Chiar așa, când?

Când ați făcut ultima dată ceva pentru prima dată? Și mai ales ce? ;)

M i-a luat ceva timp până mi-am amintit când a fost ultima dată când am făcut ceva pentru prima dată. Cam acum patru luni  – știu exact ziua, dar nu spun 😉 – când niște prieteni m-au înghesuit pe bancheta din spate a unei mașini și… s-a întâmplat în sfârșit. Exact ca în filme, noapte, înghesuială, cineva o prepara pe scaunul din față, și noi toți așteptam nerăbdători ca s-o facem poștă 🙂 Am tras în piept, cu mai multă curiozitate decât curaj, și mă așteptam să se întâmple instant. Să văd caleidoscoape multicolore, mașina să prindă aripi și eu să plutesc odată cu ea deasupra omenirii.

Nimic.

Ai răbdare, mi s-a spus.

După ce a fost abuzată și de ceilalți din mașină, a ajuns din nou la mine. Am tras mai cu sete. Toți mă priveau cu amuzament și îngrijorare. „Ești bine, ai palpitații?!” mă întreba unul. N-aveam nimic. Am tușit și am așteptat din nou … cai verzi pe pereți. N-au apărut nici de data asta. Ba încă emoția premierei mi-a alungat până și ușoara euforie generată de aburii alcoolului ingerat înainte. Tipul mi-a zis că asta e, n-am noroc de prima dată. Cică să mă duc la Amsterdam și să mănânc o prăjitură, mai bine 😉 Poate că așa o să fac, dar trebuie să recunosc că dezvirginarea m-a dezamăgit. Rămân la vinul roșu sec, cu denumire de origine controlată.

Voi când ați făcut ultima dată ceva pentru prima dată? Și mai ales ce? 😉

 

Tags: , ,

21 Responses to “Chiar așa, când?” Subscribe

  1. mircea 30/04/2013 at 21:32 #

    De trei ani si jumatate tot fac chestii pentru prima oara. Incepind cu a-mi depune o demisie…
    Mai recent, in noiembrie am facut prima data piine. De atunci brutariile au pierdut un client…
    Saptamina trecuta am facut pentru prima data Cremsnit (Cremes, Crempita sau cum i s-o mai fi zicind pe la voi prin zona). Ca la carte: foietaj, crema, tot facut de casa.

    • Dollo 01/05/2013 at 07:49 #

      Cremșnit îi zice și la noi, bun! 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?