Asanarea morală a societății a luat cu asalt America, unde Trump a semnat o lege care închide site-urile de anunțuri folosite de prostituate și le bagă patronii la închisoare. România încă se zbate într-un preludiu lânced: primul ziar acuzat de proxenetism de la noi a intrat în al patrulea an de proces și nu se întrevede curând o sentință. Ne pregătim să întărim familia tradițională și să „descurajăm” homosexualii
Sunt numai trei știri din ultimele zile care au la bază sexul și urmările triste ale frustrărilor pe care le generează în societate. Lucrurile nu devin mai bune când își bagă coada și statul, ca să mai reglementeze câte ceva, și cu toate astea unii nu pot să se abțină să n-o facă.
România a avut și ea partea ei de frustrare și reglementare sexuală de stat, în anii de care pare că mulți nu-și mai aduc aminte azi. Dacă nu avem (încă) o lege SESTA, avem destui moraliști care visează la asta. În urmă cu trei ani, un procuror zelos din București a decis să acuze în premieră un ziar și site-ul asociat de proxenetism, pentru că publica anunțuri de mică publicitate ale prostituatelor. Instanța a interzis apariția rubricii respective din ziar/site, timp de șase luni și a confiscat banii obținuți din anunțurile respective. Între 2015 și 2018 dosarul a tot fost plimbat între parchet și instanță, pentru diverse lipsuri în probatoriu. În cele din urmă, după trei ani de tergiversări, în ianuarie 2018 a început procesul pe fond. Ziarul Anunțul telefonic (și site-ul anunțul.ro) e judecat alături de alți 43 de inculpați pentru înlesnirea prostituției. La fel și redactorul șef. Un proces în premieră pentru România, care se zbate încă să rămână în Uniunea Europeană.
Libertatea de exprimare nu se oprește acolo unde începe ipocrizia altora
Despre cazul „Anunțul” v-am povestit din 2015 încoace, de când a fost pus sub acuzare și pe parcursul lungii proceduri din Camera preliminară (2016 și 2017), în care procurorul a insistat să-i convingă pe judecători că are un dosar serios. Noutatea în acest an e că judecata pe fond a început și nu ne rămâne decât să așteptăm verdictul judecătorului. Între timp piața publicității online a sexului pe bani se lăfăie pe toate site-urile în secțiunea de „masaj de relaxare”, unde se vinde aceeași carne, cu aproape aceleași fotografii, dar se evită conștiincios cuvântul „sex” ca nu cumva să le mai sune urât la urechi procurorilor.
Asta e de fapt principala acuzație la adresa ziarului, procurorii spun că Anunțul a încurajat și facilitat prostituția prin publicarea anunțurilor, și că dacă le-ar fi cenzurat puțin, adică să nu mai fie așa de evidente, atunci nu s-ar fi legat nimeni de ei. Numai că Anunțul este strict ceea ce scrie pe frontispiciu, din 1990 de la înființare. O tribună a realităților și nevoilor oamenilor. Este ceea ce Thomas Jefferson, unul dintre primii președinți americani, spunea la 1819. Că „anunțurile sunt singurul adevăr pe care te poți baza într-un ziar”
the advertisements, they contain the only truths to be relied on in a newspaper
Citind azi primele numere ale Anunțul poți să-ți faci o idee despre cum arăta România imediat după 1990, ce căutau, vindeau, schimbau sau visau oamenii ei acum aproape 30 de ani. Anunțul nu putea deci „încuraja sau descuraja” vreo activitate pentru simplul motiv că niciodată nu a intervenit în cenzurarea anunțurilor publicate de oameni. Anunțul nu poate influența numărul locurilor de muncă sau al locuințelor de vânzare, deci nu poate influența în vreun fel piața prostituției, care a existat de când lumea, doar că acum s-a mutat pe Internet.
Mai mult decât atât, legislația UE nici nu permite platformelor online să intervină în conținutul informațiilor găzduite (sursa) Și totuși acest proces intentat unui ziar de anunțuri există în România, țară membră UE, și merge mai departe, în ciuda tuturor bâlbelor făcute pe parcurs de anchetatori și sancționate ca atare de judecătorii de cameră preliminară. Iar asta arată că există o voință de a continua cu orice preț acest proces, chiar dacă este absurd din toate punctele de vedere. Cireașa de pe tort e că acum inculpații trebuie să plătescă și costurile interceptărilor telefonice, iar în proces, Anunțul a fost interceptat chiar și când vorbea cu avocații – probă ilegală care a fost desființată de judecător, dar arată modul în care anchetatorii au lucrat în acest dosar.
- Aprilie 2015 – Anuntul Telefonic e acuzat de proxenetism, alături de alte 43 de persoane (redactorul șef al ziarului, patroni de saloane de masaj, proprietari de apartamente închiriate pentru saloane, femei de serviciu sau secretare care lucrau pentru prostituate), îi e interzisă rubrica „Ea caută partener” de la secţiunea Matrimoniale și îi sunt confiscate aproape 4 milioane de lei, echivalentul a peste 550.000 de anunțuri ce conțineau cuvântul incriminat sex, publicate în intervalul anchetat 2013-2015.
- Șase luni mai târziu, judecătorul de cameră preliminară ridică interdicţia, însă patronii ziarului decid să nu repună rubrica pe site până când nu se lămureşte legalitatea ei. Din punctul lor de vedere această rubrică a fost întotdeauna legală, cât timp nu exista nicio lege care să o interzică.
- Ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară decide să întoarcă dosarul la parchet, pe motiv că e insuficient instrumentat, nu demonstrează acuzația de proxenetism adusă ziarului și nici pe cea de abuz în serviciu adusă redactorului său șef.
- Noiembrie 2016, parchetul retrimite dosarul în instanță, cu mici schimbări de abordare a problemei, adică în esență îl acuză și pe redactorul șef de proxenetism, dacă n-a reușit să convingă cu abuzul în serviciu.
- Aprilie 2017, judecătorul de cameră preliminară tot nu e convins de probatoriu și cere lămuriri parchetului despre acuzațiile aduse Anunțul.ro și redactorului său șef.
- Mai 2017 dosarul este întors pentru a doua oară la Parchet, din cauza faptului că urmărirea penală la adresa redactorului șef Anunțul s-a făcut pentru altceva decât fusese acuzat. Parchetul contestă decizia. Avocatul altei părți din dosar invocă neconstituționalitatea articolului 213 din Codul penal, cerând definirea mai exactă a proxenetismului în condițiile dezincriminării prostituției, și este sesizată Curtea Constituțională
- Decembrie 2017 o altă instanță admite contestația Parchetului și decide începerea judecării pe fond a dosarului. Primul termen, 29 ianuarie 2018, începe cu o amânare.
- Pentru prinderea și acuzarea celor 44 de inculpați în acest dosar a muncit o secție de poliție timp de doi ani, iar statul a cheltuit un milion de lei.
Sexul pe bani scoate Europa din recesiune
Procesul Anunțul nu a diminuat nici prostituția și nici anunțurile, date acum mai „cu perdea”. Prostituția există, ca dintotdeauna, doar că s-a mutat online. Internetul s-a dovedit și aici benefic ca pentru orice alt biznis, fetele au descoperit că practicarea meseriei în propriul apartament sau într-un salon, cu clientul la un click distanță, este mai sigură din toate punctele de vedere: nu mai sunt vânate de poliție pe străzi, agresate de pești sau clienți dubioși, nu mai sunt ținta indignării publice. De când a fost dezincriminată, prostituția e luată în calcul oficial și de Institutul Național de Statistică (în 2014 producea 0,01% din PIB-ul României – sursa). Tot cam atunci, la nivel UE, Eurostat a dat liber statelor să-și includă în PIB și tranzacțiile de pe piața neagră sau gri. Sexul pe bani, drogurile au început să fie incluse în PIB-urile țărilor europene care așa au ieșit din recesiune (sursa). Evident și în domeniul ăsta am exportat masiv forța de muncă în state în care prostituția e legală: Germania, Italia, Olanda. Piața prostituției în Spania de exemplu cică ar produce 18-20 de miliarde de euro anual. Marea Britanie și Germania se situează și ele tot pe acolo.
Sexul se vinde bine mersi pe mii de site-uri românești sau străine. Există aplicații de mobil care îți arată care este oferta sexuală cea mai apropiată de locația ta, în Europa. Cauți, vezi, accepți oferta, plătești online și primești adresa. Ca un fel de Uber, dar cu finalizare. PEPPR este o astfel de aplicație cu milioane de utilizatori.
A vâna, acuza și închide un site sau o rubrică pentru că pune la dispoziția pieței un instrument de marketing și publicitate este o prostie, economic și tehnic vorbind. Economic pentru că din site-urile astea câștigă și statul impozite și taxe. Tehnic pentru că dacă închizi unul, piața se va orienta spre altele, dar va face mai greu de depistat eventualele abuzuri care evident că se petrec la adresa fetelor, ca și în viața offline.
Ce se întâmplă în America: prostituție pe Bitcoin
Aceste abuzuri și sex-traficul au stat la baza scandalului pe care-l traversează America zilele astea. Site-ul Backpage, care avea anunțuri aproape din toată lumea, inclusiv din România, fusese achitat în 2016 de o curte din California, de acuzația că ar fi contribuit la forțarea unor femei să se prostitueze, prin publicarea unor anunțuri. Curtea a decis că nu site-ul le-a traficat pe femei, ci peștii care au plătit și publicat anunțurile, prin urmare site-ul a fost exonerat. În speță a fost sesizată și Curtea Supremă de Justiție, să se pronunțe asupra Communications Decency Act (CDA), legea americană care spune că platformele online nu sunt responsabile de conținutul publicat pe ele de terți. Curtea supremă a decis în ianuarie 2017 că susține decizia curții californiene în privința Backpage și că nu se va pronunța asupra CDA.
Totuși, acuzațiile la adresa Backpage nu s-au oprit. Alte procese au continuat, iar la un moment dat și băncile i-au închis ușile, așa că o vreme a funcționat pe Bitcoin, moneda virtuală. Pentru lucrătorii sexuali, însă, Backpage pare să fi fost cel mai bun instrument de lucru, mai ales după ce precedentul site, Craiglist, fusese silit de autorități să-și închidă secțiunea de anunțuri sexuale. Sunt multe articole de presă care tratează tema disperării prostituatelor, mai ales după închiderea bruscă a Backpage, în aprilie anul acesta. Unele povestesc că se simt ca și când ar fi fost concediate, pentru că banii lor zilnici pentru întreținerea familiei depindeau de anunțurile pe care le dădeau pe acel site.
Închiderea Backpage și punerea sub acuzare a patronilor săi (care înțeleg că și-ar fi recunoscut mai nou vina de a fi editat anunțurile, adică fix ceea ce cereau procurorii noștri de la site-ul Anunțul) s-a suprapus cu momentul de victorie legislativă a coaliției pudibonzilor tradiționaliști, care au reușit să treacă prin Congres două legi ce transformă în delict federal publicarea unui anunț din categoria „vino, sunt fierbinte, te aștept să-ți satisfac toate fanteziile!”.
SESTA și FOSTA (Fight Online Sex Trafficking Act) sunt rezultatul unei coaliții oarecum bizare. Pentru votarea celor două legi și-au dat mâna peste țară grupurile religioase americane – care combat căsătoriile gay, educația sexuală, avortul și susțin familia tradițională – dar și grupuri de feministe care susțin că prostituția este o înjosire a femeii. Nu în ultimul rând Ivanca Trump a fost o aprigă susținătoare a celor două legi, iar Trump nu a ezitat să facă un show din semnarea lor în Biroul oval, în prezența câtorva familii care au avut de suferit de pe urma sex-traficului, cărora le-a dat în final, cadou, pixul cu care a semnat legea.
Culmea e că printre opozanții legilor s-au aflat și victime ale sex-traficului, care au spus că site-urile de genul Backpage au fost mai degrabă de ajutor în lupta cu traficanții, colaborând cu poliția și chiar ajutând lucrătorii sexuali să semnaleze agresorii și să facă un soi de listă neagră a clienților violenți. Firește, împotriva legii au fost inițial și giganții Internetului, cei care au beneficiat în ultimii 20 de ani de Communications Decency Act, și care întotdeauna au bătut monedă pe lipsa lor de responabilitate în legătură cu conținutul postat de utilizatori. Totuși, media americană susține că Facebook, Google, Twitter, Amazon, PayPal, Netflix sau Airbnb și-au schimbat poziția și au devenit susținătorii legi, după ce și-ar fi negociat propriile portițe de scăpare (sursa).
Site-urile de anunțuri mor, trăiască Facebook și Twitter
E cel puțin ironic faptul că Trump și toată floarea politicienilor tradiționaliști americani se împăunează cu „strârpirea” site-urilor care publicau anunțuri de sex pe bani, însă se fac că nu văd că imensa cifră de afaceri generată de această industrie – care nu va muri indiferent câte lumânări s-ar aprinde în biserici – se mută încet dar sigur spre mijloacele de comunicare care au știut să-și negocieze biznisul. Cu o simplă căutare după #escort sau chiar #backpage pe Twitter sau Facebook găsim azi anunțuri de sex pe bani.
Asistăm la o trecere subtilă a „mijloacelor de producție” din mâinile unor afaceriști mai mici, locali, care au creat vadul „bordelurilor online” – Craiglist, Backpage și alții – în mâinile giganților Internetului, care vor acapara în acest fel toate micile afaceri. Totul sub pretextul asanării morale a societății. În fapt o mutare a banilor și o ascundere a gunoiului sub preș. În România primul afectat este Anunțul, iar toate celelalte site-uri de anunțuri s-au bucurat să-i ia locul pe piață în ultimii ani, augmentând un pic textele anunțurilor lor. Dar câtă vreme breasla nu se unește ca să lupte cu nedreptatea făcută unuia, va veni vremea când toate vor fi sufocate de aceeași mână.
Și mai ironic, Trump, care le strigă furios tuturor jurnaliștilor care nu scriu cum vrea el că sunt fake news, închide niște canale pe care se difuzau probabil cele mai cinstite „știri”. Cele care vindeau sex.
Grupările care susțin lucrătorii sexuali și femeile trans au anunțat deja un miting de protest la adresa legilor lui Trump, în America, pe 1 și 2 iunie. Va fi interesant de văzut cât de mare va fi susținerea lor în societate, mai ales pe fondul mișcării #metoo, la care fetele au făcut apel, să fie „incluzivă” și cu ele, că și ele sunt discriminate pe piața muncii. Haștagurile protestului, dacă vreți să urmăriți subiectul, vor fi #LetUsSurvive și #SurvivorsAgainstSESTA. Până atunci piața se regrupează, se transmit mesaje pe toate canalele disponibile, se fac liste cu site-uri pe care încă se mai pot publica anunțuri, dar cu amendamentul că „nu se știe cât vor dura”. În rândul lucrătorilor sexuali e o efervescență ca în orice etapă post-apocaliptică.
De ce e important să nu-și bage statul nasul în sexul oamenilor?
Aparent răspunsul la întrebarea asta e evident. Cu toate astea prea mulți oameni continuă să creadă că reglementarea e cheia succesului chiar și în acest aspect atât de sensibil. Că tăierea accesului prostituatelor la un mijloc cinstit de reclamă va duce automat la convingerea lor să renunțe la meserie. Că blocarea unui canal de comunicare pentru persoane cu devianțe comportamentale le va vindeca și băga mințile în cap. Sau că dacă nu vorbim despre sex în spațiul public înseamnă că el nu există decât între cearceafuri binecuvântate de popă și de ofițerul stării civile, și numai în scop de procreere.
Suntem diferiți, iar dacă în alte privințe asta se vede cu ochiul liber, la preferințele sexuale se vede mai greu și uneori prea târziu. Ne e greu să înțelegem asta în 2018 când în multe țări cum e și România încă se mai consideră că „societatea trebuie să descurajeze homosexualitatea”, de parcă ar fi consum de substanțe halucinogene. Ni se cere să ne conformăm unor standarde de dragul aparențelor, dar realitatea arată că refulate, ignorate sau interzise, diversele nevoi umane pot naște monștri.
Cazul „teroristului” din Toronto, intens dezbătut acum în media, a scos la iveală existența acelui grup dubios, al bărbaților frustrați că nu pot face sex, deși ar vrea, dar n-au cu cine, așa că urăsc femeile. Câți dintre noi n-om avea frustrări din astea legate de sex, dar le ascundem sub diverse măști sociale? Interzicerea grupului online de discuții nu a rezolvat nimic. Bărbații „Incel” au la dispoziție alte site-uri și chiar Facebook, iar unul dintre ei a decis într-o zi să-și verse năduful pe niște oameni la întâmplare.
Interzicerea site-urilor de anunțuri nu lovește în grupările organizate de trafic de femei sau de copii, ci chiar în femeile care datorită acelor anunțuri reușeau să-și plătească facturile. Câtă vreme statele nu iau alte măsuri economice de eradicare a sărăciei, traficarea oamenilor din zonele sărace spre piețele de carne vie ale lumii va continua, pentru că a existat cu mult înainte de apariția Internetului sau a site-urilor de anunțuri.
La 3 mai e celebrată în toată lumea Ziua libertății presei. România e prinsă și anul ăsta pe picior greșit. Cazul TNR – site-ul umoristic amendat de CNCD într-un exces de zel, pentru un articol considerat discriminator la adresa femeilor din PSD, când de fapt era cel mult jignitor – arată că politicul călărește tot, chiar și presa independentă. Cazul Anunțul, ca și Backpage, deși mulți nu-l consideră un atentat la libertatea de exprimare, are de fapt toate elementele să fie unul. Pentru că dreptul la liberă exprimare îl au și prostituatele, iar el nu se oprește acolo unde începe ipocrizia altora. Fie ei politicieni sau opinie publică.
Ce am mai scris pe aceeași temă:
Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă
(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști
(III) Clientul român e mitocan și nespălat
Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o
Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație
How to fuck* a business in Romania 2017
Cand imbecilele feministe si tembelii religiosi se unesc la putere cei diferiti de majoritate au de pierdut!