Mă întreabă un amic cum se desparte în silabe cuvântul „înot”. Că eu sunt ziaristă, tre să știu 😀 Și are fata lui temă de făcut pentru acasă. I-am zis că în presă când nu ești sigur folosești sinonime 😉 Dar omul zice că tema e serioasă și că a pus pe jar toată familia din cauza acestei dileme. Așa că ne-am apucat să facem calcule.
Dacă desparți în gând, cum făceam la școală, îți dă că ar trebui să ai doi de n – adică în-not. La ochi arată cam aiurea să-l desparți după regula cu consoana care trebuie să se ducă în a doua silabă – adică î-not. Amicul spune că directoarea soției – mare cunoscătoare de limba română – zice că înot, înalt sunt cuvinte monosilabice. Lui îi par cuvine șchioape, mai ales după ce latinescul înnotare a pierdut al doilea n în… valahă. Ce mai, omul răscolise internetul și mai rău și-a bulversat copilul. „Tată, țara e împărțită în două, așa că nu știu cum trebuie să-ți faci tema!”. Eu nu-mi amintesc să fi fost nevoită vreodată să despart cuvântul ăsta în silabe. Iar de când scriu în word chiar că nu-mi mai pasă.
Până la urmă mi-am dat cu părerea că ar trebui să se ia după regula cu consoana, să despartă î-not și dacă vicleana doamnă învățătoare, care le-a dat această temă, are altă variantă, să le-o explice. Că de aia e plătită din taxele și impozitele părinților 😀
Totuși, știam că fiica omului e în clasa I și mi se părea că îi bagă prea devreme în dileme din astea existențiale pe care, iată, le ai și la 40 de ani. Să se fi epuizat literele de la alfabet deja din vacanța de iarnă? Oho, zice tatăl, n-am învățat încă toate literele, dar deja rezolvăm ecuații cu o necunoscută și probleme de logică și perspicacitate. O să ajungem departe, zice el. Și-mi dă un exemplu de test pe care l-a primit fiica lui la școală: ai într-o cutie șapte bile albe și cinci negre. Câte bile trebuie să scoți din cutie ca să fii sigur că o să scoți cel puțin una neagră? A se înțelege să le scoți orbește, nu vezi ce e înăuntru … Cam cum ar fi trebuit să facă doamna Roberta Anastase ca să numere voturile în Parlament, dacă nu i-ar fi mers sistemul electronic de numărare 🙂
Copilul învață la o școală normală, de cartier, aleasă pe criteriul „doamna învățătoare e bătrână și are reputație că a scos numai elevi buni din mână”. O fi bine, o fi rău că elevii ei își fac temele încă din clasa I numai și numai cu ajutorul părinților, că singuri nu reușesc? Și uneori nici cu părinții nu prea le iese, după cum se vede. Adică, sunt de acord că părintele trebuie să se implice în educația copilului, nu să-l lase doar în seama școlii, dar până la urmă tema pentru acasă nu trebuie să arate cât de deștept e părintele, ci cât a reușit copilul să prindă la oră. Sau mă înșel?
Și pentru că tot nu am dat ieri o tema săptămânii, să zicem că e asta: dacă îmi spuneți cum se desparte în silabe înot, vă spun și eu rezolvarea la aia cu bilele 🙂
la bile e simplu, se scot 3 bile albe si una neagra :))
păi cum o nimerești pe aia neagră? 🙂
Daca scoti 8, ai sigur 1 neagra.
Cred ca nu le cere cu probabilitati din clasa 1 🙂
Nu, dar probabilități există 😉
Asta este raspunsul corect.
Când am dat examenul de admitere la facultate am avut întrebarea asta, pentru 0,10 puncte. Am scris ””î-not”, pentru ca așa învățasem în școală. Și baremul de corectare arăta că tot asta e varianta corectă. Însă uneori am dubii că se desparte în silabe. Chiar și după atâția ani…
deci v-a picat un subiect de clasa 1 🙂
si eu tot pentru i-not votez, desi uneori am aceeasi dilema existentiala ca si monica.
sincer, nu mai stiu exact ce faceam in clasa I, dar imi amintesc probleme d-astea „cu bile” prin clasele primare.
iar faimoasele „ecuatii cu o singura necunoscuta”, eu imi amintesc vag pagini din cartea de matematica cu chestii de genul „3+ ? =7” (putea fi casuta sau semnul intrebarii; sunt d-astea inclusiv la gradinita). si tehnic, sunt ecuatii cu o necunoscuta.
in clasa I eu aveam alte dileme: cum sa-l fac pe 3 (tin minte si acum; i-a luat tatalui meu o dupa-amiaza intreaga de facut bucle, buclisoare si legate buclele intre ele pana mi-a iesit mie un 3 decent) si sensul cuvantului „scrieti”: se pare ca efectiv am copiat exercitiile din carte pe caiet, fara a le rezolva. tata sustine ca s-a prefacut c-o suna pe invatatoare pentru a ma convinge ca de fapt a vrut sa spuna „rezolvati”. cica si altii au avut aceeasi problema existetiala. din 40 de copii, doar inca unul mai „rezolvase” exercitiile. 🙂
in clasa a doua, tata m-a invatat metoda cu segmentele cu ajutorul pieselor de la jocul de constructii al fratelui mei. a fost metoda mea preferata, care m-a scos din toate buclurile matematicii din clasele primare.
ei, ce vremuri……. 🙂
vezi, economistul se cunoaște din clasa 1, eu cred că am ratat startul și de aia nu mi-a plăcut niciodată matematica 🙂
nu-s economist. 🙂 nici de alta profesie care vreo legatura cu matematica. 🙂
dar am mancat-o pe paine pana printr-a VIII. tata mi-era prof de mate si acasa si la scoala si chiar se pricepe sa explice. nimeni cu pleca din clasa fara sa fi priceput. dar flebetea mea a fost literatura, unde n-am avut profi asa grozavi.
ah, tu ești cu legea, te-am încurcat 🙂 scuză-mă
conform regulii: cand o vocala este urmata de o consoana, aceasta trece in silaba urmatoare, corect este i-not. cat despre „doamna”, sa-si actualizeze cursurile de lingvistica 🙂
Da’ piua (Bate apa-n piua.) ce plural are ? Asta e tot intrebare pentru ziaristi si pentru aia de-au terminat facultatea de limba romana (ca nevasta-mea).
PS: Daca esti invatatoare si ii intrebi pe copii ii faci sa piuie 2-3 ore.
Pive 🙂
Pive! Imi aduc aminte de o poveste, de cand eram mica…
Baiatul meu intra la scoala la toamna, deja m-ati pus pe ganduri. Noroc ca mama e invatatoare… 🙂
piua-pive 🙂
si fetita mea e in clasa a-I-a si chiar am avut si noi ca teme de despartit cuvantul inot in silabe. am facu asa:i-not. tema ne-a fost corectata de d-na invatatoare si a fost bine. sincer sa zic, nici o secunda nu ne-am gadit la varianta ca „inot” e cuvant monosilabic, de unde pana unde???
Regulile de bază, conform Îndreptarului editurii Univers Enciclopedic, 2001, pp. 46-47
a. Dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră.
Deci „i-not”, desi am asa ca o banuiala ca tre’ sapat dupa etimologie si constatata o exceptie, ca nu prea imi suna bine o silaba formata din „i” de la „inca”.
Si asta cu temele unde pe copii ii ajuta parintii, sau profesori platiti, inca din clasa intai mi se pare o oberatie. In mod normal copilul ar trebui sa inteleaga despre ce e vorba in clasa, si temele sa fie o fixare a notiunilor invatate la scoala, deci o repetitie practic, nu activitati diferite, „ca sa il prinda”.
Asta-i regula, acu’ normal ca sunt copii care nu fac mare lucru in clasa, de unde nu pot sa faca nici temele acasa. Aici nu-i aberatie, ii lene si…copilarie:)
In „inca” urmeaza doua consoane dupa i…
Corect!
c. Dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparţine silabei dinainte, cealaltă – sau celelalte – silabei următoare (excepţiile se vor vedea mai jos): ac-tiv, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru ( acelasi indreptar citat mai sus)
Deci: in-ca, „i” nu e silaba, daca asta era problema.
ca sa nu fie confuzie, am zis „inca” pentru litera initiala, sa nu se confunde cu „i” de la ioana, ca nu am tastatura unde pot sa il fac cu caciulita