D e ceva vreme lucrez (din nou) la un produs jurnalistic despre grădinițe. Și asta presupune niște vizite, multe telefoane, chestii. Azi de exemplu am fost în vizită la prima (și singura) grădiniță a Bisericii ortodoxe din București. O să vă povestesc de ea, că merită 😉 Dar până atunci să vă zic de ce m-am amuzat azi.
Sun la o grădiniță din sectorul 6 adineauri și întreb:
– Bună ziua, Grădinița Buburuza?
– Bună ziua, da – zice domnul de la capătul firului.
– Buburuza mare? întreb eu ca să fiu sigură că e aia pe care o căutam eu și nu orice buburuză.
– Nu, aici ofițerul de serviciu!, îmi zice serios omul.
– Da, dar Buburuza e mare? insist eu.
– Aaa, da, da, e mare… zice el, la fel de serios.
După faza cu Miss Nicu de anul trecut asta a fost la fel de amuzantă 🙂
Doar nu era sa zica MICA! Hai dollo, putintica seriozitate, omul se vinde cat de bine poate! 😀
hai, miss dolo, ca asta’i mai curind oficier d’insolventza sau de servicii funerare decit oficier de servich, ca, parca, mista spring o ‘nchis mustariile de la buburuzele mare+mica, nu se stie din ce motive, ca restu activitatzilor „lucrative” sint „bine” mersi, cu toata aparenta șchimbare de „regim” la nivel de sector.
un alt nea niku, care șchimbă becu
Da, Buburuza s-a transformat în grădi de stat, nu mai e privată.