Buburuza și ofițerul de serviciu

Bună ziua, Buburuza mare? Nu, aici ofițerul de serviciu!

D e ceva vreme lucrez (din nou) la un produs jurnalistic despre grădinițe. Și asta presupune niște vizite, multe telefoane, chestii. Azi de exemplu am fost în vizită la prima (și singura) grădiniță a Bisericii ortodoxe din București. O să vă povestesc de ea, că merită 😉 Dar până atunci să vă zic de ce m-am amuzat azi.

Sun la o grădiniță din sectorul 6 adineauri și întreb:
– Bună ziua, Grădinița Buburuza?
– Bună ziua, da – zice domnul de la capătul firului.
– Buburuza mare? întreb eu ca să fiu sigură că e aia pe care o căutam eu și nu orice buburuză.
– Nu, aici ofițerul de serviciu!, îmi zice serios omul.
– Da, dar Buburuza e mare? insist eu.
– Aaa, da, da, e mare… zice el, la fel de serios.

După faza cu Miss Nicu de anul trecut asta a fost la fel de amuzantă 🙂

Etichete: ,

3 comentarii la “Buburuza și ofițerul de serviciu” Subscribe

  1. Adi 26/04/2013 at 21:19 #

    Doar nu era sa zica MICA! Hai dollo, putintica seriozitate, omul se vinde cat de bine poate! 😀

  2. nikuelektriku 26/04/2013 at 21:38 #

    hai, miss dolo, ca asta’i mai curind oficier d’insolventza sau de servicii funerare decit oficier de servich, ca, parca, mista spring o ‘nchis mustariile de la buburuzele mare+mica, nu se stie din ce motive, ca restu activitatzilor „lucrative” sint „bine” mersi, cu toata aparenta șchimbare de „regim” la nivel de sector.

    un alt nea niku, care șchimbă becu

    • Dollo 27/04/2013 at 10:19 #

      Da, Buburuza s-a transformat în grădi de stat, nu mai e privată.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit