In vino erotico și legile lui Murphy

Aseară, la Beros & van Schaik, am cochetat cu gândul că mai bine fac un club de degustări de vinuri și cititori de etichete, decât să continui cu ăsta de carte, să trag de oameni să citească și să vină la întâlniri.

Aseară l-am cunoscut pe domnul Murphy. Da, ăla cu legile lui absurd de cinice. Am stat cu el la masă. La o masă rezervată pentru șase, din care n-au venit decât doi. Buni și ăia. Alții au avut 7 milioane de votanți și tot n-au rezolvat nimic. Se știu ei, nu-i mai nominalizăm.

Trebuia să discutăm romanele lui Jose Saramago aseară, așa cum stabilisem de mai bine de două luni, la clubul de carte. În locul lui Saramago a venit la club, cum ziceam, Murphy. Și a zis așa, precum Iisus înainte de Cina cea de taină: îi știi pe ăia care au propus să citiți Saramago, și care au cerut și modificarea datei de întâlnire, pe motiv că nu pot veni când era stabilit? E, tot ăia care au cerut să fie musai la o terasă ca să fumeze. La fel ca și ăia care au cerut să fie aproape de metrou și au zis că vin, vin, negreșit pentru că Saramago e cel mai și cel mai. Plus ăla care nu era în București și a zis că da, da, amânați ca să viu și eu. Ei bine ăia, vreo trei la număr, fix ăia n-or să vină. Al patrulea anunțat nu va veni fără un motiv anume. Probabil pentru că nu și-a verificat emailul sau pur și simplu n-a mai avut chef.

Sigur că vor anunța, că nu vin, unul chiar cu jumătate de oră înainte (politețe supremă), dar asta nu va schimba cu nimic rezultatul. Și uite așa, eu cu Ady am dezbătut aseară ce l-am dezbătut pe domnul Saramago, la o masă rezervată pentru șase persoane, sub privirile întrebătoare ale chelnerilor: mai vine cineva?

A venit în schimb (tot la cererea lui Murphy ăsta al naibii) exact cine a anunțat din start că nu vine, pentru că nu vrea să citească în vacanță. Ei, și de necaz că n-ai cu cine să citești și să dezbați o carte în țara asta – în care iată, nici măcar un club de carte bazat pe lectură, afinități și flexibilitate democratică a întâlnirilor nu poate aduna șase românași la o masă, sâmbătă seara, darmite să dai jos un președinte și să schimbi dictatura – de necaz așadar l-am luat pe Murphy cu noi la o degustare de vinuri în Centrul istoric.

Am băut care un vin rose, care unul alb, am mâncat măsline și ne-am uitat la hipsterimea care defila pe străzile înghesuite cu terase din buricul târgului până a trecut bine de miezul nopții. Pentru mine a fost prima vizită în localul ăsta – Beros & van Schaik – , unde vă recomand și vouă să mergeți, dacă vreți să degustați niște vinuri interesante. Chelnerii sunt o companie neașteptat de plăcută, vinul e bun, priveliștea de peste drum lasă de dorit, dar nu le poți avea pe toate în viață. Eu am ales un pahar cu In vino erotico vert, din Franța, care mi s-a părut suficient de bun cât să mai fac cel puțin o vizită pe acolo și să iau și o sticlă acasă. Ce mi s-a părut interesant e că lista cu vinurile vândute la pahar se modifică la câteva săptămâni, astfel că ai ocazia să cunoști cât mai multe soiuri, să compari și să cumperi când ai chef o sticlă pentru acasă.

Pentru că, după cum zice și caricaturistul de la The New Yorker aci de față, spre deosebire de o promisiune pe care nu te costă nimic s-o faci online, și să nu te ții de ea, treaba cu băutul e mai serioasă și implică musai participare offline,  aseară am cochetat un pic cu gândul să întemeiez mai bine un club de degustări de vinuri și cititori de etichete.

Prin urmare, dragi clubiști care mi-ați dat plasă aseară, n-are rost să vă simțiți prost pentru asta. Eu vă mulțumesc sincer pentru că mi-ați oferit astfel ocazia să descopăr un loc mișto despre care nu știam și să petrec câteva ore în compania unor persoane la fel de mișto, pe care astfel le-am cunoscut mai bine decât dacă am fi fost șase și am fi discutat numai despre Saramago. În stilul lui ironic sunt sigură că de fapt Sarmago a pus chestia asta la cale, ca să demonstreze încă o dată că omul în general nu e parolist și nu te poți baza pe el. Vinul pe de altă parte și oamenii pe care-i adună în jurul paharului, sunt cu totul alt soi 🙂

Și pentru că de aseară până azi mi-a trecut supărarea – cu puțin erotism vinicol 😉 – și pentru că țin totuși la acest concept de club de carte offline, am decis să merg mai departe. Deschid acum invitația pentru propunerile de cărți de citit pentru luna următoare. Procedura va fi la fel: propunem, votăm pe bază de ID numai cei care au de gând să vină la club, și stabilim de comun acord una din datele de întâlnire de peste o lună: 6 sau 13 octombrie.

Data stabilită de majoritate acum va rămâne bătută în cuie. Nu ne mai sucim după unul și după alții pentru că, după cum am observat, este inutil. Cine vine, bine, cine nu, și mai bine 🙂 Sunt conștientă că în viață apar și accidente, însă mai sunt la fel de conștientă că accidentele astea apar în viața acelora care nu consideră clubul suficient de serios cât să-i acorde importanța respectării unei programări.

Termenul pentru propus și votat ar trebui să fie finele acestei săptămâni, ca să avem timp să citim.

În privința cărților, eu propun așa, la alegere:

Iubirea față de aproapele, de Pascal Bruckner

Eternitatea clipei, de Zoe Valdes

Fete, de Nic Kelman

 

 

Etichete: , , , , ,

15 comentarii la “In vino erotico și legile lui Murphy” Subscribe

  1. daniel 09/09/2012 at 16:55 #

    vezi tu,Dollo ce rau imi pare ca nu sunt bucurestean…daca stiam de intalnire eu ma prezentam,fie si neinvitat….macar sa pot sta la o masa cu tine.De povestit…fie si despre Saramago…grija mea…pana una-alta ramane blogul,pe care cu placere l-am intalnit anul trecut cand te-am „descoperit” cu ocazia recensamantului….Apropo de subiect…se implineste anu’ de atunci si rezultatele nu le stie nici Ponta nici Base..te rog eu mult sa faci nu unul,ci o serie de..”reportaje” cu ocazia implinirii unui an…pe pricipiul ”nebuneala a fost…nebuneala o’ generat!..””…

    merci

  2. ady 09/09/2012 at 19:44 #

    daca chelnerii de la barul de vinuri stiu ce vand/servesc mai bine ca aia de la terasa, data viitoare vin si eu acolo. 🙂
    asa cum am promis eu propun allende
    isabel allende cu „eva luna”. http://www.librariabucuresti.com/Carti-Eva_Luna-2437.htm
    si pentru ca ai propus 3 carti, propun si
    „profesoara de abstinenta” -tom perrotta http://www.edituratrei.ro/product.php/Tom_Perrotta_Profesoara_de_abstinen%C5%A3%C4%83/2193/
    le pot imprumuta cui le doreste.

    • Dollo 10/09/2012 at 08:42 #

      vezi, data viitoare să nu mai dai bunătate de vin pe câteva ore inutile de somn 😉

      • ady 10/09/2012 at 18:56 #

        nu era vorba doar de somn. erau si finantele si obisnuinta. multe. plus ca am senzatia ca m-am salbaticit de tot. nu c-as fi fost vreun model de sociabilitate vreodata. 🙂
        pana la urma eu prefer pe data de 6. nu stiu exact ce se va intampla pe 13 si toate cartile propuse par misto si n-as vrea sa lipsesc.
        daca iese „eleganta ariciului”, o pot oferi cu imprumut si pe aia.

  3. Ileana Camelia 10/09/2012 at 08:45 #

    Propun Muriel Barbery – Eleganta ariciului / 6 octombrie

    http://www.nemira.ro/babel/eleganta-ariciului–1294

    Nu era mai bine sa ramana intepenita data de 1 septembrie? Macar eram 4. Asta e.

    • Dollo 10/09/2012 at 08:58 #

      Învățăm din greșeli, dragă, ce să facem 😉

  4. spufi 10/09/2012 at 17:20 #

    Eu m-as inscrie si in clubul de vin, si sa stii ca sunt om serios, numai sa ma convoci din timp 🙂
    La clubul de carte as veni ori pe 6 ori pe 13, cum decide majoritatea; daca trebuie sa propun: propun Milan Kundera – Cartea rasului si a uitarii http://www.humanitas.ro/humanitas/cartea-rasului-si-a-uitarii sau Daniel Keyes – Flori pentru Algernon http://www.humanitas.ro/humanitas/flori-pentru-algernon.
    Ma gandesc totusi (si parca propusese cineva la un moment dat), sa se aleaga in urmatoarea runda dintre cartile care raman nediscutate, cred ca ar fi mai eficient asa.

    • Dollo 10/09/2012 at 17:51 #

      Păi în ultimele luni înainte de vacanță așa făcusem. Au fost trei cărți pe primul loc, la balotaj, și le-am citit pe rând timp de trei luni. Numai că la a treia s-a săturat lumea – era vorba despre Middlesex – și nu au mai vrut s-o citească. Poate pentru că avea 600 de pagini, deși e foarte bună după părerea mea. Și s-a propus ceva ușor, de vacanță, adică Saramago…
      Putem și acum să facem la fel, să votăm trei cărți dintre toate care se propun și să le citim în următoarele trei luni.

  5. spufi 10/09/2012 at 17:59 #

    a, inseamna ca nu am fost eu atenta la procedura, preluand mai tarziu legatura; da, asa cred ca e bine, sa votam si primele trei sa ramana.

    • Dollo 10/09/2012 at 21:18 #

      Oricum, cochetez cu ideea de a organiza un club de degustări după clubul de carte, în continuarea serii de carte ce poate fi mai nimerit decât un vin bun? 😉 Deci consideră-te avertizată din timp 😛

      • spufi 11/09/2012 at 06:58 #

        ma apuc de antrenament deci 🙂

  6. eugenia 10/09/2012 at 20:49 #

    Eu revin cu o mai veche propunere, Cimitirul de piane de Umberto Eco. Cat despre zi, votez cu doua maini pentru pentru 13 oct, deoarece pe 6 este ziua mea si nu vreau sa fac cinste la club 🙂

    • Dollo 10/09/2012 at 21:17 #

      Cimitirul din Praga, mă 🙂

      • eugenia 11/09/2012 at 21:02 #

        haha, da, desigur, ce combinaţie am făcut. şi nici nu am băut înainte, doar m-am uitat la poza cu paharul de vin

  7. Oana 12/09/2012 at 09:15 #

    Deja sunt cateva nominalizari pe care as vrea sa le citesc. Inca ma mai gandesc daca sa mai fac vreo propunere sau sa las asa ca sa nu se mai disipeze voturile. Ma mai gandesc…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei