Chiar așa, când?

Când ați făcut ultima dată ceva pentru prima dată? Și mai ales ce? ;)

M i-a luat ceva timp până mi-am amintit când a fost ultima dată când am făcut ceva pentru prima dată. Cam acum patru luni  – știu exact ziua, dar nu spun 😉 – când niște prieteni m-au înghesuit pe bancheta din spate a unei mașini și… s-a întâmplat în sfârșit. Exact ca în filme, noapte, înghesuială, cineva o prepara pe scaunul din față, și noi toți așteptam nerăbdători ca s-o facem poștă 🙂 Am tras în piept, cu mai multă curiozitate decât curaj, și mă așteptam să se întâmple instant. Să văd caleidoscoape multicolore, mașina să prindă aripi și eu să plutesc odată cu ea deasupra omenirii.

Nimic.

Ai răbdare, mi s-a spus.

După ce a fost abuzată și de ceilalți din mașină, a ajuns din nou la mine. Am tras mai cu sete. Toți mă priveau cu amuzament și îngrijorare. „Ești bine, ai palpitații?!” mă întreba unul. N-aveam nimic. Am tușit și am așteptat din nou … cai verzi pe pereți. N-au apărut nici de data asta. Ba încă emoția premierei mi-a alungat până și ușoara euforie generată de aburii alcoolului ingerat înainte. Tipul mi-a zis că asta e, n-am noroc de prima dată. Cică să mă duc la Amsterdam și să mănânc o prăjitură, mai bine 😉 Poate că așa o să fac, dar trebuie să recunosc că dezvirginarea m-a dezamăgit. Rămân la vinul roșu sec, cu denumire de origine controlată.

Voi când ați făcut ultima dată ceva pentru prima dată? Și mai ales ce? 😉

 

Tags: , ,

21 Responses to “Chiar așa, când?” Subscribe

  1. mircea 30/04/2013 at 21:32 #

    De trei ani si jumatate tot fac chestii pentru prima oara. Incepind cu a-mi depune o demisie…
    Mai recent, in noiembrie am facut prima data piine. De atunci brutariile au pierdut un client…
    Saptamina trecuta am facut pentru prima data Cremsnit (Cremes, Crempita sau cum i s-o mai fi zicind pe la voi prin zona). Ca la carte: foietaj, crema, tot facut de casa.

    • Dollo 01/05/2013 at 07:49 #

      Cremșnit îi zice și la noi, bun! 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea