Ce cărți mai citim până la primăvară

Propuneți până la 25 ianuarie ce cărți ați vrea să citim la clubul de carte în următoarele luni

C lubul de carte continuă și în 2014, deși a ieșit înfrânt din 2013. Admit că de data asta am fost și eu o loază, incapabilă să termin cartea pe care trebuia s-o dezbatem în decembrie – Cazul Jane Eyre. Și nici n-o s-o termin pentru că am ajuns la mijlocul ei și nu mă slăbește deloc senzația că pierd timpul citind-o. Nu-mi place și pace.

middlesexCu scuzele de rigoare pentru cine a propus-o, și încurajată de faptul că nici alții nu s-au înghesuit s-o termine (cu o singură excepție) propun să trecem luna asta la următoarea de pe listă și ultima din seria votată în toamnă. Așadar, Middlesex, de Jeffrey Eugenides, va fi cartea pe care o putem discuta pe 25 ianuarie sau pe 1 februarie, în funcție de cât de rapid vă mișcați. Eu am citit-o deja anul trecut și mi-a plăcut, așa că o recomand călduros. Eugenides a luat premiul Pulitzer în 2003 pentru ea. E povestea a trei generații de greci emigrați în America între cele două războaie mondiale, și a ultimului lor descendent, un hermafrodit.

Între timp, ca să scutim timpii morți, vă aștept și propunerile pentru următoarea serie de cărți ce vor fi citite la club. Data limită e 25 ianuarie. Propuneți, așadar, ce cărți ați vrea să citim în lunile care vin, apoi voi încerca să fac cumva să și votăm, pentru că în ultima vreme am ceva probleme cu tema blogului și nu mai merge mecanismul de vot.

Vă rog să alegeți și data pentru următoarea întâlnire, 25 ianuarie sau 1 februarie? Și locul în care ați vrea să ne vedem.

Hai, la citit, că s-a terminat vacanța 🙂

Etichete: , , ,

16 comentarii la “Ce cărți mai citim până la primăvară” Subscribe

  1. Stelian 14/01/2014 at 17:37 #

    Benjamin Mee – Avem un zoo.

    Tulburator, interesant, incitant. Aventura unei familii engleze ce se muta in Franta si revine in Anglia cumparind o gradina zoologica in paragina….

  2. Pindic 21/01/2014 at 22:56 #

    Doua propuneri:

    Pusca de vanatoare – Yasushi Inoue

    si

    Inainte de tacere – Ernesto Sabato

  3. adriana 30/01/2014 at 13:55 #

    Cum facem sa participam la discutia de pe 1 feb? Ne inscriem undeva sau venim direct acolo?

    Merci frumos

    • Dollo 30/01/2014 at 15:31 #

      cine a citit cartea vine la locul indicat, la ora 19.00, nu e nevoie de inscriere, dar mi-ar fi util sa stiu pentru cate persoane rezerv masa

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.