Un site de anunțuri e acuzat de proxenetism pentru că a publicat oferte de sex pe bani. În SUA, unde prostituția e ilegală, site-ul e achitat de instanță. În România, unde prostituția nu e incriminată, site-ul e hărțuit de doi ani prin tribunale. CEDO și Curtea Supremă a SUA consideră că libertatea de exprimare e mai presus de orice pudibonderie.
Anul trecut, de ziua mondială a libertății presei, vă povesteam de singurul ziar din România acuzat de proxenetism – anuntul.ro – și de decizia controversată a unui judecător de a interzice o rubrică din acel ziar, ca urmare a acestei acuzații. Unii au strigat cenzură!, alții au tăcut cu subînțeles, că nu e totuși normal să se facă reclamă la prostituție, chiar dacă n-o mai incriminează Codul penal, că bunele moravuri, că soțietatea, că prințipurile… .
A mai trecut un an și nu s-a schimbat nimic: niște procurori vor în continuare să închidă un site și pe redactorul lui șef pentru proxenetism, niște judecători tot cântăresc probele, ziarul nu mai publică deja de doi ani de zile anunțurile de sex pe bani pentru care a fost acuzat, chiar dacă astfel își pierde un sfert din cifra de afaceri. Între timp, piața anunțurilor de acest fel a explodat pe alte site-uri din România și din lume. Prostituția merge mai departe, justiția bate pasul pe loc.
Pentru cine a lipsit din localitate în ultimii doi ani, cazul este următorul:
- Aprilie 2015 – Anuntul Telefonic e acuzat de proxenetism, alături de alte 43 de persoane (redactorul șef al ziarului, patroni de saloane de masaj, proprietari de apartamente închiriate pentru saloane, femei de serviciu sau secretare care lucrau pentru prostituate), îi e interzisă rubrica „Ea caută partener” de la secţiunea Matrimoniale și îi sunt confiscate aproape 4 milioane de lei, echivalentul a peste 550.000 de anunțuri ce conțineau cuvântul incriminat sex, publicate în intervalul anchetat 2013-2015.
- Șase luni mai târziu, judecătorul de cameră preliminară ridică interdicţia, însă patronii ziarului decid să nu repună rubrica pe site până când nu se lămureşte legalitatea ei. Din punctul lor de vedere această rubrică a fost întotdeauna legală, cât timp nu exista nicio lege care să o interzică.
- Ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară decide să întoarcă dosarul la parchet, pe motiv că e insuficient instrumentat, nu demonstrează acuzația de proxenetism adusă ziarului și nici pe cea de abuz în serviciu adusă redactorului său șef.
- Noiembrie 2016, parchetul retrimite dosarul în instanță, cu mici schimbări de abordare a problemei, adică în esență îl acuză și pe redactorul șef de proxenetism, dacă n-a reușit să convingă cu abuzul în serviciu.
- Aprilie 2017, judecătorul de cameră preliminară tot nu e convins de probatoriu și cere lămuriri parchetului despre acuzațiile aduse Anunțul.ro și redactorului său șef.
- Pentru prinderea și acuzarea celor 44 a muncit o secție de poliție timp de doi ani, iar statul a cheltuit un milion de lei. Aceste cheltuieli ar trebui individualizate, adică împărțite pe fiecare acuzat din dosar, lucru pe care procurorul nu l-a făcut, deci încă un motiv pentru judecător să ceară lămuriri: cine și cât plătește?
- Procesul propriu-zis nu a început nici azi, la doi ani de la aducerea dosarului în fața unui judecător el nu a depășit faza camerei preliminare, procedură care în mod normal nu ar trebui să depășească 60 de zile.
După cum vă spuneam și anul trecut, dilema asta morală a sprijinirii prostituției prin publicitate online nu e mioritică și nici de ieri de azi. Internetul a schimbat radical raporturile dintre prostituate, pești și clienți, mutând fenomenul (80% zic unele studii) din stradă în apartamente. Ceea ce aparent mulțumește opinia publică, pentru că prezența fetelor pe străzi nu-i mai lezează ochiul sensibil. Totuși, dacă s-au mutat la apartament, fetele trebuie cumva să-și facă cunoscută oferta, așa s-au născut anunțurile de mică publicitate deocheate.
Lumea bună a traversat deja etapa asta în care ne zbatem noi de doi ani, unele site-uri populare și-au închis rubricile care scandalizau opinia publică, alte site-uri le-au luat locul și nimic nu s-a schimbat. Prostituția, surprinzător, continuă să existe. În lume sunt mii de site-uri specializate în publicitate de servicii pentru adulți, iar de câțiva ani a apărut (în Germania) chiar și o aplicație online care îți recomandă prostituate în apropiere de tine, dacă te lași localizat de GPS. Marile site-uri de profil sunt și ele structurate pe continente, țări și orașe, ceea ce oferă o imagine globală a fenomenului care face să pălească mica noastră anchetă dâmbovițeană, cu pretenții de asanare morală a societății.
Cazurile Craiglist și Backpage
În SUA, primul care a avut soarta Anunțul.ro a fost Craiglist.org, care a fost presat de public (chipurile), dar mai ales de procurori, să cenzureze apoi să renunțe definitiv, în 2010, la rubricile cu anunțuri din SUA destinate adulților, pe motiv că încurajau prostituția (anunțuri din restul lumii sunt în continuare pe site). În SUA prostituția e ilegală, cu excepția statului Nevada. Legal site-ul nu putea fi incriminat pentru anunțurile pe care le publica. SUA are din 1996 o lege care se numește Communications Decency Act, care zice că platformele online nu sunt răspunzătoare pentru conținutul pe care îl publică alții pe ele. Craiglist câștiga 44 de milioane de dolari din anunțuri pentru adulți (sursa), iar banii ăștia s-au mutat, firesc, pe alte site-uri.
De exemplu pe site-ul Backpage.com, care are anunțuri aproape din toată lumea, inclusiv din România. Backpage tocmai a fost achitat de o curte din California de acuzația că ar fi contribuit la forțarea unor femei să se prostitueze, prin publicarea unor anunțuri. Curtea a decis că nu site-ul le-a traficat pe femei, ci peștii care au plătit și publicat anunțurile în sine, prin urmare site-ul a fost exonerat. În speță a fost sesizată chiar și Curtea Supremă de Justiție, să se pronunțe asupra Communications Decency Act (CDA). Curtea supremă a decis în ianuarie 2017 că susține decizia curții californiene în privința Backpage și nu se va pronunța asupra legii. Cazul nu se oprește aici, doi senatori au făcut un raport și plănuiesc o audiere și o punere la zid a reprezentanților Backpage, printre altele pentru că ar fi implementat un mod de a cenzura anunțurile după cuvinte cheie, adică ceea ce în cazul Anunțul.ro cereau chiar procurorii în primul dosar. Pe rețeta „dacă nu ar fi fost cu poze și limbaj explicit nu se lua nimeni de voi!”
Susținătorii Craiglist și Backpage consideră că e absurd să condamni sau să închizi exact acele canale oficiale prin care eventualele acte ilegale de trafic de copii sau de femei pot fi interceptate și anihilate de autorități. De altfel și în România spunea același lucru Comisarul sef de poliție Marius Negrescu, cum că anunțurile astea îi ajută pe anchetatori să destructureze rețele de traficanți, și că în niciun caz ele nu pot fi încadrate la proxenetism. Închizând rubricile din site-urile care funcționează legal, la vedere, nu stârpești prostituția sau traficul de carne vie, ci le muți pe alte siteuri la care autoritățile nu vor mai ajunge deloc. Conform unei analize făcute de anunțul.ro, jumătate dintre site-urile care publică în prezent anunțuri cu conținut sexual (explicit și ilustrat) pentru România sunt găzduite în afara țării și deci aproape imposibil de tras la răspundere de autorități.
Sunt interesante câteva pasaje din decizia Curții în cazul Backpage:
Curtea a stabilit că un site nu poate fi făcut responsabil pentru conținutul publicat de altcineva pe el, că statutul de proxenet nu se aplică în cazul unei persoane care prestează un serviciu profesionist legal unei prostituate, chiar dacă acestuia i se achită din banii câștigați de pe urma activității de prostituție; prestatorul de servicii obține profit de pe urma propriilor servicii prestate. Decizia Backpage de a percepe o anumită sumă de bani pentru a permite terților să posteze conținut, precum și orice decizii cu privire la regulile referitoare la postare, motoarele de căutare și informațiile referitoare la modul în care un utilizator își poate spori nivelul de vizibilitate al anunțului, constituie toate decizii ce țin de modul tradițional de publicare și beneficiază, în general, de imunitatea conferită în virtutea CDA. Pe scurt, victimizarea rezultă din plasarea unui anunț de către o terță parte, și nu din faptul că Backpage a profitat de pe urma plasării respectivului anunț.
Ce zice CEDO despre responsabilitatea site-urilor
O altă decizie interesantă, a justiției europene de data asta, într-un caz similar, este MTE și Index.Hu contra Ungariei Site-ul MTE a publicat o opinie cu privire la acțiunile unui site de imobiliare, Index.hu a publicat și el o opinie la opinia MTE, iar mai mulți comentatori au postat pe cele două site-uri cuvinte injurioase la adresa site-ului de imobiliare. Considerând că i-a fost lezată imaginea, site-ul de imobiliare a dat în judecată cele două publicații, MTE și Index, și deși ambele au șters comentariile injurioase, tot au fost condamnate de instanța națională la plata unor amenzi. CEDO, însă, le-a dat dreptate celor două publicații, considerând că Ungaria în acest caz a încălcat dreptul la liberă exprimare, deoarece amenzile și condamnările pot avea acest efect de autocenzură asupra publicațiilor.
Spre deosebire de celebrul caz Delfi contra Estoniei, în care aceeași Curte Europeană condamnase publicația Delfi pentru că nu moderase niște comentarii care instigau la ură și jigneau o persoană fizică, în cazul MTE&Index contra Ungariei comentariile au fost considerate de Curte ca fiind doar injurioase, contra reputației unei societăți comerciale, care în opinia Curții nu are dimensiunea morală a demnității lezate a unei persoane.
*
Revenind la anunțurile noastre, e de așteptat probabil ca și Anunțul.ro să devină un caz la CEDO în viitorul apropiat. Măcar pentru durata procesului, dacă nu pentru o sentință nefavorabilă. România are și ea o lege care protejează platformele online de astfel de acuzații pentru conținutul postat de alții (Legea comerțului electronic, care transpune Directiva europeană 2000/31/CE), și deci teoretic Anunțul ar putea fi achitat de acuzația de proxenetism, dacă va începe vreodată procesul ăsta. Este foarte posibil, însă, ca atunci când va veni, verdictul să nu mai încălzească prea mult biznisul în sine, care pierde bani (iar statul, impozite) din 2015 de când i-a fost interzisă rubrica, în favoarea celorlalte multe site-uri care publică bine mersi în continuare același gen de anunțuri deocheate.
Cenzura politică, înlocuită de cenzura pudică
Și ca să încheiem într-o notă veselă, pentru că ăsta e modul tradițional românesc de a lupta cu cenzura și pudibonderia, vă recomand o carte senzațională, pe care am citit-o în ultimele zile. „Sexualitate și societate”, de Andrei Oișteanu, este o scriere unică în România, la fel ca și acuzația la adresa Anunțul, o carte care demonstrează perfect ipocrizia milenară a societății, când vine vorba de un act atât de natural cum e sexul.
Oișteanu este antropolog și istoric al religiilor, și scrie detașat despre toate constipațiile mentale ale lumii vechi și noi, privitoare la sexualitate. De la epopeea lui Ghilgameș până la scandalul expozițiilor ICR-ului lui Patapievici, Oișteanu povestește despre cât de libertini au fost anticii și cât de pudibond a ajuns omul nou, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii și, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii.
Oișteanu remarcă modul dietetic în care folclorul românesc, în original plin de expresii suculente și directe, este transcris în culegerile oficiale, cu sinonime care îi știrbesc din savoare, ceea ce arată încăpățânarea autorității de a cenzura exprimarea populară naturală. („Ridică piciorul, lele/Să văd casa pulei mele!” – Argeș, 1928)
Marile nume ale literaturii române au căzut și ele în păcatul pornografiei la vremea lor, scriind poezii sau povești pe placul vulgului. Faptul că n-am învățat la școală de poeziile licențioase ale lui Eminescu, de Poemul invectivă al lui Geo Bogza (arestat și judecat în 1937 pentru asta), despre Povestea poveștilor lui Creangă, despre Duduca mamuca a lui B.P. Haședu, despre proza homo a lui Panait Istrati sau de Domnișoara Cristina a lui Eliade se datorează numai vigilenței autorităților care au avut grijă fie să le treacă la index, fie să le păstreze ascunse în secțiuni secrete ale bibliotecilor publice.
Probabil peste ani, dacă vreun cercetător va studia obiceiurile românilor din secolul 21 și va găsi ziarele vremii la bibliotecă, va trage concluzia că eram un neam de mari iubitori de masaj de relaxare, cu sau fără finalizare, care făcea numai dragoste în scop de procreere, folosind expresii științifice și latinești ale actelor și organelor implicate. Din cartea lui Oișteanu am aflat de exemplu că în Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția 1998) lipsesc cuvinte considerate vulgare cum ar fi: fut, pizdă, pulă, coaie. Cuvintele or fi fost omise din DEX de comuniști, dar Oișteanu punctează că după 89 cenzura politică a fost înlocuită de cenzura pudică. Cuvintele respective nu sunt prezente nici în dicționarele de argou, susține Oișteanu, iar pudibonderia merge până acolo încât în dicționarele de argou englez-român și francez-român, dick și zeb înseamnă „penis”, fuck înseamnă „contact sexual”, iar to fuck înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât „a face dragoste”.(*)
Cam așa s-ar traduce și ce i se întâmplă de doi ani afacerii Anunțul: lipsită de o bună parte din cifra de afaceri (în favoarea concurenței), târâtă prin tribunale într-un proces care nici nu începe, nici nu se termină, dar amăgită că totul e pentru un scop utopic, totuși înălțător, denumit pompos eradicarea prostituției și asanarea morală a societății.
Totul este corect, CU EXCEPȚIA PRIMELOR DOUĂ PARAGRAFE. Este impardonabil ca o ziaristă fostă implicată în de-alde ARPADOR-CH etc. să nu facă diferența între proxenetism și prostituție.
Prostituția nu mai este incriminată de NCP, proxenetismul a rămas incriminat. Așa este în multe țări, de pildă Franța.
Or, chiar tălică spui: „Un site de anunțuri e acuzat de proxenetism”. Ce legătură are asta cu „România, unde prostituția nu e incriminată”? Proxenetismul poate fi urmărit în justiție în mod perfect normal, presupunând că instrumentarea judiciară este corectă (ceea ce se pare că nu e cazul).
Unde nu mai pui că în loc să condamne gazeta, „organele” ar fi trebuit să sune dracului la telefoanele date în anunțuri și să organizeze flagranturi.
Acum doi ani, și cred că și anul trecut când am scris despre cazul ăsta, au fost unii care mi-au zis că scuza asta cu „făceau doar reclamă unui serviciu” nu ține, că vezi doamne dacă cineva ar vrea să-și facă publicitate la un serviciu de omor contra cost, asta cum ar fi, i-ai publica anunțul? Iar contraargumentul a fost că, tocmai, prostituția nu e crimă (câtă vreme e făcută fără constrângere), ba chiar e dezincriminată de CP, deci nu poate fi pusă pe aceeași treaptă cu crima. Credeam că e evident din text că fac diferența între prostituție și proxenetism, faptul că am subliniat că prostituția la noi e neincriminată, comparativ cu SUA, venea în sprijinul argumentației de mai sus: câtă vreme serviciul în sine nu e ilegal, nici publicitatea la el nu ar trebui să fie ilegală, cu atât mai puțin considerată proxenetism – chiar dacă prin proxenetism se înțelege înlesnire, facilitare, intermediere etc.
Ba tocmai, tu chiar refuzi să înțelegi. Onorată instanță:
1. Prostituția (fără constrângere) nu este infracțiune, dar proxenetismul este, după cum și omorul (contra cost sau nu) este pedepsit de lege.
2. Tentativa de omor se pedepsește, dar tentativa de proxenetism NU se pedepsește.
3. Pe cale de consecință, complicitatea la tentativa de proxenetism NU se pedepsește, deși complicitatea la tentativa de omor se pedepsește.
Problema este dacă gazeta se încadrează la
– proxenetism
– complicitate la proxenetism
– tentativă de proxenetism
– complicitate la tentativă de proxenetism
Eu insist că este complicitate la tentativă. Căci și dacă ziarul ar fi publicat „Omor repede și ieftin, tel. xxx”, nu ar fi fost reclamă la omor sau complicitate la omor, câtă vreme nu s-a dovedit că un omor s-ar fi comis ca urmare a acestui anunț. Dar complicitatea (prin reclamă) la tentativa (tentativa este intenție depășită) de omor se pedepsește.
M-ai pierdut. Dacă eu sunt gigolo independent și îmi fac publicitate în anunțul.ro, cumpărând servicii de publicitate de pe piața liberă la prețul pieței, unde e proxenetismul?
Mai simplu spus:
În România, țara unde acum 100 de ani se consuma bordelul pe bază de abonament, azi nu se mai poate organiza o oră de „consumație” liniștită fără să existe riscul de a te trezi cu brațul lung al legii la tine în așternut, în toiul nopții. Sau la tine la birou, în mijlocul zilei.
Teoretic, în țara noastră, prostituția nu este încriminată; practic însă, în țara noastră absolut orice este incriminabil, așa cum bine se știe. Mai puțin corupția, care în curând va fi nu doar dezincriminată, ci de-a dreptul obligatorie.
http://kmkz.ro/serioase/cum-sa-f-o-afacere
Béranger, abia acu înțeleg ce zici.
Da, nu s-a organizat un flagrant, dimpotrivă, au cheltuit aproape milionul pe ascultat convorbiri între pești și fete, între angajații ziarului, patroni și chiar avocați, și au luat declarații de la fete (considerate martori) și de la clienți (tot martori) că da, au dat anunț, da au sunat, da, au mers la adresă și au beneficiat de una bucată scurt, etc. Probabil că un flagrant aștepta și judecătorul de cameră preliminară ca să zică că e bun dosarul 😉
„Anuntul” este la fel de vinovat ca si constructorul unui stalp de iluminat pe care cineva a lipit un afis publicitar. Sau ca si constructorul unui drum de faptul ca unii nu au tinut cont de regulile de circulatie si au provocat un accident.
„Anunțul” este complice la TENTATIVA de proxenetism. Câtă vreme miliția și procuratura penisului nu au catadicsit să organizeze un flagrant folosind unul din numerele de telefon din acele anunțuri, mai mult decât „tentativă de proxenetism” nu poate fi. Firește, textul poate fi cenzurat, dar nu poți condamna „Anunțul” câtă vreme codoșirea nu a avut loc, ci doar s-a făcut publicitate intenției.
NCP Art. 217 zice așa: „Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 209-211, art. 213 alin. (2), art. 216 și 216^1 se pedepsește.” Partea interesantă este că art. 213 alin. (2) se referă la „determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei … prin constrângere”. Deci TENTATIVA DE „PROXENETISM SIMPLU” NU SE PEDEPSEȘTE. O fi o scăpare în lege, o fi o scăpare voită…
Sa inteleg ca de fapt articolul asta a fost scris de o duduie pe nume „Daniela Popescu” si tu l-ai copiat sau ai reinceput sa publici in EVZ, dar sub pseudonim? :)))
http://www.evz.ro/cum-distrugi-o-afacere-in-romania-anului-2017-p.html
Niciuna dintre variante, nu știu despre ce e vorba, urrmând link-ul tău nu apare ce spui.
A fost șters. A rămas doar în cache-ul Google:
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:45BNGP4-iPEJ:evz.ro/cum-distrugi-o-afacere-in-romania-anului-2017-p.html+&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=ro
Autor: Daniela Popescu | miercuri, 03 mai 2017 | 0 Comentarii | 24 Vizualizari
Mda, se pare ca l-au scos foarte repede. S-o fi prins careva… Bref, era articolul tau, copiat integral, fara nicio trimitere la articolul original, iar duduia „Daniela Popescu” era trecuta ca autor.
Da, se poartă
N-am fost inspirat sa fac o captura…
Ce i s-a intamplat ‘Anuntului’ este mai mult ca sigur rezultatul bataliilor de pe piata prostitutiei controlata prin interpusi gen Nicu Gheara de asociatii? cu nume din trei litere. ‘Anuntul’ nu este din tabara invingatoare, iar succesul lui si banii rezultati tare mult le fac cu ochiul asociatiilor din trei litere si patriotilor care le conduc.
Astimp, exista jde alte saituri si mai deochiate pe care nu le deranjeaza nimeni. Ghici de ce?
Communications Decency Act este interpretat greșit. Tipic american, el a fost o reacție la ceea ce ei consideră a fi indecency and obscenity, dar Section 230 dezincriminează complicitatea implicită la orice: „No provider or user of an interactive computer service shall be treated as the publisher or speaker of any information provided by another information content provider.”
TOTUȘI, asta înseamnă că, de la ISP și până la orice site online pe care se poate publica ceva fără aprobare explicită, nu ești responsabil pentru conținut din surse terțe. ASTA ONLINE. Dar o gazetă tipărită are alt statut.
Asta mi se pare cretin. Ar fi trebuit făcută o distincție între „ăsta e un forum nemoderat pe care oricine publică ce vrea” și „ăsta e un site pentru care se plătește ca să-ți apară un anunț, iar un Gicu dă click de aprobare pt. fiecare anunț”. În al doilea caz, situația este identică cu cea a unei gazete tipărite, față de care legea (americană) este necruțătoare.
De remarcat și că mediile precum Twitter anulează conturile unor membri ISIS sau ale celor care instigă la violență, ură rasială, etc. Deci nu poți chiar să scrii orice oriunde.
Iar apropo de Curtea Europeană pentru care „reputația unei societăți comerciale …nu are dimensiunea morală a demnității lezate a unei persoane”: cred că în SUA ar fi fost fix pe dos. Companiile SUNT persoane în State!
Trebuie menționat că în Europa persoanele fizice beneficiază de „dreptul de a fi uitat”, în timp ce în SUA nu. Așa că, chiar dacă corporațiile sunt persoane în SUA, tot nu poți susține ce ai zis tu, că „în SUA ar fi fost fix pe dos”.
Se întâmplă ceva nasol. Toți cei care comentează la acest articol și-au uitat creierul acasă. Care este legătura între următoarele două afirmații?
1. În SUA companiile sunt „persoane”, deci printre altele pot avea reputația și „demnitatea” lezate exact ca o persoană.
2. În SUA nu există „dreptul de a fi uitat”.
Corect, _toți_ cei care comentează la acest articol și-au uitat creierul acasă! 😛
Ceea ce se înțelege prin „dreptul de a fi uitat” provine din câte am auzit din legea aia medievală prin care o persoană fizică cu demnitatea lezată putea provoca la duel pe cel care i-a lezat-o. Asta nu a avut și nu are corespondent în legislația SUA, unde nu există „dimensiunea morală a demnității lezate a unei persoane” (reparabilă prin uciderea calomniatorului, sau macar cu stergerea linkurilor afisate de motoarele de căutare pe internet)
De aceea, chiar dacă o corporație americană poate avea demnitatea lezată, tot nu are dimensiunea morală a demnității lezate a unei persoane europene, indiferent de jurisdicția (americană sau europeană) sub care judeci.
Nu știu dacă duelul era reglementat de vreo lege, pentru că de pildă în Franța el a continuat să funcționeze vreo două sute de ani după ce a fost declarat ilegal!
Nu cred să fie vreo legătură între dreptul de a fi uitat ÎN ONLINE și calomnie. Dreptul de a fi uitat se aplică in abstractu, poți cere să dispară link-urile chiar și dacă sunt către conținut necalomnios.
Dar acest „drept” mi se pare o aberație. Înțeleg mai degrabă că vrei să se poată șterge tot ce ai postat pe forumuri sau în diverse locuri (sunt situri care nici măcar nu s-au gândit că cineva ar vrea să i se șteargă contul!), dar ce s-a obținut în UE este că poți cere să se falsifice istoria, adică poți obține ca Google să nu mai prezinte rezultate către pagini care:
– continuă să existe;
– nu au fost condamnate de vreo instanță;
– continuă să aibă echivalent în print, așa că te poți duce la British Library să ceri Daily Mail din ziua respectivă, iar conținutul e acolo, necenzurat.
Dreptul de a fi uitat este o aberație care încearcă să repare un efect al tehnologiei: acela de a permite oricui în câteva secunde să afle date neplăcute despre oricine, dacă acele date au apărut vreodată online. Nu știu dacă asta e soluția corectă și democratică.
Cât despre „demnitatea lezată”, mă piș pe ea în era online-ului. Am fost făcut în tot felul în trecut, de sute de indivizi ascunși în spatele unui pseudonim. Ți se pare că am crăpat de inimă rea? Cei care au sensibilitatea atât de mare să mi-o sugă.
Ca orice publicatie on line care se respecta acest ziar se angaja sa inlature orice anunt cu caracter obscen (conform termenilor si conditiilor publicate pe site). In situatia publicatiei de care vorbim, ziarul nu a intreprins nici cea mai mica masura in vederea cenzurarii anunturilor care depaseau limitele decentei. Ba mai mult, era stipulat ca fotografiile cu caracter obscen nu vor aparea pe site, lucru total neadevarat, rubrica „Ea cauta partener” abundand cu poze spectaculoase de genul celor ce apar in publicatiile cu caracter pornografic.
Motivul care a stat la baza acestei „hibe” are la baza ratiuni economice deoarece daca ar fi intervenit in modul de redactare al anunturilor, prostituatele ar fi postat pe alte site-uri care le permiteau afisarea explicita si exprimarea „colorata” . Contra „reclamei” platite cu 7 lei fetele aveau acces la o piata de peste 100.000 de utilizatori unici. Actionand in acest fel ziarul nu a vrut sa piarda banii adusi de cea mai profitabila rubrica incalcand astfel, in mod flagrant, termenii stipulati chiar de ei. Pe langa poze si anuntul specific, postarile erau insotite si de nr. de contact, adresa, tarif,harta precum si alte date care puteau fi puse la dispozite, in mod normal de un „peste” „in carne si oase”. Nu traim in America, nu traim in Germania traim in Romania si ne ghidam dupa legislatia din acesta tara iar actiunile site-ului se incadreaza la infractiunea de proxenetism. Pe acelasi rationament, invocat de unii dintre cei care si-au expus parerea ar trebui sa legalizam si consumul unor substante halucinogene, sa legalizam sinuciderea asistata si, de ce nu, sa intermediem si vanzarea de organe . In Romania prostitutia nu este legalizată ci nu mai este incriminata ca infractiune de codul penal putand insa, fi sanctionata, ca si contraventie conform Lg 61/
Consumul drogurilor ușoare și sinuciderea asistată ar trebui legalizate oriunde în lume. Legile unei țări de-aia sunt făcute, ca să poată fi schimbate pe măsură ce mentalitățile evoluează. Oricum, se pare că „legea” este prea preocupată să interzică totul și orice, deși „morala” nu ar cere decât interzicerea chestiilor ălora gen nu ucide, nu fura, nu corupe nevasta vecinului…
Iar Legea nr. 61/1991 este una dintre cele mai antidemocratice legi din România post-decembristă. Halal exemplu aleseși, tovarășe.
„Termenii” stipulați și „încălcați flagrant chiar de ei” reprezintă un contract, adică o lege a părților. Nu e treaba ta dacă se respectă sau nu contractele altora, și nici a procuraturii, ci doar a judecătorilor sesizați într-un proces CIVIL de către una dintre părți, dacă se consideră lezată de respectiva violare de contract. Așa că partea asta din argumentația ta e nulă DE DREPT.
Mai zici că „postarile erau insotite si de nr. de contact, adresa, tarif,harta precum si alte date care puteau fi puse la dispozite, in mod normal de un peste”. Perfect. Doar că de data asta n-au fost puse la dispoziție de niciun pește! Peștele trage foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către altcineva. Adică de plusvaloarea (în sens economic) produsă de persoana care se prostituează beneficiază direct proxenetul. Ori, atăta vreme căt anunțurile sunt la prețul pieței libere, nu putem discuta despre așa ceva. Altfel, ar trebui acuzați de proxenetism și furnizorul de telefonie mobilă a cărui cartelă e folosită de prostituată, și sex-shopul de unde se aprovizionează cu materiale specifice, și farmacia de unde își cumpără medicamente sau prezervative, precum și hipermarketul de unde își cumpără mâncare cu bani din prostituție! Deci și ideea asta e praf.
Mai rămâne cea cu legalizarea drogurilor și a sinuciderii asistate, care e o chestiune de gust personal (Beranger ți-a răspuns), și cea cu răspunderea contravențională din Legea 61… din câte văd se aplică doar prostituției în locuri publice. Dacă mă ocup de activitate independent la mine acasă (sau într-o garsonieră închiriata special în acest scop, sau în orice alt loc privat) și-mi fac reclamă pe internet nu văd cum încalc Legea 61.
Si site-ul nu trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei? Este evident ca cele care posteaza anunturi se prostitueaza si din banii obtinuti platesc publicitatea…. In lege nu se face distinctie intre persoana fizica sau persoana juridica! De asemene, nu trebuie ca proxenetul sa obtina neaparat foloase materiale intrucat infractiunea de proxenetism este definita ca si :1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Pe acelasi principiu furnizorii de telefonie mobila care intermediaza discutiile prin care autorii de trafic de influenta, luare de mita accepta bunurile oferite in schimbul serviciilor lor ar trebui sa raspunda pt complicitate la aceste infractiuni insa nu se poate acest lucru. Orice fapta are la baza o anumita intentie pentru a fi incriminata ca infractiune de catre legea penala. In situatia proxenetismul este suficient ca „proxenetul” sa intrevada ca banii oferiti in schimbul serviciilor sale provin din practicarea prostitutiei. In cazul postarilor este evident intrucat fiecare anunt vine insotit de toate „informatiile”. Ba, mai mult , site-ul isi incalca propiile reguli pentru obtinerea acestor beneficii materiale prin aceea ca Anunturile nu erau inlaturate ci pur si simplu le expira perioada de valabilitate….
Nu putem sa avem pretentii sa ni se aplice legislatia altor state sau sa adoptam, dintr-o data, legi carora lor le-au trebuit ani de maturizare(politica, sociala) doar ca ” si altii fac”….alte tari desfiinteaza penitenciare pe cand noi trebuie sa construim multe altele…
„In situatia proxenetismul este suficient ca „proxenetul” sa intrevada ca banii oferiti in schimbul serviciilor sale provin din practicarea prostitutiei. In cazul postarilor este evident intrucat fiecare anunt vine insotit de toate „informatiile”.”
Adică, dacă eu sunt frizer n-am voie să o tund pe prostituata de la colțul străzii mele pentru că știu că banii ei sunt obținuți din prostituție, ceea ce mă face pe mine proxenet. Drept consecință, femeia aceea se duce sa se tundă la frizerul din cartierul vecin, care nu știe proveniența banilor ei, deci nu poate fi bănuit de proxenetism! Băi, nene, ce logică debilă e asta, frate?!
Trebuie sa admit ca acest exmplu este mai bun decat cel cu stalpul. Este destul de greu sa intelegi daca continui sa extragi pasaje din ceea ce scrie cineva si sa le dai propia interpretare fara sa vezi tabloul per ansamblu. La fel ca si o poveste n-ai cum sa intelegi totul daca te opresti dupa ce ai citit primul capitol. Dupa ce ai terminat de citit toate capitolele poti sa formulezi o parere sustinuta de argumente solide. Reafirm ca, daca nu faci parte dintre persoanele implicate in cauza adica ori ai participat in calitate de acuzator sau esti acuzat, nu ai cum sa stii toate datele promblemei.
Ansamblul tău e format din detalii individuale articulate. Chiar dacă formează un tot coerent, fiecare detaliu în sine e defect, iar ceea ce rezultă e un fel de Kafka!
Faptul că nu ești în stare să creezi un tablou din elemente logice normale nu poate fi folosit ca o dovadă a lipsei _mele_ de înțelegere!