În cât timp ți-ai denunța colegul?

Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?

Cazul bărbatului acuzat de pedofilie (că ar fi abuzat doi copii într-un lift din Drumul Taberei) a luat azi o turnură neașteptată. S-a aflat că suspectul e chiar polițist, după patru zile de căutări, în care opinia publică vigilentă a înfierat cu mânie puritană pesedeul și pe pușcăriașii proaspăt eliberați din închisori, care au luat cu asalt țărișoara asta, plină altfel numa’ de oameni normali și cinstiți.

E deja un spectacol pe care nu mai ai cum să-l ratezi, de câte ori  se descoperă câte o nenorocire făcută de vreunul, întreaga opinie publică se delimitează oripilată. Se pornește olimpiada schingiuirilor pe care le merită nenorocitul, festivalul înjurăturilor și la final balcaniada victimizării, că cât să mai ducă și amărâtul ăsta de popor, supus la atâtea nelegiuiri în toate timpurile, de te și miri de unde o mai fi cu atâtea ghinioane.

Am observat asta în toate cazurile de mari corupți plimbați cu cătușele pe la TV, că valul de ură revărsată de popor la adresa lor e direct proporțional cu concursul, complicitatea care li s-a dat în toți anii în care respectivii au fost pe cai mari. Nu pare să jeneze pe nimeni în ceasul al doișpelea colaboraționismul.

În cazul polițistului suspectat că ar fi pedofil mă încearcă, însă, o altă dilemă. Am văzut că e multă lume indignată că poliției i-a luat patru zile ca să descopere că individul din capturile foto-video distribuite masiv este chiar un angajat de-al ei. Și eu aș fi crezut că trăim într-o țară cu mai mulți turnători decât ne place să credem.

Totuși, motivele pentru care nu văd nefirească întârzierea asta:

  • Unul e că probabil în orice sistem polițienesc din lume suspectul este căutat mai întâi într-o bază de date cu fotografii de infractori. Nu cred că îi dă cuiva prin cap să caute un suspect de pedofilie prin baza de date cu angajați proprii. Nu știu nici dacă ar fi legal.
  • Al doilea este reținerea pe care eu aș avea-o să merg la poliție ca să denunț un coleg de muncă. Da, știu, e o infracțiune să tăinuiești asta, iar pedofilia e pedofilie, nu neg gravitatea faptei. Culmea e că pentru altceva (o infracțiune de corupție, șpagă, furt, violență) nu aș avea reținerea asta. Și totuși mi-am imaginat acest scenariu: că aș fi recunoscut un coleg sau prieten în pozele astea distribuite de poliție. Pedofilul căutat, înfierat de toată lumea, este colegul și prietenul meu Icsulică. Nu pot să spun de ce, pentru că nici eu nu pricep, dar cred că nu m-aș fi repezit să sun la 112. Sau oricum mi-ar lua ceva timp ca să îmi iau avânt…

Poate nu vreau să se știe că eu sunt ăla care l-a turnat, iar dacă nu mă recomand când sun la 112 (presupunem că în cazuri din astea se primesc și anonime), ce șanse sunt să mă creadă poliția când îi spun că pedofilul e chiar angajatul lor? Poate aștept să-l mai recunoască alții și să-l toarne ei, poate nu sunt sigur că e chiar el, poate nu-mi vine să cred, poate sunt legat afectiv, emoțional, de el, de familia lui, poate are nevastă, copii, poate mă gândesc că nu pot să le fac lor una ca asta, deși el e ăla care le-a făcut-o …

Înțeleg că se mai întreabă lumea acum și de nu a fost descoperit că era pedofil, la testele psihologice la care sunt supuși polițiștii. Trecând peste glumele de teste care se aplică la angajarea la poliție, nu cred că o deviație din asta sexuală poate fi ușor depistată printr-un test banal de angajare. Citeam aici că în lumea medicală nu există încă suficiente cercetări științifice care să probeze validitatea unui test de depistare a pedofililor. Există un astfel de test aplicat în SUA, pe care înțeleg că mulți îl preferă pentru că el face diferența dintre a fi condamnat la închisoare și a primi tratament medical. Însă unii psihologi spun că n-ar fi decât o bâjbâială neprobată științific. Nu știm deocamdată nimic despre polițistul nostru, dar poate că în aparență era un tip civilizat, un coleg OK, poate chiar un prieten de nădejde și un soț model. Mi s-ar părea și mai bulversant pentru cunoscuții lui în cazul în care ar fi puși în situația să-i descopere această latură.

Și oricum ar fi, testarea polițiștilor îmi pare o falsă problemă în acest caz. Pedofilul putea să fie șomer sau angajat la o companie de telefoane, și nimerea în lift cu copiii ăia. Ce mai discutam acum, despre obligativitatea introducerii testelor de depistare a deviațiilor sexuale în companiile de telefonie? E adevărat că polițistul chemat să aplice legea trebuie să fie el însuși cinstit, să nu mintă, să nu fure, să nu bată… să nu agreseze copii etc. Dar trăim într-o lume reală, nu în teorii, boli psihice, deviații de tot felul există și vor exista în ciuda oricăror măsuri de precauție și teste inventate de omenire. Apoi, pare că pierdem din vedere existența unei instituții în care lumea are mai multă încredere decât în poliție, biserica. Catolică. Nu intru în subiectul ăsta…

Dar în fine, poate despic eu prea mult firul. Cred că sunt multe motive justificabile pentru care poliției i-a luat totuși 4 zile (din care două au fost de week-end, sărbătoare, unii încă mai sunt prin vacanțe) ca să ajungă la suspect. Eu nu cred că aș fi fost în stare să-l denunț așa instant dacă l-aș fi recunoscut. Poate l-aș fi confruntat și l-aș fi îndemnat să se predea, dacă aș fi fost sigură că e el. Oricum, îmi e clar că aș fi avut multe dezbateri cu mine însămi despre asta. De aia sunt curioasă câți dintre voi ar fi făcut-o așa rapid cum o cere opinia publică:

Dacă presupusul pedofil ar fi fost colegul sau prietenul vostru, l-ați fi denunțat?

Vezi Rezultatele

Știu că pare diferit, dar nu e complet off topic, mă gândesc la toți oamenii din sistemul medical care au știut de ani de zile de experimentele lui Burnei, care au știut de ce făcea Lucan la Cluj, mă gândesc la toți oamenii care lucrează la stat în sistemul piramidal și feudal al oricărei instituții publice și care știu, văd, zi de zi, nedreptăți pe care se clădesc imperii de corupție, ba chiar participă după puteri și competențe la construcțiile astea de frică, mizerie și complicitate. Toți oamenii ăștia au ajutat și tolerat ani de zile diverși abuzatori și nu i-au denunțat niciodată. Poate că mediul în care trăim ne-a afectat iremediabil sistemul de valori, cine știe. Mă gândesc că așa blamată cum e ea, poliția și-a denunțat propriul angajat. În patru zile.

Etichete: , , , , , ,

58 comentarii la “În cât timp ți-ai denunța colegul?” Subscribe

  1. Bubur 09/01/2018 at 16:10 #

    Aveam o colega in liceu. Tatal ei mare scula prin politie. Ceva maior. Inca nu era demilitarizata.
    Imi povestea ca una din testarile lor prevedea privitul unui set de poze, apoi primeau un album intreg si trebuia sa isi aminteasca cat mai multe fete. Nu mai retin despre ce fel de testari era vorba. Asta 1 la mana.
    2 la mana: am 35 de oameni in echipa. L-as recunoaste pe fiecare dim spate si cu gluga pe cap, numai dupa mers si gesturi. Seful lui, special antrenat, ce a pazit?

    Nu, nu sunt politist, securist sau vreun alt angajat la stat.

  2. Adrian 09/01/2018 at 18:01 #

    Doamna Dollo, citeam acum despre un anumit caz de pedofilie din Lituania, unde un tata si-a facut dreptate singur pentru ca autoritatile erau ori oarbe ori incompetente – Daca esti interesata, aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Case_of_Dr%C4%85sius_Kedys

    Trecand de aceasta paranteza, dilema ta o pun pe seama faptului ca ai avut colegi dar copii ba. Ca daca ai fi avut, l-ai fi dat in mortii lui de coleg.

    • Dollo 09/01/2018 at 19:10 #

      Mă așteptam la argumentul cu „n-ai copii, nu știi cum e” mai demult, mă și mir că ești singurul care-l bagă…

      • Adrian 09/01/2018 at 19:14 #

        🙂

      • Dana 10/01/2018 at 09:16 #

        Chiar daca nu aveam copii, pedofilia e o…infractiune (initial voiam sa folosesc un termen mai dur) care nu lasa loc de indoieli. As fi sunat la 112 si l-as fi anuntat si pe el ca am facut asta.

      • Stefan Bragarea 10/01/2018 at 18:11 #

        Vă rog să mă scuzați că intervin (cam mult). Chestia cu ”dvs nu aveți copii” nu reprezintă un argument. Eu am copii, ba chiar și nepoți, dar tot legea talionului aș aplica-o.
        În rest, a avea sau a nu avea copii este o opțiune extrem de personală. Problema nu este de ”a face copii”, tehnologia fiind chiar plăcută, ci de a-i crește, educa, etc., etc. ceea ce nu este de loc simplu, ba chiar a devenit extrem de costisitoare.

  3. Mari 10/01/2018 at 10:56 #

    Ma tem ca la prea putini va ajunge adevarul spuselor tale …

    Multi suntem viteji pe canapea la datul cu parerea, iar cand realitatea ne loveste in moalele capului, reactiile sunt din cele mai diverse. Dar e greu sa recunosti tu cu tine insuti ca nu esti Batman.

    Eu recunosc ca daca descopeream ca e un cunoscut, mi-ar fi luat un pic de timp sa diger informatia, apoi cred ca sunam si denuntam.

  4. Stan 10/01/2018 at 11:15 #

    Da, normal ca l-as fi raportat imediat. Singura grija ar fi sa nu identifici gresit persoana dar daca arata la fel si esti sigur pe asta nu vad ce alta dilema ai mai intalni. E pedofilie, o situatie asa clar neagra cu greu gasesti. Si cand se omoara lumea intre ei sunt nuante de considerat dar in cazul pedofiliei… c’mon.

    • pehash 11/01/2018 at 14:13 #

      Nu este doar pedofilie. Ca sa fie clar, in codul penal se face distinctia intre viol, agresiune sexuala, act sexual cu un minor si corupere sexuala a unui minor in sensul ca ultimele doua nu implica violenta.
      In cazul de fata, Eugen Stan este acuzat de agresiune sexuala (Art. 219 CP) in mai multe cazuri, 7 din 8 victime fiind minori.

  5. adib 10/01/2018 at 12:19 #

    Hai sa ma bag si eu in discutie… Cine a urmarit filmarile din lift (au tot fost rulate cu insistenta), vede ca politistmanu’atinge cu toata palma usile liftului…ceea ce ma duce cu gindul ca (virgula) colegii lui ar fi putu preleva un set de amprente.

    Nu stiu care este procedura de lucru in RO, (poate un cititor de-al tau poate lamuri), dar, nu exista o baza de date cu amprentele angajatilor din MI (de la angajare, etc) ? Si chiar daca nu ar exista aceasta baza de date, respectivul a mai fost cercetat (se pare de vreo 2 ori) pentru acelasi gen de infractiuni, in aceste conditii amprentele lui ar fi trebuit sa figureze undeva.

    Chiar le-a luat colegilor sai atitea zile sa-l identifice, mai ales ca era „prioritate”??

    • Dollo 10/01/2018 at 20:02 #

      Cazul devine deja mult mai grav decât se anticipa, iar dacă a fost într-adevăr prins și protejat în alte cazuri, așa cum zice la știri, deja vorbim de ceva mult mai grav.
      Nu știu dacă la angajare polițiștilor li se iau amprente, dar chiar dacă li s-ar lua, nu cred că ar fi puse la un loc bazele de date cu alea cu infractori. Pur și simplu ar fi o chestie ilegală. E ca și cum i-ai considera apriori niște infractori.

      • Cristian Ioan 11/01/2018 at 13:21 #

        „Nu știu dacă la angajare polițiștilor li se iau amprente”

        da, li se iau -este procedura standard!
        Dar nu pentru ca ar fi suspecti, ci dimpotiva: are loc o crima. Vine echipa de ivestigatii, ia amprente. Sunt foarte multe amprente, este important de eliminat cela care singur NU sunt ale asasinului. Unele pot fi si de la politistul care a raspus la apel si din grseala si-a lasat amprentele …

        „chiar dacă li s-ar lua, nu cred că ar fi puse la un loc bazele de date cu alea cu infractori.”

        corect, este o baza complet diferita!

        Asta pina la Marea Unificare, cand vom avea toti pasaport biometric …

  6. Motanul 10/01/2018 at 16:25 #

    Am citit ceva articole despre mame care și-au denunțat proprii copii din imagini filmate in timp ce aceștia comiteau un viol sau maltratau pe cineva. Și tu te sinchisești de un prăpădit de prieten/coleg, Dollo?
    Ma mir!
    Hai s-o luam altfel. Dacă ai vedea un film cu un prieten/coleg maltratand un câine, l-ai reclama pe respectivul?

    • Stefan Bragarea 10/01/2018 at 18:13 #

      Evident, NU! Doar dacă maltrata un motan!

    • Dollo 10/01/2018 at 19:59 #

      Nu mai fiț răi! 🙂
      Motane, știi că nu ne potrivim deloc, dar deloc când vine vorba de atitudini pentru și despre copii. Eu de exemplu am scris despre cazul părinților ăleia care au scris o carte cu ucigașul fiicei lor. Acolo ai zis că părinții ăleia au fost tâmpiți de durere. Eu am zis că eu dus umanitatea pe niște culmi pe care nici eu nu cred că aș fi capabilă să ajung, dar tot nu-i cred niște tâmpiți. Cât despre mame care-și denunță copiii, ce să zic, și eu am auzit de unele de prin America aia religioasă care-și denunță copiii că se masturbează, deși știu că asta îi bagă la pușcăria juvenilă de unde nu mai ies oameni.
      Cred că aici în comentarii majoritatea v-ați înverșunat împotriva acelui polițist – văzând și derularea cazului e perfect de înțeles, nu neg. Dincolo de acest caz, însă, dilemele mele erau despre a denunța sau nu un cunoscut. Atât.

  7. M 10/01/2018 at 18:24 #

    Am fost pusa in situatie similara. Mi-am recunoscut un coleg de munca in filmarile de la un mars al Noii drepte, cu un comportament extrem de agresiv, homofob si fizic violent, complet diferit fata de omul pe care il stiam la munca.

    Mi-a luat o ora sa ma decid, dar am trimis un mail la HR.
    Nu era ilegal sa fie la mars, dar in mod clar incalca multe din regulamentele interne pe care le semnase si in mod clar nu voiam sa il am alaturi in fiecare dimineata.

    Pana la urma era decizia HR-ului ce sa faca cu imaginile si cu omul. In final a fost aleasa o despartire amiabila de firma pentru „nepotrivire de caracter” si nu a fost anuntata public adevarata cauza. Chiar se intrebau restul colegilor ce naiba s-o fi intamplat.

    Dar da, e destul de greu sa faci efectiv pasul pentru ca primul gand este ca nu se poate, poate gresesti, poate are un frate geaman sau pe cineva care ii seamana foarte bine. Si poate strici viata omului aiurea in tramvai. Tocmai pentru ca e foarte departe de comportamentul pe care il stii/il astepti de la omul respectiv.

    • Dollo 10/01/2018 at 19:51 #

      Am un contra exemplu. Am cunoscut recent un tânăr care fusese adept al extremei drepte, ura homosexualii&stuff. Spunea că l-au ajutat să-și schimbe radical convingerile două lucruri: faptul că s-a angajat într-o corporație unde a fost nevoit să lucreze cu oameni de diverse naționalități, ba chiar să dea mâna cu homosexuali care, ce să vezi, erau niște colegi foarte de treabă. Și a doua chestie, faptul că a călătorit prin câteva țări și a văzut că străinii sunt tot oameni care au probleme similare cu el.
      Eu l-am cunoscut când devenise un soi de ambasador al unei organizații care lucrează pe partea de deradicalizare a oamenilor. Le explica tinerilor cum se poate trece de pe o parte pe alta a baricadei. Nu știu cazul colegului tău, dar îmi imaginez că la baza credințelor lui pe care le ascundea la job stătea ceva ce poate ar fi putut fi schimbat. Dându-l afară nu cred că l-a ajutat.
      Firește, cazul de pedofilie nu se încadrează deloc la ce spuneam mai sus, deși oamenii ăștia au nevoie de tratament psihiatric, din câte înțeleg medicina nu a evoluat atât de mult încât să-i „vindece”. La fel de adevărat e că nici pușcăria nu-i vindecă.

  8. Dan Lungu 10/01/2018 at 19:40 #

    Probabil pentru că la dumneata solidaritatea gregară prevalează în fața primatului normei.

    • Dollo 10/01/2018 at 20:16 #

      nu întotdeauna, și pentru mine e o surpriză

  9. vladimir putina 15/01/2018 at 21:01 #

    Nu am dat raspunsul ferm, cerut in text, si pentru ca nu sunt sigur ca as face intr-un fel sau altul. Dar sunt sigur ca nu as folosi metoda apelului telefonic la 112. Cel mult, m-as prezenta pentru o convorbire directa, dar nici de asta nu sunt deloc sigur: lipsa de incredere este mult prea mare. Cu ceva luni in urma, au fost publicate fotografii ale unor persoane implicate (victime?, nu stiu) in mineriada din 13-15 iunie 1990. Am recunoscut clar o persoana, am cantarit daca sa o identific, si dupa mai mult timp, am constatat ca n-am facut nimic. Am si acum convingerea ca orice actiune din partea mea ar fi insemnat sa-i informez, de fapt, pe Ion Iliescu si pe Alexandru Barladeanu – acolo unde este, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si prosperitate! Cred ca multi oameni au tot atata incredere, in „organe”, ca si mine.

Trackbacks/Pingbacks

  1. În cât timp ți-ai denunța colegul? | România curată - 11/01/2018

    […] Sondaj pe dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.