că e legată la ochi la propriu. Ăsta e unul din marile noastre neajunsuri, Dolores, că nu mai vedem ceea ce trebuie. Legat de subiect, îmi amintesc o ştire de senzaţie la Pro. Era vorba de un primar dintr-o comună oarecare, cred că era PDList, şi era făcut varză de presă fiindcă l-a lovit pe unu care-i intrase în curte. Primarul îşi mărita fiica şi dădea o masă la el în bătătură. Însă un „recalcitrant” băut se luase de fiică-sa, tocmai în ziua nunţii, în casa lui. Păi să nu-l iei la pumni? ProTv a titrat: „Aşa îşi face dreptate un primar”. Aşa a văzut presa atunci. Strâmb.
Total de acord cu articolul tau. Lucescu ar trebui sa intre in pamant de rusine si sa-si mai inghita limba. Dar mai ales presa.
In sfarsit, dupa atatia ani, am confirmarea ca EI nu dadeau caldura in tramvaie, ci nu ca ar fi stricate instalatiile, cum minteau toti ! Mai tineti minte ? Era horror iarna cu geamurile inghetate bocna……..
Da, dar era în acord cu directiva hainei în plus 🙂
Hai sa presupunem ca se dovedește ca Lucescu a spus adevarul(poate sunt martori sau o înregistrare video din care se vede ca vatmanul a întârziat intenționat sa franeze). Toți ne mai pierdem cu firea când vedem un idiot incalcand flagrant regulile de circulație. Cică sociologii au descoperit ca oamenii sunt mult mai agresivi in trafic decât in mod normal.
Revin la IPOTEZA ca vatmanul a avut intenția (măcar inițial) sa loveasca mașina, ce părere aveți atunci? Merita sa intre in închisoare pentru vatamare corporală? Eu unul, nu-l condamn pe Lucescu daca a spus ce crede ca ar fi adevarul.
Mi se pare mie, sau romanii sunt cam insetati de sânge? Ca Lucescu a încălcat legea intrând pe liniile de tramvai e una. Faptul ca vatmanul l-a lovit intenționat(daca e adevărat) e alta. Daca in locul lui Lucescu era un idiot cu un copil mic in mașina? Tot asa ati fi jubilat?
La fel de insetat de sange pari si tu. Analizeaza faptele calumea si dupa aia emite judecati. Pana acum n-ai facut decat sa-ti dai cu parerea, ca orice parerist din online
Imi pare cunoscut stilul tau de a comenta dar Motanul Revoltat nu-mi spune nimic. Ai mai comentat pe aici? Sub ce nume ?
„La fel de insetat de sange pari si tu.”
Gresesti. Am o viata relaxata si chiar cu mici satisfactii:). Doar ca sunt(eram) cam revoltat in legatura cu ce se mai intampla in Romania in general, dar deja incepe sa nu-mi mai pese. De ce sa ma leg la cap daca nu ma doare?
„Analizeaza faptele calumea si dupa aia emite judecati.”
Am vorbit ipotetic, si am pus tot asa, o intrebare ipotetica.
„Pana acum n-ai facut decat sa-ti dai cu parerea, ca orice parerist din online”.
Si ce altceva asteptai? 🙂 Faci tu altceva? Dar gresesti putin, eu nu-mi spun o parere doar asa, mai aduc si argumente s-o sustina.
„Imi pare cunoscut stilul tau de a comenta dar Motanul Revoltat nu-mi spune nimic. Ai mai comentat pe aici? Sub ce nume ?”
Ma surprinde interesul tau fata de persoana mea. Te fascineaza personalitatea mea? 🙂
Ce mai face T.?
„Gresesti. Am o viata relaxata si chiar cu mici satisfactii:). Doar ca sunt(eram) cam revoltat in legatura cu ce se mai intampla in Romania in general, dar deja incepe sa nu-mi mai pese. De ce sa ma leg la cap daca nu ma doare?”
… e dificil sa argumentezi unuia cu o mite odihnita !
Dar ce ar fi să presupunem că atunci când conduci cu un copil în mașină ești un pic mai atent la respectarea regulilor și chiar exagerat de atent, tocmai ca să-ți protejezi tu copilul, nu să te lași în seama altora, cum a făcut-o Lucescu. Indiferent dacă vatmanul a frânat la timp sau cu întârziere, vinovatul e ăla care s-a pus singur în situația asta. Și zic să ne mai potolim cu plânsul de mila ălora care au copii. Dacă ai un copil nu înseamnă că nu trebuie să mai gândești. Dimpotrivă.
„Dar ce ar fi să presupunem că atunci când conduci cu un copil în mașină ești un pic mai atent la respectarea regulilor și chiar exagerat de atent, tocmai ca să-ți protejezi tu copilul, nu să te lași în seama altora, cum a făcut-o Lucescu”.
Supraevaluezi grav nivelul de inteligenta al oamenilor:). Eu am citit un comentariu pe Hotnews de la o numita „mimi” care a marturisit ca a patit-o si ea cu un tramvai in timp ce se afla cu copilul in masina.
Asta nu-i altceva decât „vipăreală”. Cine are notorietate, ia caimacul atenţiei presei. De-aia nu prea mă mai uit la ştiri. Prefer freelăncioaicele 😉
Dom’le, eu cred că vatmanul are și el partea sa de vină, întrucât trebuia să încerce să evite obstacolul apărut inopinat în calea sa. Dar în loc să-l ocolească a preferat să țină drumul drept în marele antrenor. Că tot așa a făcut și ăla de-a dat peste Huidu: a ținut morțiș să stea pe banda lui în loc să intre și el pe contrasens…
Da, vatmanul ăla a fost o bestie cu manivelă 😉
Şi dacă pe contrasens venea altcineva ? Foarte probabil, nu-i aşa?!