Oamenii stau la coadă la pâinea la metru, ca să cumpere bucăți de dimensiunea unei pâini normale. La Auchan.
Archive | septembrie, 2012
Simbolul Bucureștiului: oaia, maidanezul sau bordura?
De ziua Bucureștiului, hai să votăm ce simbol ar fi mai nimerit pentru oraș: oaia, maidanezul, bordura, Casa poporului, shaorma de la Dristor?
Ce cărți citim toamna/iarna asta
Votați cele trei cărți pe care le citim până în decembrie. Vinul îl alegem la fața locului 🙂
Școala cu handicap
– Suntem de la o asociație culturală din cartier și vrem să prezentăm conducerii liceului un proiect cultural pentru elevi.
– Nu e interesat domnu director. E sătul de asociații culturale…
Frau Dollo zice în Der Standard
Anul trecut pe vremea asta îmi doream să fiu publicată de Der Standard. Mi s-a împlinit dorința după un an. Dacă sunteți curioși ce părere am eu despre viitorul tinerei generații în Europa bătrânilor, puteți să mă citiți acum și bilingv 😉
Să-ți dai viața pentru Vanghelie
A face afaceri cu Vanghelie echivalează cu a-ți pierde și firma și casa – iar mai nou chiar viața. E ca un soi de Caritas: mulți fraieri bagă voturi, alți fraieri (dar care se consideră deștepți și norocoși că l-au apucat pe Vanghelie de un picior) bagă bani, iar puțini deștepți câștigă dreptul de a dispune cum vor de bugetul local.
Victorie românească
Șoc-Șoc-Șoc! Cum arată Calea Victoriei din Capitala României. Dați repede click ca să vedeți ceva ce i-a șocat pe toți străinii care s-au plimbat cu autobuzul turistic cu etaj prin București. 😀
In vino erotico și legile lui Murphy
Aseară, la Beros & van Schaik, am cochetat cu gândul că mai bine fac un club de degustări de vinuri și cititori de etichete, decât să continui cu ăsta de carte, să trag de oameni să citească și să vină la întâlniri.
Doriți și usturoi pe panseluță sau o serviți natur?
Un articol lung, dar amuzant, despre un restaurant mișto din București, un bucătar sexy, despre binefacerile consumului de lapte, despre viața sexuală a asiaticilor și despre obsesiile femeilor bogate de a se înfometa sănătos.
Justiție de supermarket (III)
Tata cred că e deja reîncarnat într-o altă viață în timp ce eu mă chinui să fac succesiunea după el și mă plimb ca orbetele între avocat, notar și, mai nou, judecători. Accesul la justiție e împiedicat de însăși faptul că nimeni nu te luminează pe unde se intră în accesul ăsta.
Articles
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Onoare de taximetrist
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Primul an de expat, realizări și perspective
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Onoare de taximetrist
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Mmmaria: Cand l-am citit a doua oara pe Twain (cu ochi de a...
-
Nicoleta Pascu: Un institut medical de renume mondial și un repre...
-
Dollo: Și eu care mă bazam pe tine să ne zici de la fi...
-
Elena Halmaghi: Am citit fiecare cuvânt de aici. Nu am terminat d...
-
-
Florin: De fapt, n-a fost construit de comuniști. Pistele...
-
-
pavel: Cu o floare nu se face primavara :-). Dar poat...
Ce citim luna asta
