Roșia cea urâtă face carieră

În piețele din București face ravagii printre cumpărători roșia corcită cu căpșuna :)

E o modă în piețe zilele astea, născută în jurul unor roșii cel puțin dubioase ca aspect. La codiță arată normal, dar dacă le întorci cu fundul în sus constați că parcă li s-a băgat câte o căpșună verde în fund. Prima dată când le-am văzut m-am gândit că sunt niște rebuturi, mai ales că erau doar câteva adunate așa stingher pe o tarabă plină cu mărar din ăla verde închis și aromat a unei tanti care chiar arăta ca o țărancă cu grădină – știți, „uniforma” completată cu șorț și mâini muncite, ca mamaie – așa că am întrebat-o ce-i cu ele?

„Așa le e soiul, doamnă, dar să știți că sunt tare bune, uite, vă dau una să vedeți dacă n-oți veni din nou să mai luați.” Și așa a fost. Au gust de roșie, chiar dacă sunt de solar, iar eu nu mă dau în vânt după roșii nici măcar vara când e vremea lor, dar la vremea asta nici nu mă gândisem să mă apropii de ele. De altfel constat că tot mai multe legume sau fructe nu mai au vreun gust în sezonul ăsta, așa că prefer, de exemplu, să mănânc și acum mere de astă toamnă decât căpșunile de plastic care au invadat piața.

Dar întorcându-mă la roșii, după întâmplarea cu tanti cu șorț, am constatat că în mai multe piețe au apărut roșiile urâte, iar oamenii le știu deja gustul. Mama îmi povestea că în Obor se dau și cu 4 și cu 6 lei kg, pentru că deja nu mai strâmbă nimeni din nas la ele, dimpotrivă. Pare că se vând deja mai bine decât celelalte, normale, ceea ce e un pic ciudat pentru piața românească, atât de ahtiată după forme mari, perfecte, golite de gust.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Roșia cea urâtă face carieră” Subscribe

  1. varsator 30/05/2014 at 10:15 #

    Roşii creţe le zice la noi in piata si sunt in general la 4 lei.

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 30/05/2014 at 12:21 #

    Of, Doamne ! Cînd veți pricepe că Bucureștiul NU e singurul oraș al României ?

  3. s. 30/05/2014 at 12:47 #

    Roşiile alea nu-s vreo noutate. Dintr-astea avea bunică-mea în grădină şi dintr-astea caut de fiecare dată la piaţă, dar sunt tot mai greu de găsit.

  4. spufi 30/05/2014 at 23:17 #

    nu am mai pomenit asemenea rosii! si zici ca se coace si capsuna dinauntru? in poza e cam verde si nu arata apetisant deloc

    • Dollo 31/05/2014 at 10:16 #

      Nu, căpșuna rămâne așa, de altfel e doar o ciudățenie verde acolo la fund, când o tai în interior e roșia cum o știi. Astea din imagine sunt coapte. Hai că încercăm și noi să ținem pasul cu ciudățeniile de la voi 😛

  5. o femeie 02/06/2014 at 12:47 #

    Si eu tin minte rosii ciudate, nu scoase ca la tipar, identice (ca cele de supermarket) dar parca nu vedeam capsuni inauntru.
    Anul asta e ploios, deci fructele si legumele cresc repede, dar fara soare din belsug nu au aroma si savoarea si dulceata din copilarie.

    Eu caut fructele si legumele mai ‘ponosite’, fara forma si luciul de ceara. Sunt ceva mai ieftine, si deseori mai placute.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.