În cât timp ți-ai denunța colegul?

Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?

Cazul bărbatului acuzat de pedofilie (că ar fi abuzat doi copii într-un lift din Drumul Taberei) a luat azi o turnură neașteptată. S-a aflat că suspectul e chiar polițist, după patru zile de căutări, în care opinia publică vigilentă a înfierat cu mânie puritană pesedeul și pe pușcăriașii proaspăt eliberați din închisori, care au luat cu asalt țărișoara asta, plină altfel numa’ de oameni normali și cinstiți.

E deja un spectacol pe care nu mai ai cum să-l ratezi, de câte ori  se descoperă câte o nenorocire făcută de vreunul, întreaga opinie publică se delimitează oripilată. Se pornește olimpiada schingiuirilor pe care le merită nenorocitul, festivalul înjurăturilor și la final balcaniada victimizării, că cât să mai ducă și amărâtul ăsta de popor, supus la atâtea nelegiuiri în toate timpurile, de te și miri de unde o mai fi cu atâtea ghinioane.

Am observat asta în toate cazurile de mari corupți plimbați cu cătușele pe la TV, că valul de ură revărsată de popor la adresa lor e direct proporțional cu concursul, complicitatea care li s-a dat în toți anii în care respectivii au fost pe cai mari. Nu pare să jeneze pe nimeni în ceasul al doișpelea colaboraționismul.

În cazul polițistului suspectat că ar fi pedofil mă încearcă, însă, o altă dilemă. Am văzut că e multă lume indignată că poliției i-a luat patru zile ca să descopere că individul din capturile foto-video distribuite masiv este chiar un angajat de-al ei. Și eu aș fi crezut că trăim într-o țară cu mai mulți turnători decât ne place să credem.

Totuși, motivele pentru care nu văd nefirească întârzierea asta:

  • Unul e că probabil în orice sistem polițienesc din lume suspectul este căutat mai întâi într-o bază de date cu fotografii de infractori. Nu cred că îi dă cuiva prin cap să caute un suspect de pedofilie prin baza de date cu angajați proprii. Nu știu nici dacă ar fi legal.
  • Al doilea este reținerea pe care eu aș avea-o să merg la poliție ca să denunț un coleg de muncă. Da, știu, e o infracțiune să tăinuiești asta, iar pedofilia e pedofilie, nu neg gravitatea faptei. Culmea e că pentru altceva (o infracțiune de corupție, șpagă, furt, violență) nu aș avea reținerea asta. Și totuși mi-am imaginat acest scenariu: că aș fi recunoscut un coleg sau prieten în pozele astea distribuite de poliție. Pedofilul căutat, înfierat de toată lumea, este colegul și prietenul meu Icsulică. Nu pot să spun de ce, pentru că nici eu nu pricep, dar cred că nu m-aș fi repezit să sun la 112. Sau oricum mi-ar lua ceva timp ca să îmi iau avânt…

Poate nu vreau să se știe că eu sunt ăla care l-a turnat, iar dacă nu mă recomand când sun la 112 (presupunem că în cazuri din astea se primesc și anonime), ce șanse sunt să mă creadă poliția când îi spun că pedofilul e chiar angajatul lor? Poate aștept să-l mai recunoască alții și să-l toarne ei, poate nu sunt sigur că e chiar el, poate nu-mi vine să cred, poate sunt legat afectiv, emoțional, de el, de familia lui, poate are nevastă, copii, poate mă gândesc că nu pot să le fac lor una ca asta, deși el e ăla care le-a făcut-o …

Înțeleg că se mai întreabă lumea acum și de nu a fost descoperit că era pedofil, la testele psihologice la care sunt supuși polițiștii. Trecând peste glumele de teste care se aplică la angajarea la poliție, nu cred că o deviație din asta sexuală poate fi ușor depistată printr-un test banal de angajare. Citeam aici că în lumea medicală nu există încă suficiente cercetări științifice care să probeze validitatea unui test de depistare a pedofililor. Există un astfel de test aplicat în SUA, pe care înțeleg că mulți îl preferă pentru că el face diferența dintre a fi condamnat la închisoare și a primi tratament medical. Însă unii psihologi spun că n-ar fi decât o bâjbâială neprobată științific. Nu știm deocamdată nimic despre polițistul nostru, dar poate că în aparență era un tip civilizat, un coleg OK, poate chiar un prieten de nădejde și un soț model. Mi s-ar părea și mai bulversant pentru cunoscuții lui în cazul în care ar fi puși în situația să-i descopere această latură.

Și oricum ar fi, testarea polițiștilor îmi pare o falsă problemă în acest caz. Pedofilul putea să fie șomer sau angajat la o companie de telefoane, și nimerea în lift cu copiii ăia. Ce mai discutam acum, despre obligativitatea introducerii testelor de depistare a deviațiilor sexuale în companiile de telefonie? E adevărat că polițistul chemat să aplice legea trebuie să fie el însuși cinstit, să nu mintă, să nu fure, să nu bată… să nu agreseze copii etc. Dar trăim într-o lume reală, nu în teorii, boli psihice, deviații de tot felul există și vor exista în ciuda oricăror măsuri de precauție și teste inventate de omenire. Apoi, pare că pierdem din vedere existența unei instituții în care lumea are mai multă încredere decât în poliție, biserica. Catolică. Nu intru în subiectul ăsta…

Dar în fine, poate despic eu prea mult firul. Cred că sunt multe motive justificabile pentru care poliției i-a luat totuși 4 zile (din care două au fost de week-end, sărbătoare, unii încă mai sunt prin vacanțe) ca să ajungă la suspect. Eu nu cred că aș fi fost în stare să-l denunț așa instant dacă l-aș fi recunoscut. Poate l-aș fi confruntat și l-aș fi îndemnat să se predea, dacă aș fi fost sigură că e el. Oricum, îmi e clar că aș fi avut multe dezbateri cu mine însămi despre asta. De aia sunt curioasă câți dintre voi ar fi făcut-o așa rapid cum o cere opinia publică:

Dacă presupusul pedofil ar fi fost colegul sau prietenul vostru, l-ați fi denunțat?

Vezi Rezultatele

Știu că pare diferit, dar nu e complet off topic, mă gândesc la toți oamenii din sistemul medical care au știut de ani de zile de experimentele lui Burnei, care au știut de ce făcea Lucan la Cluj, mă gândesc la toți oamenii care lucrează la stat în sistemul piramidal și feudal al oricărei instituții publice și care știu, văd, zi de zi, nedreptăți pe care se clădesc imperii de corupție, ba chiar participă după puteri și competențe la construcțiile astea de frică, mizerie și complicitate. Toți oamenii ăștia au ajutat și tolerat ani de zile diverși abuzatori și nu i-au denunțat niciodată. Poate că mediul în care trăim ne-a afectat iremediabil sistemul de valori, cine știe. Mă gândesc că așa blamată cum e ea, poliția și-a denunțat propriul angajat. În patru zile.

Etichete: , , , , , ,

58 comentarii la “În cât timp ți-ai denunța colegul?” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 08/01/2018 at 20:34 #

    Dnă Benezic
    1. Bine că s-a terminat cu Toshiba, eu fiind un adversar hotărât al chinuirii animalelor în apartamente de bloc.Țin animale în casa de la țară și sunt în semilibertate…toate, chiar și caii
    2. Am votat ”nu știu” și am fost sincer, deși violul, abuzul sexual, ejusdem farinae, mă oripilează sincer. Este adevărat că modul de susținere a campaniei #Metoo este la fel de stupid – vezi modul exagerat de provocator în care se îmbracă numeroase femei. Deși asta nu poate constitui o scuză.
    3. Pedofilia se deosebește de abuzul sexual. Înțeleg, cu oarecare plăcere, că cei condamnați pentru pedofilie au un regim ”special” din partea colegilor de detenție.
    4. Cred că este cazul să discutăm serios – fără glume idioate – despre legalizarea prostituției, inclusiv cea masculină. Trebuie abandonată falsa pudibonderie.

    • Dollo 08/01/2018 at 21:00 #

      Domnule Bragarea, la 1 e o dezbatere netranșată, și eu am această dilemă dacă o chinui pe Toshiba sau ar fi mai fericită să trăiască mai puțin pe străzi. Cum nu mai am ce să fac acum, de vreme ce am adoptat-o, îmi rămâne să sper că o să reușesc să mă mut undeva la curte la un moment dat în viață.
      La punctul 3 – nu mi se pare deloc îmbucurător regimul special aplicat la pușcărie pedofililor, e un abuz și nu ar trebui încurajat. Parcă am evoluat de la talion încoace
      Punctul 4 legalizarea prostituției nu rezolvă mare lucru, în afară de reglementarea statutului prostituatei și o iluzorie protecție a ei, în rest nu diminuează nici din violuri, nici din cazurile de pedofilie.

      • mircea 08/01/2018 at 21:49 #

        Ar trebui sa renuntati la dilemma privitoare la chinuitul lui Toshiba. Ea se simte bine asa cum este, pentru ca asa s-a obisnuit de mica. Sa va povestesc despre motanul nostru (il cheama Mufi). Ni l-au adus copii pe cand era asa de mic ca incapea in palma. il gasisera langa o ghena de gunoi in Cluj. L-am crescut in apartament – ne jucam cu el, eram zgariat mereu pana la coate. Cred ca era fericit, cat se putea pentru o pisica. Ne-am mutat la tara cam pe cand a implinit un an. La inceput nu voia sa iasa din casa. A durat vreo doua saptamani pana s-a obisnuit cu „afara”. Apoi ne urma peste tot – venea dupa noi ca un caine. Acum vine in casa la mancare; la somn atunci cand e frig sau cand vrea. Sa nu mai lungesc, cred ca a fost fericit si atunci cand locuia in apartament de bloc si este si acum cand e foarte liber. Cred ca ar fi nefericit daca ne-am muta din nou intr-un apartament.

      • Stefan Bragarea 08/01/2018 at 23:35 #

        Doamnă Benezic
        Pct. 3. Eu, mărturisesc cu oarecare jenă, nu am prea evoluat de la legea talionului. Mea culpa, mea maxima culpa….
        Pct. 4. Prima dată când am ajuns în SUA am fost plimbat pe strada 52, strada – pe atunci – a prostituatelor din Omaha. Am rămas interzis văzând că seara, prietenii și/sau soții, își luau femeile din salonul în care prestaseră în timpul zilei și plecau spre casă ca niște cupluri normale. Ideea este că…totuși se poate, în civilizație. Am întâlnit și fațeta extrem de brutală în Amsterdam. E adevărat cu rusoaice, dar asta nu contează….Ca medie, nu cred că există brută mai mare decât masculul rus beat.
        Să ne ferească Dzeu, dacă – după tot ce vede – mai este interesat!

  2. Stefan Bragarea 08/01/2018 at 20:42 #

    Și pentru că ați antamat discuția – nu cuynoesc suficiente detalii VERIFICATE și VERIFICABILE despre cele două situații. Mai mult, nu sunt medic…
    Cineva sus-pus ne îndemna ”să nu aruncăm cu ușurință cu piatra”! Avea dreptate!

  3. dbdb 08/01/2018 at 21:37 #

    @ Bragarea Copiii au fost abuzati sexual, asta-i „bifata” deja. Nu-i ca s-a uitat omul ala pe niste poze cu copii si le-a postat pe vreun site. I-a abuzat direct.
    @Dollo – eu as fi anuntat politia ca l-am recunoscut pe colegul sau prietenul meu ix-ulica, daca aparea in poze ca a facut asa ceva. Fara niciun regret sau temere. Daca filmarea era atat de clara incat sa permita identificarea lui ix-ulica, fara nicio ezitare. Ce sa-i spun sa se predea? De ce sa-i las lui decizia asta? ca e clar ca deciziile lui proaste l-au dus in situatia sa faca ce a facut. Daca ala nu s-a predat dupa ce a aparut filmarea, in primele ore, chiar credeti ca s-ar fi predat? Cred ca sunt putini oameni, care, in astfel de situatii, decid sa renunte la viata lor de pana in momentul ala si sa-si asume responsabilitatea faptelor. Instinctul de conservare e mai puternic.

    • Dollo 08/01/2018 at 21:50 #

      Confruntat cu faptul că a fost surprins de camere, plus îndemnat de cunoscuți, nu știu, poate că s-ar fi predat la un moment dat.

      • Xanaxdoo 08/01/2018 at 22:06 #

        Nu stiu. Acum chiar incep sa cred ca mesajul Poliției era dat cînd deja știau cine e faptasul, si si-ar fi dorit să se predea el, nu să îl salte ei. Dar poate romantez eu

        • Dollo 08/01/2018 at 22:18 #

          Oricum, apropos și de ce zicea Godină, eu cred că identificările nu se fac instant, există niște proceduri, de la primirea informației până la „beyond a reasonable doubt”, anunțul, săltarea ăluia etc. Dacă mai adăugăm și inerția instituțională, plus surpriza că tipul era de-al lor…

    • Stefan Bragarea 08/01/2018 at 23:38 #

      Vă rog să mă scuzați. Mă refeream la cele două cazuri medicale, și nu am reușit să fiu limpede. Nu mă refeream la pedofilie, o chestie ansolut sinistră, apanajul unor dereglați mental.

  4. euNuke 08/01/2018 at 21:37 #

    Recomand 2 filme interesante fix pe subiect: The Hunt [2012] si Under Suspicion [2000].

    • Dollo 08/01/2018 at 21:48 #

      Mulțumesc, o să le caut

  5. Fluieratorul 08/01/2018 at 21:44 #

    Daca vreun om din anturajul meu ar face un lucru de gravitatea asta, si l-as recunoaste fara urma de indoiala, intii l-as anunta in clar ca il denunt (ca sa stie ca stiu) si dupa aceea l-as denunta. Fara urma de ezitare.
    Stiu, eu nu sint om, de-aia ma intreaba si Captcha de fiecare data daca nu cumva sint robot…

    • Dollo 08/01/2018 at 21:47 #

      Good for Captcha 🙂

      • Stefan Bragarea 08/01/2018 at 23:40 #

        Aș spune Good for Fluieratorul

  6. Xanaxdoo 08/01/2018 at 22:04 #

    The Hunt l-ai văzut, Dollo, e filmul ala danez cu frumosul de Mads Mikkelsen acuzat pe nedrept ca a abuzat k fetița la grădiniță unde lucrează.
    Dar nu vad relevanță cu cazul asta – aici vorbim despre daca ai denunța pe cineva care chiar este faptasul, îl recunoști după probe care există, nu-s invențiile unei fete în căutare de atentie

    • Dollo 08/01/2018 at 22:19 #

      Ah, memoria mea e varză la filme. Văzând trailerul îmi amintesc de el, dar nu și dacă am apucat să-l văd :))

      • Xanaxdoo 09/01/2018 at 00:35 #

        Stiu ca am vorbit impreuna despre el, dar ma tem ca ai scris si un blog despre filmul asta 😉

    • euNuke 09/01/2018 at 17:40 #

      @Xanaxdoo,
      domnule, imi pare rau, dar mie mi s’a parut ca aici NU „vorbim despre daca ai denunța pe cineva care chiar este faptasul”, ci ne intrebam daca am denunta un suspect, iar intrebarea lui Dollo se refera la „presupusul pedofil”. ok?

      apoi, asupra probatiunii: o inregistrare video sau cateva capturi nu pot spune foarte mult despre persoana filmata si suspectata de savarsirea unor fapte penale; e nevoie de mai mult, de marturii, de analize medico-legale, ca sa vorbim de pedofilie, abuz sexual, viol; deocamdata fotografiile [recunosc, nu am vizionat filmul cu pricina] sugereaza o potentiala infractiune de ‘corupere sexuala a minorilor’ [art 221 cod penal] sau o tentativa de corupere. Imi pare rau ca o sa tai elanul justitiar al comentatorilor, dar ii indemn sa se gandeasca bine inainte de a profera amenintari online asupra unui necunoscut, caci oricand s’ar putea trezi in locul lui, nu ca vinovati, ci ca suspecti [nu uitati: statul de drept inseamna si prezumtia de nevinovatie], sa fie confundati si vanati si ‘dati in gat’ de catre o masa de cetateni vigilenti online ori de catre organele coercitive ale statului si sa fie inhatati de pe strada si varati in arest preventiv [unde stim bine ce tratament obtin cei suspectati de asa-ceva]. Iar pentru a trai sentimentul de neputinta in fata unui eveniment absurd ce duce la destramarea subita a libertatii si demnitatii recomand inca un film: Brazil (1985) [pentru ca filmele ajuta mult mai mult in intelegerea unei filosofii si doctrine penale decat teoria plicticoasa a drepturilor omului]

      ps admirabile efortul si curajul tau, Dollo, de a te pune impotriva vantului si a aduce un dram de indoiala, de moderatie, de ratiune in acest circ mediatic ce a aduce a justitie populara medievala.

      • Dollo 09/01/2018 at 19:13 #

        mda, contra vântului te cam stropești întotdeauna 😉

      • Xanaxdoo 15/01/2018 at 16:14 #

        Intii ca sint doamna. Mai apoi, domnule draga, ma credeti timpita? Hai, eu poate sint, dar si politia, si procurorii, si judecatorii?

        Sa ma explic: deci, intrebarea e daca l-as da in git pe colegul pe care il suspectez ca e faptuitorul. Si il suspectez asa de mult, pentru ca i-am recunoscut hainele, mersul, statura, samd.

        Bun, l-am recunoscut pina intr-atit incit il denunt. Dumneavoastra chiar credeti ca politia nu o fi primiti macar vreo duzina de ‘fire’ catre niste suspecti? Si ca politia nu a facut o triere a denunturilor? Si ca, in general, cind cere ajutorul publicului, nu exista zeci de denunturi care trebuie filtrate de pleava?

        Presupunind ca trecem de filtrul asta, (inca) in Romania avem prezumptia de nevinovatie, mai avem procurori care instrumenteaza cazul,mai avem o ancheta, declaratiile inculpatului, avocatul din oficiu, samd. De la denuntul meu pentru ca il cred vinovat pe Gogu, mai e mult pina la trimiterea lui in puscarie.

        Cu atit mai mult, da, l-as denunta pe Gogu, daca l-as banui dincolo de orice indoiala a mea ca e vinovat. Pentru ca nu traim chiar in Evul Mediu – mai e cale lunga pina cind Gogu e DOVEDIT cu adevarat vinovat. Insa daca e sa ne gindim la riscuri, mai degraba risc sa il torn pe Gogu pe nedrept (false negative), decit sa risc sa nu il denunt si sa ramina pe strada sa mozoleasca in continuare fetite de 5 ani (false positive).

  7. Tavi 08/01/2018 at 22:06 #

    DA! L-as denunta imediat. Fara dubiu, fara timp de gandire. Vorbim de niste fotografii si filmari in care nu vad cum sa nu recunosti un coleg iar ce se vede in filmarile alea e oribil.
    Ce anume te face sa eziti? Ce risti? Sa zicem ca il denunti si justitia il declara pe buna dreptate nevinovat (pentru ca nu era el, l-ai confundat, sau orice alt motiv). Ai pierdut prietenia unui coleg si vei fi considerata turnator. Vai, ce grav…
    Dar daca e vinovat si ramane si ramane liber pentru ca nu l-ai denuntat?
    Iti propun sa stergi articolul asta, te citeam cu placere pana acum.

    • Dollo 08/01/2018 at 22:21 #

      Tavi, îmi pare rău că te dezamăgesc. Mă tem că cititorii mei trebuie să mă placă și cu bune și cu rele, și cu certitudini și cu dileme existențiale. Sau nu 😉

      • Tavi 08/01/2018 at 22:24 #

        Ocolesti cele doua intrebari.

        • Dollo 09/01/2018 at 00:01 #

          Nu am ce să răspund, e vorba de un exercițiu de empatie, m-am pus efectiv mental în situația de a decide dacă-l pot denunța pe un anume coleg pe care-l cunosc bine și mi s-a strâns stomacul. Mi-am dat seama că aș avea niște dileme. Asta nu are nicio legătură cu cazul strict al polițistului, despre care citesc că și-a recunoscut faptele și chiar mai multe decât se știa. Eu vorbesc strict despre ce aș face/simți eu într-un caz similar. Vinovat sau nevinovat, e vorba despre raportarea mea la moment. Nu pot s-o explic mai bine de atât.

          • Tavi 09/01/2018 at 01:22 #

            Eu ma refer strict la acest caz.
            In acest strict caz, in care recunosti colegul (pe care-l cunosti bine pana la proba video contrara), te rog fa un alt exercitiu de empatie, dar de data asta fii empatica cu victimele, trecute, prezente si dilematic viitoare.
            Si revin cu intrebarea:
            Daca e vinovat si ramane si ramane liber pentru ca nu l-ai denuntat? Cum ti se trange stomacul in aceasta ipoteza?
            Denuntul nu e totuna cu sentinta sau cu aruncatul pietrei.

          • Dollo 09/01/2018 at 11:31 #

            Am impresia că vorbim de lucruri diferite sau poate că doar simțim diferit în legătură cu o ipoteză similară. Chiar dacă te referi strict la acest caz nu am cum să-ți răspund cum aș reacționa eu în el, pentru că eu nu-l cunosc, dar pentru că mi-am imaginat cum aș reacționa într-un caz apropiat mie am scris ce aș simți în acel caz și m-am gândit că poate și alții au aceleași dileme ca și mine. Văd că concubina și prietenii lui sunt puși acum fix în această situație. Și sunt puși la zid și ei de opinia publică pentru că nu au reacționat așa cum ar vrea opinia publică să o facă. Aici nu e vorba de a empatiza cu agresorul sau cu victima, ci de a te raporta la un cunoscut versus ceva abominabil despre care nu ești sigur că s-a întâmplat, doar bănuiești. Mie una îmi trebuie mai mult decât o poză ca să fac acel pas, către denunț.
            Dacă e vinovat și va rămâne liber… asta e tot o supoziție. S-ar putea să nu afli niciodată. Ca să afli că e vinovat trebuie să fie judecat și găsit vinovat. Sau să-și recunoască singur faptele, ca în cazul polițtistului. Tu când ți se pare că îl recunoști într-o poză nu ai de unde să fii sigur de asta. Despre această nesiguranță și despre toate lucrurile asociate ideii că îl vei acuza pe omul ăla de ceva e vorba aici.
            Eu cred că la acel moment denunțul = aruncatul pietrei. Și că în general oamenii aruncă pietre cam prea ușor.
            Repet, nu vorbesc despre cazul concret al polițistului.

  8. Tiberiu Popescu 09/01/2018 at 07:17 #

    Aici nu-i vorba de Lolite, să ai dubii, scriu ca bărbat, e vorba de copii mici, cei de la secţia cu pricina cred că au recunoscut colegul imediat ce au primit fotografiile şi filmarea, lucrau cu el de ani de zile, problema este la sistem, se raportează în sus în cazuri de-astea, cred eu că nici ministra Dan nu a avut curajul să ia decizia fără aprobarea lui Daddy, părerea mea.

    • Tavi 09/01/2018 at 13:21 #

      Imi permit sa te citez:
      „Repet, nu vorbesc despre cazul concret al polițistului.”
      Am recitit cu atentie articolul si intrebarile din sondaj. Si la recitire tot asa am inteles, ca te referi la acest caz concret, respectiv ne intrebai ce am face noi in acest caz.
      Daca am inteles gresit, mea culpa.

      • Dollo 09/01/2018 at 19:32 #

        OK, admit că poate părea un pic alambicat textul meu, iar dintr-un comentariu în altul poate că ne-am amețit și mai tare. Hai să încerc mai simplu:
        1 pornind de la cazul concret al polițistului acuzat, m-am pus în locul colegilor/prietenilor lui și mi-am imaginat dacă eu aș fi capabilă să denunț un coleg de-al meu în caz că mi s-ar părea că seamănă cu cel din poză și ar fi acuzat de o astfel de crimă – și am zis că aș avea dileme, rețineri, nu aș merge imediat la poliție, aș căuta să fiu sigură, în măsura în care aș putea, l-aș confrunta etc. Deci de aici ziceam că înțeleg de ce colegilor lui le-a luat câteva zile (deși acum nu mai cred că a fost de vină numai asta, ci inerția instituțională mai degrabă);
        2 raționamentul meu (sau hai să-i zicem emoționament, că pare că nu are prea mult rațional în el) nu are totuși legătură cu polițistul, decât în măsura în care teoria pornește de la acest caz concret. Are legătură strict cu mine, cu modul în care sunt eu croită și cu modul în care mă raportez la prieteni. Eu nu sunt sigură că mi-aș putea denunța colegii sau prietenii. Nu știu de aș face în cazul polițistului pentru că nu-l cunosc, nu am nicio legătură cu el, deci de aceea nu mai e vorba despre el ca atare în această construcție, ci despre un mecanism de reacție aparte. Mi s-a părut că la un moment dat oamenii au înțeles că eu nu l-aș fi denunțat pe polițist, oamenii fiind deja toți siguri de vinovăția lui chiar înainte ca el să fie arestat și să recunoască faptele. Or nu asta spusesem și nici nu aș fi în măsură s-o spun. Pentru că nu despre el vorbeam eu, ci despre prietenii mei.
        3 despre acest mecanism de reacție, al vostru, raportat la cunoscuții voștri (nu la polițist) v-am rugat să votați. Se pare că peste 60% au zis că ar fi capabili să-și denunțe prietenii. Înseamnă că eu gândesc altfel, la fel cu aproape 40% dintre ceilalți care au votat diferit. Atât.
        O fi mai clar acum?

        • Un Domn 10/01/2018 at 09:41 #

          Buna Dimineata
          Colaborationismul este o Institutie care a apus In Romania. Am incercat sa gasesc un “amator “ al colaborationismului in zecile de comentarii enumerate la acest subiect si nu am gasit, ce inseamna asta. Profilul celor care isi scriu “of-ul” aici e unul sanatos, arata neimplicarea antedecembrista in colaborationism. Intarzierea relevarii identitatii militzianului pedofil poate fi pusa si pe calitatea imaginilor prelevate. Deci romanii s au eliberat de colaborationism, acum e randul autoritatilor…sa faca un pas in spate….

  9. Moi 09/01/2018 at 12:27 #

    Hmmm,
    Ma tem ca eu nu l-as reclama. Mai degrabă i-as sparge testiculele fie cu ciocanul, fie la o menghina. După aia i-as mai aplica niște tratamente, sa le zicem aqua-termale. După care as scapa cumva de rămășițe.
    Dacă citește vreun potențial pedofil mesajul asta, sa știe ca sunt niște riscuri cu activitatea respectiva, dincolo de lege.
    Ar fi mai bine sa ceara ajutor medical. Exista tratament pentru așa ceva. E de preferat riscurilor, chiar celor mai mici, din închisoare.

  10. pehash 09/01/2018 at 14:29 #

    Educatie elementara. In Romania „l-ai turnat”, deci esti turnator, desi termenul ar trebui sa se aplice doar pentru politie politica. In Elvetia vecinul care te reclama la politie va veni impreuna cu politia sa-ti spuna cu ce ai gresit, mandru ca a facut o fapta buna pentru comunitate.
    O solutie simpla: data viitoare cand se pune problema asa, intreaba-te cum vei mai dormi noaptea daca persoana respectiva mai violeaza inca un copil intre timp si tu ai fi putut opri acest lucru.

    • Dollo 09/01/2018 at 19:16 #

      Și de unde știu că fix colegul meu e ăla care violează copiii cartierului?

      • mihai 09/01/2018 at 19:52 #

        Asta e principala mea dilemă. Există două posibilități între care nu pot discerne:
        – fie prietenul a săvârșit fapta filmată, dar a reușit cumva să nu-mi dea de bănuit de-a lungul anilor iar acum se jură pe tot ce are mai sfânt că nu e el în filmare;
        – fie prietenul nu a săvărșit fapta filmată, dar niște dușmani (Dinu Patriciu? Statul paralel? Rușii? Americanii?) au meșterit un videoclip foarte convingător ca să-l înfunde, iar el acum se jură pe tot ce are mai sfânt că nu e el în filmare…

        Pot avea eu încredere că statul român îi va asigura un proces cinstit? Ce se va alege de prietenia noastră dacă eu îl trădez iar judecătorul îl achită?

      • pehash 11/01/2018 at 13:56 #

        Cred ca ai raspuns deja din primul paragraf. L-ai recunoscut in poze. Este cautat de politie. Nu-ti cere nimeni sa spui ca e vinovat, doar sa lasi justitia sa-si urmeze cursul firesc.

        E posibil sa fie nevinovat? Desigur. De aceea i se ofera sansa unui proces echitabil. Altfel anuntul era cu „Wanted dead or alive”.

        Ti-e teama ca va fi condamnat pe nedrept si tu vei fi de vina pentru condamnare? Eu nu merg atat de departe cu procesele de constiinta. Exista un sistem de justitie si cred ca Romania sta destul de bine cu legislatia si aplicarea pentru acest gen de fapte.

        • mihai 12/01/2018 at 11:05 #

          Uite, vezi? Ăsta e cusurul tău: sari repede la concluzii. Dacă ai citi cu atenție tot ce scrie Dollo, o să constați că dincolo de armura de cavaler alb în luptă cu balaurul corupției din politică, justiția română are destule bube, condamnări pe nedrept, abuzuri și alte alea…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.