În baza de date până la moarte

Trebuie să plătiți o taxă dacă vreți să ne deveniți client, că văd că aveți rude răuplatnice, zise funcționarul de la ghișeul Vodafone, consultându-și baza de date

drepturile omuluiAm fost azi la o reprezentanță Vodafone ca să-l ajut pe băiatul unei amice să-și treacă pe numele lui abonamentul pe care i-l făcusem eu acum o sută de ani, pe vremea când era minor și nu avea voie. Băiatul e ditamai majorul acum și a vrut să fie și titularul propriului abonament. Am dat amândoi buletinele și am așteptat ca domnul de la computer să facă schimbul. După o vreme, tipul îi spune noului titular, cu îngrijorare:

– Va trebui să plătiți o taxă în avans de 150 de lei pentru că aveți rude cu istoric de rău platnici.

– Da, nicio problemă, se grăbește băiatul să bage cardul în aparatul ălora.

– Ce rude, ale lui sau ale mele? întreb eu intrigată de două ori: o dată că poți fi discriminat pe criteriu de rude, și a doua oară că ce bază de date exhaustivă are Vodafone, de știe și cu cine te înrudești?

– Ale lui, că el ne interesează acum, dumneavoastră aveți un istoric de plată excelent, ne pare rău că vă pierdem de client, zice tipul de la ghișeu cu regret.

– Și de unde știți ce rude are?, insist eu.

– E o doamnă cu aceeași adresă aici, în baza noastră de date.

– Da, e mama probabil, că ea a avut o factură plătită cu întârziere acum ceva timp, admite spășit băiatul.

Pentru clarificare, mama lui lucrează de ani de zile în străinătate, de regulă nu are restanțe aici, dar probabil se mai întâmplă să întârzie din motive obiective.

– Totuși, nu ar trebui să discriminați noii clienți pe criteriul ăsta, că se înrudesc cu unii care sunt rău platnici sau poate au avut vreun accident cum a fost ăsta. Nu mi se pare normal!, zic eu, cu drepturile omului în dinți.

– Păi nu-i discriminăm, doar ne luăm o măsură de precauție că vor plăti. Banii ăștia i se vor scădea din viitoarele facturi. Asta e regula, și nu numai dacă are rude cu istoric de neplată, dar și dacă vedem că figurează pe o stradă unde din 50 de locuitori 30 ne-au dat țepe, și atunci cerem garanții. Chiar dacă poate acel client va fi bun platnic, dar dacă stă pe o astfel de stradă, ghinion. Se cere o garanție pe 6 luni înainte, explică amabil tipul de la ghișeu.

Sunt tot mai uimită. Îmi stă pe buze întrebarea răutăcioasă: Și dacă îl vedeți mai închis la culoare ce faceți, nu-i mai vindeți nimic? Dar tranzacția dintre noul titular și firma la care tocmai s-a abonat e deja făcută și mi se pare inutil să continui discuția. Tipul de la ghișeu mă mai asigură că așa au toate firmele de telefonie, bază de date de la începuturile biznisului, și că băncile sunt la fel.

– Practic indiferent ce problemă ați avut vreodată cu unii dintre noi, rămâneți acolo până la moarte!, ne asigură el, înainte de a ne ura o zi bună și la revedere.

*

Mi-am amintit apoi că anul trecut, când m-a inundat vecinul de deasupra și mi-au plătit cei de la asigurări o despăgubire, m-au pus să ridic banii de la o filială BCR. Când m-am dus să încasez, tipa de la ghișeu mi-a zis, mirată:

– A, nu ați mai trecut demult pe la noi, că v-ați schimbat seria de la buletin.

– WTF, am zis eu în gând, de unde aveți seria mea de buletin?

– Păi din 2003 când ați avut un credit la noi, nu mai știți?

– Dar am achitat creditul ăla demult, de ce mai figurez în baza dumneavoastră de date?

– De ce nu? mi-a răspuns tipa făcându-mi cu ochiul, și mi-a înmânat banii.

Ulterior am aflat că poți, conform legii, să faci o cerere să fii șters din baza de date, dar câți dintre noi știm asta și câți o și facem? Poate măcar ăștia care au copii ar trebui să fie mai atenți cu istoricul lor fiscal, că, uite, le cauzează urmașilor.

 

 

Etichete: , , , , , , ,

26 comentarii la “În baza de date până la moarte” Subscribe

  1. Stelian 03/04/2014 at 16:43 #

    Da, nu stiai?
    Peste tot suntem niste numere intr-o (in niste) uriasa/e baza de date. Oriunde: banca, aeroport, magazine, ca sa nu mai vorbesc de stat.
    Romania are Codul numeric personal, in altele se cheama numar de asigurare. Iar cifrele au anumite semnificatii extrem de importante (daca esti nascut acolo sau esti emigrant, daca ai drept de munca sau nu, daca ai emigrat sau esti refugiat.)
    Iar chestia cu pastrarea numarului de telefon e alta gaselnita chipurile pentru consumator. Aiurea-n tramvai (sau troleibuz)!
    E pentru baza lor de date. Omul e conservator si din comoditate nu vrea sa-si schimbe numarul de telefon (munca sa copieze numerele de telefon in alta agenda, sa anunte ca si-a schimbat numarul, etc) daca schimba reteaua, dar indiferent de retea el va ramine in baza de date generale si poate fi usor gasit…
    Tare mi-e teama ca suntem in baza de date si dupa moarte. Si uneori folositi in scopuri electorale.
    Iar bazele de date sunt folosite in tot soiul de scopuri si situatii.
    Se poate dezvolta un articol interesant pe chestia asta.

  2. Cris 03/04/2014 at 16:50 #

    Apropo de baze de date, si acum fac spume cand imi amintesc de …o banca. Cu cateva luni in urma trebuia sa depun niste bani in contul unei verisoare. La ghiseu completez rapid niste hartii, dau banii, totul OK, dau buletinul si nu mai e OK. Doamna: „aaa, pai aveti alta carte de identitate” (avusesem un card de salariu la banca respectiva, card inchis, impreuna cu contul aferent, din 2010). Eu: „pai stiti, daca va uitati pe copia CI din baza dvs., vedeti ca a expirat in 2012”. Dansa: „pai trebuie sa mergeti la ghiseul din fata, sa completati un formular, facem o copie dupa noua CI…”. Eu: „pai stiti, dar ma cam grabesc…” Dansa: „nu se poate altfel, ca la noi figurati cu alt buletin”.
    Noroc ca eram cu mama, am trimis banii pe buletinul ei. Toata scena mi s-a parut de (chestie cu rat si coada imbarligata), in conditiile in care nu exista absolut nicio diferenta de date personale intre cele doua CI (nume, adresa, CNP!). Eu nu mai eram client al bancii respective de peste 3 ani, nu am avut niciun credit sau altceva din aceeasi categorie la ei; in plus, poate ca sunt eu paranoica, dar mie treaba asta mi-a sunat a contestare (sau macar punere in discutie) a autenticitatii unui act de identitate, emis de o autoritate a statului. Ma rog, nu sunt jurist, dar nu mi se pare normal sa dau explicatii suplimentare unei entitati private din cauza unui act oficial, valabil, perfect legal.

    • gigel 04/04/2014 at 09:14 #

      CNP-ul identifica unic o persoana. Dar daca este vorba de relatii contractuale, adresa din buletin este critica – pt. ca acolo se trimit notificarile conform legii. Iar un functionar care vede cu ochii lui noua adresa nu are cum sa salveze in baza de date ceea ce a vazut. De aceea s-au inventat formularele.
      Functionarul nu are puterea de a lua o alta decizie decat cea care i-a fost inoculata printr-un training facut pe baza unei documentatii intocmite de juristi…

      • Cris 04/04/2014 at 12:21 #

        Poate am scris prea mult si se pierde ce-am spus: Nu exista nicio diferenta de adresa, doar seria si numarul CI erau diferite (fiind vorba de o simpla inlocuire din motive de expirare). Functionarul nu trebuie sa creada pe nimeni pe cuvant, oricum se facea o copie dupa CI prezentata de mine (sau de persoana depunatoare).
        Esentialul, din punctul meu de vedere, este ca eu nu mai aveam nicio legatura contractuala cu acea banca de peste 3 ani, nu figurez pe nicio „lista de datornici” intrucat nu am avut niciodata vreun credit sau restante, asadar trebuia sa fiu considerata „client nou”. Si, apopo, daca eram intr-adevar client nou, nu era necesar sa completez un alt formular la alt ghiseu. Nu, singura lor „problema” era ca actul de identitate prezentat de mine nu era absolut identic cu cel de acum 10 ani, cand m-au introdus in baza lor de date. Practic, imi cereau sa dau cu subsemnatul ca noul act e intr-adevar al meu!
        Si nu blamez functionara pentru scena asta, sunt constienta ca nu dansa a a stabilit politica bancii.

  3. VOC 03/04/2014 at 17:13 #

    @Stelian: nu în toate țările cifrele din echivalentul CNP au semificații speciale. În unele țări sunt generate aleator tocmai din motive de privacy. Un exemplu este BSN-ul din Olanda.

    http://en.wikipedia.org/wiki/National_identification_number#Netherlands

  4. ady 03/04/2014 at 18:47 #

    asta cu datele la banci, e parlamentu’/guvernu’ de vina, ca umbla cu capu-n traista si emite acte normative care se bat cap in cap. parol ca nu aberez.
    deci legea 677/nu-mai-stiu-cat, aia cu protectia datelor personale, zice ca poti sa ceri sa te stearga din baza de date. desi e posibil doar sa zica ca poti sa ceri sa nu-ti foloseasca datele in scopuri de marketing si publicitate (sa nu-ti trimita reclame/sa te sune pt produse noi, etc), dar cati dintre noi chiar bifam casuta aia si zicem „nu”.?!

    in acelasi timp, minunata legea 656/2002, precum si normele ei de punere in aplicare obliga banca, nu doar sa pastreze datele noastre de identificare, dar sa pastreze si orice documente doveditoare ale tranzactiilor efectuate timp de „minim 5 ani de la incetarea relatiei de afaceri cu clientul”. deci abia din momentul in care nu mai ai absolut niciun produs la banca in cauza, banca este obligata prin legea sa-ti pastreze datele, documentele, etc inca minim 5 ani. (uneori prin normele interne, pt anumite documente e o perioada mai lunga; legea nu zice de niciun maxim). zau ca nu va mint. pe la art. 15 sau 16 sau 19. memoria mea retinea cam ce vrea ea si foaaaarte rar cifre. dar zau ca asa zice in lege.
    mai distractiv e la imagini, minunata agentie care se ocupa cu supravegherea datelor personale a emis un ceva care zice ca banca n-are voie sa pastreze imagini video mai mult de 30 de zile. in acelasi timp hg 301/2012 de punere in aplicare a legii 333/2002 (parca) zice ca banca e obligata sa le tina minim 20 de zile. (nu se da un maxim). majoritatea bancilor pastreaza maxim 20, hai poate 30 de zile din cauza costurilor, dar sa vedeti ce minunat e cand cere politia niste imagini din 2011 sau ceva de genu’.
    ce-a patit cris e cam aiurea, intr-adevar, adica trebuiau sa-i pastreze datele pana prin 2015 (daca n-am uitat sa calculez), dar in acelasi timp nu trebuiau sa i le actualizeze, ca nu mai era client. si trebuiau sa-i opereze tranzactia cu buletinul nou. dar astia din unitati, saracii, nu mai stiu de capul lor.
    aaaaaa, si va rog, eu, nu va enervati daca va pun la banci sa completati ceva formulare de actualizare date, din cand in cand, mai ales daca n-ati mai trecut demult p-acolo. n-au nimic cu nervii si timpul vostru. e doar consecinta mirobolantului regulament bnr 9/2008 (iar sper sa nu ma insel in privinta cifrelor).

    • Dollo 04/04/2014 at 12:48 #

      deci degeaba fac cererea aia să mă scoată din baza de date?

      • ady 04/04/2014 at 19:43 #

        sa te scoata de tot, da, dijaba ceri. chiar m-am uitat asta seara in lege, la job. nici macar nu se bate cap in cap cu altceva. la art. 14 alin 1 lit a) zice ca poti sa ceri operatorului de date personale (nu doar banca) sa-ti stearga date, sa le cripteze, sa le faca, sa le dreaga „in conditiile prezentei legi”.
        care lege, prin niste articole anterioare obliga operatorul sa respecte orice alte legi care zic una-alta de pastrarea datelor, deci inclusiv legea 656/2002, de exemplu.
        ba chiar, nu mai stiu care articol spune ca in anumite conditii expres mentionate operatorul este obligat sa pastreze/proceseze datele alea, indiferent ce spune titularul datelor. (prin art. 7 si 8, cred, am mai notat si art. 4,5, 12 si 13 pe hartiuta, dar nu mai stiu exact ce zic ele).
        dar daca n-ai chef de telefoane/scrisori/etc care-ti mai propun un credit/depozit/card/mai stiu eu ce, sigur poti ceri sa nu-ti utilizeze datele in scop de marketing si publicitate, sau orice alte scopuri in afara de alea pe care le mentioneaza legea ca-ti pot folosi datele si fara sa te intrebe. si sa bifezi rubricuta cu pricina in formularul de actualizare date.

  5. gigel 04/04/2014 at 09:18 #

    Este vorba de un conflict intre „privacy” si „simplicity”. Cel mai simplu ar fi sa livram intr-o mare baza de date toate informatiile referitoare la persoana noastra si milioane de companii sa aiba acces liber la acele date. Daca insa nicio informatie despre noi nu este permisa a fi folosita de vreo companie, decat la cererea noastra, atunci nu am avea parte de unele servicii care ne simplifica viata. Intre cele 2 extreme functionam noi ca societate.

  6. Bogdan 04/04/2014 at 09:27 #

    … pina la moarte si dincolo de ea, ca sa nu crezi ca informeaza cineva Vodafone ca deci maica-sa care a avut acum 10 ani o restanta mai este sau nu nu viata.

    Dar cazul explicat de tine este evident un abuz. Stiam de baza de date – se numeste Preventel si nu prea gasesti informatii detaliate despre ea http://cosmoteromania.custhelp.com/app/answers/detail/a_id/21/~/ce-este-preventel%3F (stiu ca a fost si o decizia a ANSPDCP pe aceasta tema, dar nu mai stiu exact ce si cum era). Dar oricum ar fi – sa fi tu responsabil pentru ca o ruda de-a ta a inregistrat o restanta la plata – este un abuz…

    Poate n-ar fi rau ca sa se trimite si o instiintare catre autoritate, cine stie… poate ii intreaba de sanatate…

    • Kathy Bates 06/04/2014 at 16:54 #

      Nu prea. Chiar dacă datele sunt stocate, Vodafone nu e interesată decât dacă ai restanţe sau nu, dacă nu ai te ignoră.

      Exemplu: o firmă avea un abonament cu 13 SIMuri şi o clauză care îi permite să renunţe la 10% din numărul SIMurilor înainte de expirarea contractului şi la toate la expirarea acestuia.

      La un moment dat, se decide că nu mai e nevoie de 3 SIMuri.

      Vodafone refuză categoric să modifice numărul de SIMuri din abonament.

      Firma reclamă faptul că Vodafone încalcă termenii contractului şi avertizează că îl va rezilia.

      Vodafone reclamă că nu se poate face rezilierea înainte de expirarea termenului contractului.

      Firma nu mai plăteşte abonamentul.

      Vodafone reclamă neplata.

      Firma reziliază contractul.

      Vodafone trimite o scrisoare prin care acceptă rezilierea contractului şi cere achitarea abonamentului pe lunile rămase din contract.

      Abonamentul este achitat.

      Piţifelnicul de la Vodafone, întrebat dacă firma mai are vreo restanţă, spune aşa: „conform bazei noastre de date, nu mai există niciun fel de relaţii comerciale între Vodafone şi XXXXXXX”.

      Deci datele rămân acolo, dar ei le ignoră atâta vreme cât nu se poate trage vreun beneficiu de pe urma lor.

  7. Xanaxdoo 04/04/2014 at 10:39 #

    Dollo, cu articolul asta intri pe domeniul in care lucrez eu, respectiv managementul riscului (de neplata) al clientilor.
    Ar fi multe de spus. Punctez citeva chestii:
    A) ca e, ca nu e in concordanta cu drepturile omului, cam in orice tara civilizata exista un asa-numit Credit Bureau (in Ro se cheama CRB – Centrala de Risc Bancar). De la tara la tara, chestia asta poate avea optional Birou cu date pozitive si obligatoriu cu date negative (ma refer la tarile EU, stiu de unele tari europene care nu au birou – ex Bosnia).
    Datele negative sint un fel de lista neagra, adicatelea, daca tu nu iti platesti imprumutul (ai peste 90 de zile intirziere, ai fost stearsa in pierdere din catastifele bancii sau esti in proces juridic de neplata cu banca), banca e OBLIGATA legal sa te raporteze la Biroul bancar.

    Datele pozitive se refera la toate celelalte imprumuturi pe care le ai (pentru Micra, pentru televizor, frigider, rata la casa, samd). Astea sint raportate doar daca clientul e de acord cu asta, cel putin in EU – in America, daca nu ma insel, tot istoricul tau de plati, inclusiv telefonul, taxele comune, gazul, etc, se inregistreaza, ca vrei, ca nu vrei – de unde si o psihoza a americanilor de a nu-si plati nimic cu intirziere, pentru ca le scade „scorul de credibilitate” care le este calculat de catre birourile astea.

    Acuma: daca nu platesti, nu ai scapare, esti raportat pe listele astea negre cu banca, imprumutul, samd pe care il ai. Pe linga ca in multe tari e obligatia legala a bancilor sa raporteze, e si in interesul lor sa se protejeze, turnindu-te pe tine, dar in acelasi timp asigurindu-se ca, prin acces la baza aia de date negative, vede ce „bube” ai la alte banci, atunci cind apari ca o ingenua sa ceri imprumut de la ei.

    Legat de celelalte imprumuturi (datele pozitive): cind iei un nou imprumut, banca are obligatia sa te intrebe daca esti de acord cu „disclosure” al datelor tale la Biroul de date pozitive. Poti spune ca nu (multi o fac), insa in cazul asta, trebuie sa te astepti ca, daca ceri un imprumut de la alta banca ulterior, sa fii depunctat, pentru ca se merge pe prinicipiul „Gigel are ceva de ascuns- de exemplu, faptul ca mai are 7 alte imprumuturi – e drept ca pina acum le plateste bine, altfel era deja in baza de date negative. Insa e clar ca mai are ceva credit pe undeva, din moment ce se eschiveaza de la a-i vedea istoricul de credit”. Al doilea motiv pentru care se consulta datele pozitive e principiul „responsible lending”, adica nu vrem (sau nu ne lasa legea) sa mai dam imprumuturi persoanelor la care vedem din datele pozitive ca venitul disponibil (adica venit brut minus cheltuieli cu alte imprumuturi si costul vietii) este sub un anumit prag (mai precis, in multe tari, fractia debt/income trebuie sa fie sub 40% ca sa poata primi credit)

    OK, ma opresc cu chestiile tehnice. Ce vreau sa spun e ca:
    1) raportarea datelor negative se face de catre banci ca obligatie legala. In fiecare tara (EU) cam exista o lege legata de asta, legi care au aparut sau s-au inasprit dupa criza din 2008. Daca nu iti convine si crezi ca incalca drepturile omului, a se manifesta la Parlament, CEDO si UE – dar nu o sa te ia nimeni in seama. Neplatindu-ti imprumutul si intrind pe lista neagra, si tu ai incalcat niste termeni contractuali, si deci ai pe constiinta niste articole din dreptul comercial, civil, samd (btw, ca sa ajungi pe lista neagra, nu ajunge sa ai o intirziere de citeva zile la plata, vorbim de 3 luni de neplata minimum. Tot asa, e in interesul bancilor sa iti restructureze platile in caz de probleme, intrucit cu cit au mai mult „bad debt” raportat pe lista neagra, cu atit rezultatele lor financiare sint mai slabe, scade interesul investitorilor pentru ei, scade valoarea actiunilor bancii, pica capete la nivelul de conducere, nu se mai incaseaza bonusuri, etc. De-aia bancile alearga dupa tine cu propuneri de reesalonari de credit, samd)

    2) raportarea datelor pozitive e la discretia ta: tu semnezi daca esti sau nu de acord cu „impartasirea” acestor date. Dar mi se pare ca in RO nu exista un Centru Pozitiv de Risc Bancar (cel putin nu unul de stat, existau dupa stirea meavreo 2 private, unde 2-3 banci cad de acord sa isi sharuiasca informatia – dar pentru asta nu sint sigura ca cer acordul tau, e o forma de cartelare a informatiei, daca vrei. Motiv pentru care, sincer vorbind, esti mai protejat in calitate de client daca aceste Centre de Risk sint sub guvernarea statului, si sint clar legiferate).

    B) Legat de povestea cu Vodafone-ul, nu pricep exact unde sint incalcate drepturile omului in cazul tipului. Cind platesti asigurarea la masina, automat primesti mai putine puncte (si rata mai mare de platit) pentru ca esti femeie, deci, statistic vorbind, soferita mai proasta (la fel, exista discriminari similare pentru virsta, locul unde conduci, samd). Firmele de telefonie, bancile, asiguratorii sint FOR PROFIT, si au dreptul (inca) sa isi selectioneze clientii. Deci au dreptul (inca) sa discrimineze bazat pe tehnici si informatii acumulate in trecut si care s-au dovedit valabile in 90% din cazuri (cum spunea si tipul de la Vodafone, ghinion daca esti intre ceilalti 10%).
    Si, volens-nolens, si tu discriminezi, la alte nivele: daca eu iti cer bani imprumut si nu ti-i dau inapoi, ma indoiesc ca o sa ii dai alti bani imprumul omului meu, daca vine dupa o luna sa iti ceara. Daca o firma iti face un contract de freelancing si nu te plateste cu anii, ma indoiesc serios ca o sa mai mergi la ei din nou pentru un alt smen. Mai apoi, daca nu pot sa imi cumpar o geanta Louis Vuitton, nu strig ca sint discriminata pentru ca produsul (sau serviciul) e prea scump pentru mine, ma duc si imi iau geanta din piata chinezeasca – sau nu imi iau geanta deloc.

    Prin urmare, cred ca uneori se exagereaza cu povestea drepturilor omului, si se bate multa apa in piua pe linia care desparte capitalismul de socialism/comunism. Capitalismul are niste reguli de functionare care nu au nimic de-a face cu egalitarismul si care, asta e, discrimineaza. Dar in cazul bancilor si al listelor negre, discrimineaza cu baza legala – mai mult, sint obligate sa o faca. Nu stiu in RO, dar unde ma aflu, sintem obligati prin lege nu doar sa dam datele clientilor nostri la Biroul de Credit Pozitiv si Negativ, dar tot prin lege sintem obligati si sa consultam respectivul birou, la fiecare aplicatie de credit. Chiar daca e vorba de un client vechi, care vine la noi pentru al cincilea imprumut, si care are o istorie perfecta la noi. Evident, exista si o smecherie in spatele Biroului de Credit: fiecare consultare obligatorie a biroului de credit costa bani, bani care merg in Trezoreria Bancii Nationale.

    (NB: In Germania exista un birou de credit- Schufa- care aduna datele pozitive si negative de la toate bancile, telecoms, utilitati, etc. Ce credite ai, cum platesti, cit intirzii, cit ai platit partial, nu integral, samd. Schufa astia iti calculeaza prin metode statistice un scor, bazat pe istoricul tau de plata. Pe vremuri, in scorutile astea intrau si date gen virsta, gen, zona de unde vii, zona unde locuiesti, etc. Mai recent, in urma presiunilor activistilor drepturilor omului, din scor s-a scos virsta, genul, codul postal, numar de copii, samd. Cu toate astea, nu s-a scos istoricul tau de plata, si nu sint sigura care e situatia legata de restul datornicilor de la acelasi domiciliu. Ca iti convine, ca nu, daca nu platesti vei fi penalizat- si aici nu mai poti sa strigi „DISCRIMINARE!”, pentru ca scorul acum reflecta doar deciziile tale, actiunile tale, samd – adica exact ceea ce inseamna democratia. Si cum spuneam mai sus, ai dreptul sa ceri ca sa nu iti fie folosite datele „pozitive”, insa nu poti cere sa iti fie sterse din istoric datele „negative” – la fel cum nu poti sterge un cazier, chiar daca ai facut inchisoare pentru crima in cauza. In Birourile de Credit cel putin, „crima’ iti va fi stearsa la 2 ani dupa plata datoriei)

    • Dollo 04/04/2014 at 12:47 #

      Tocmai, pentru că am fost în poziția de a plăti nevinovată pentru greșelile tatălui meu, de exemplu, mi se pare un rahat să fii judecat după ce fac rudele tale sau, și mai rău, vecinii. O fi legal, for profit sau cum zici tu, dar mie tot mi se pare aiurea. La fel cum mi se pare aiurea, de exemplu, că trebuie să fac eu, om cinstit, eforturi suplimentare ca să demonstrez buna intenție, doar pentru că unii au încălcat niște reguli. Nu ți se pare că ar trebui să fie taman invers?

      • Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:28 #

        Nu ai raspuns la intrebarea retorica cu imprumuturile in cadrul familiei (daca unul iti trage teapa). Nici daca ai merge sa mai lucrezi la un angajator care nu ti-a platit prima oara. Sau, plusez, daca ai mai merge sa faci reportaje despre drepturile omului la etajul 1 intr-un bloc din Ferentari, dupa ce ai fi fost violata acolo la parter.

        Chestia cu plata nevinovata in numele cuiva din familie e scrisa si in Biblie (legea talionului, ochi pentru ochi, pina la a saptea generatie, samd). Cred ca ideea ca pedeapsa se propaga indirect si asupra copiilor e unul din principalele argumente care ne opreste sa ne dam unii altora in cap pe strada.

        Extrapolind subiectul, nu ne nastem, nu traim si nu murim egali. Daca nu ne-a placut in societatea care cladea comunismul si Omul Nou, trebuie sa acceptam ca circumstantele in care te nasti influenteaza foarte tare ce scoli faci (daca faci), cum traiesti si cum esti tratat in societate (inclusiv de banci si telecoms). Si ca unii lucreaza pe brinci ca sa obtina ceea ce altii au din carucior.

        Si ca sa-ti raspund, nu, nu cred ca buna intentie trebuie luata ca ipoteza de pornire in orice tranzactie. De la omul primitiv incoace, lumea a avut nevoie de garantii- de altfel, asta a fost si unul din motivele pentru care au aparut banii (ca nu putea unul sa dea un dinozaur intreg pe loc contra promisiunii celuilalt ca o sa ii aduca timp de ani de zile cite o gaina saptaminal)

        • Dollo 04/04/2014 at 22:33 #

          Compari mere cu pere. Companiile nu joacă după aceleași reguli ca și persoanele fizice. Dacă pentru un neica nimeni ca mine e dificil și aproape imposibil să-mi recuperez salariile țepuite de un angajator (deși chipurile legea mă apără), o companie are la dispoziție alte mijloace financiare și juridice să-și strângă clienții cu ușa. De exemplu le oprește furnizarea serviciului, ceea ce-i face pe cei mai mulți să plătească.
          De aia nu cred că e bună comparația cu violul și drepturile omului, ca persoană fizică probabil că nu aș mai călca pe acolo, dar o companie ca Enel, de exemplu, se duce periodic și le taie firele ălora care fură curent, dar asta nu-i face să le ceară taxă anticipată de conectare celor din bloc care vor să facă contract legal cu ei.
          Vorbim de niște cvasi monopoluri și de practicile lor cu clienții, nu de impresiile și învățămintele trase de mine ca om din viața de zi cu zi.

  8. Ioana 04/04/2014 at 15:33 #

    Mi se pare super aiurea sa ma puna sa dau bani in plus pentru ca as sta pe o strada unde nush cati la suta sunt rau platnici. Inteleg ce zice Xanaxdoo mai sus, cand e vorba despre istoricul meu personal de plata, dar sa ma judece pe mine ca familia sau vecinii mei sunt rau platnici, mi se pare o aberatie.

    Eu daca as da bani imprumut cuiva si nu mi i-ar da inapoi, daca partenerul respectivului mi-ar cere bani la randului lui, i-as da, nu pot sa refuz zicand „dar consortul/a nu mi-a dat banii inapoi, deci e naspa de tine”. M-as gandi ca poate nu-i mai vad nici pe aia, dar nu mi se pare corect sa refuz pe unul fiindca celalat mi-a tras teapa.

    Mi se pare ca felul in care functioneaza relatiile intre oameni cand nu e vorba de afaceri nu se poate aplica in acelasi fel si intre necunoscuti, gen cand fac un contract cu o banca sau mai stiu eu ce. Mi se pare normal ca o banca sa-mi refuze un imprumut daca am o boala super grava, nu mi se pare normal sa-mi refuze un imprumut un prieten chiar daca stie de acea boala (nu o sa ii cer milione, evident)

    • Xanaxdoo 04/04/2014 at 21:12 #

      Diferenta e ca de la banca se cer milioane. Si imi pare rau sa o spun, in mod sincer nu cred ca ati da sotului cuiva imprumut bani, dupa ce sotia va trage teapa. Ma refer la sume importante, nu la bani de o cafea

      • Costica 05/04/2014 at 19:02 #

        @Xanaxdoo – O ţiiii langa cu familia!
        Acolo este răspunderea solidară a soţilor. Prevăzut de lege în cazuri bine definite. Împrumutul este făcut în nume propriu sau cu acordul soţului? Una este folosirea împrumutului (făcut în nume propriu) pentru famile şi alta este când soţia pleacă în Bora-Bora cu un piţiponc.

        Acordarea împrumutului este un act benevol. Îl faci sau nu. Nu ai nevoie de motivare.

        Aici este un act comercial de vânzare condiţionată a unui serviciu. Şi asta este interzis de lege.

        Motivul condiţionării este şi ilegal, şi imoral şi mai şi îngraşă!

        Nu ştiu cum s-a făcut transferul:
        Dacă s-a făcut prin cesiune de contract, nu aveau dreptul să adauge nici o obligaţie faţă de contractul vechi.

        Dacă s-a făcut contract nou (cedarea doar a numărului de tel.), caz în care aveau dreptul să ceară constituirea unui depozit de garantare (dar fără motivarea aia cretină), l-au fript şi de punctele Thank you!

        Restul argumentelor tale sînt bullshit-uri: ori se referă strict la clientul respectiv ori se motivează cu „se întimplă” şi la alţii.

        Apropo: punctajul asigurării auto pentru femei nu cumva scade şi mai mult dacă este blondă? Sau dacă are mama blondă? -ca să respectăm speţa cazului de aici-

        Ca să folosesc un argument de-al tău: Ce-ai zice de un mic viol pe stradă, pe motiv că s-a mai întâmplat undeva în Ferentari, la parterul unui bloc?

        Vorba ta: Asta este, nu ne naştem şi trăim toţi egali, să ne permitem un parter de bloc!

  9. pavel 04/04/2014 at 16:11 #

    Cica in Suedia daca iti cumperi o casa nu poti sa te muti in ea fara aprobarea asociatiei de locatari 🙂 dreptul de proprietate nu inseamna ca poti sa si stai acolo . Iar in Germania nu poti inchiria un apartament daca nu ai recomandare de la fostul proprietar in casa caruia ai stat.
    Democratii adevarate amandoua, da asta nu inseamna ca orice manelist are dreptul sa-si propage (in)cultura in detrimentul majoritatii civilizate.
    Da se poate si mai rau ca la noi, cica in Georgia nu exista ITP si RCA, va dati seama cat sange curge pe soselele alea? Aia democratie, fiecare face ce vrea muschiu’ lui.

    • ady 04/04/2014 at 19:33 #

      in definitiv, totusi democratia inseamna ca drepturile mele se intaind pana acolo unde incep drepturile oricui altcuiva. nu se intind la infinit.

    • Kathy Bates 06/04/2014 at 16:44 #

      Exerciţiu de logică: dacă nu ai o recomandare de la fostul proprietar, e o dovadă că eşti manelist sau incult, sau ambele?…

  10. Kathy Bates 06/04/2014 at 16:41 #

    Prin 2003, un tâmpit de rromân emigrează în SUA (de fapt avea doar viză, nu era rezident permanent) şi îşi face un abonament la o companie de telefonie mobilă de-a lor.

    Ăia îi spun toate condiţiile, cât are de plată, ce telefoane primeşte gratuit la abonament, şi la sfârşit îi spun: „trebuie să lăsaţi şi o garanţie de 1000 USD.”

    Tipul: „De ce?”

    Ghişetista: „Fiindcă telefoanele pe care le primiţi reprezintă un credit pe care vi-l acordăm.”

    Rromânul: „Şi ce dacă?”

    Ghişetista: „Şi… nu vă calificaţi deloc pentru niciun fel de credit. N-aveţi casă, n-aveţi adresă de domiciliu permanentă în SUA, n-aveţi credit history, sunteţi aici de numai câteva luni, la fel de bine puteţi să dispăreţi mâine cu tot cu telefoane. Compania trebuie să îşi ia măsuri de siguranţă.”

    Rromânul a umplut toate forumurile pe care le-a găsit cu porcăieli la adresa americanilor, pe motiv că sunt proşti, inculţi, graşi, mâncători de fast food etc

    Ceea ce tipul se pare că nu a înţeles a fost că indiferent cât de graşi sau slabi, proşti sau deştepţi, citiţi sau inculţi erau americanii, el tot nu avea adresă permanentă şi nici credit history şi tot nu era calificat pentru niciun fel de credit.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.