Am niște cunoscuți care și-au dat copilul la grădinița evreiască, apoi l-au lăsat să meargă și la școală tot acolo, deși suma pe care trebuie s-o scoată din buzunar an de an li se pare cam piperată (de la 7000 de euro la grădi până la peste 10.000 la liceu). De fiecare dată când îmi vorbește despre asta, mama copilului se plânge de bani și tot spune că se mai gândește dacă o să continue să-l lase pe copil să învețe acolo. Dar tot ea spune că-i admiră pe evrei și vede cum copilul ei se transformă pe zi ce trece într-unul (deși nu e din naștere), prin educația primită acolo.
N-am fost decât o singură dată în școala aia – Complexul educațional Lauder Reut cum îi zice pe frontispiciu – la o ocazie festivă, când eram ziaristă, iar locul era abia la început, departe de ideea de complex educațional de azi. Nu știu ce fel de școală se face acolo, pesemne că bună judecând după rezultatele afișate pe gard. Însă ce mă scoate din sărite de fiecare dată când trec pe lângă școală – și o fac destul de des – este comportamentul părinților sau al celor veniți să ia acasă progeniturile bine educate de la școala aia.
În fiecare zi la orele la care se iese de la școală, după amiaza în mod special, când e traficul mai îndesat pe Mircea Vodă, prima bandă din cele două ale sensului de mers dinspre intersecția cu Udriște spre intersecția cu Bulevardul Unirii e blocată de mașinile puse pe avarii în așteptarea copiilor. Și nu e vorba de un caz-două, ci de ditamai convenția de mașini negre, de regulă mari, cât ține gardul școlii, dublând parcarea amenajată de-a lungul bulevardului. Am făcut poza asta azi, venind pe jos, pentru că atunci când sunt la volan nu am cum să surprind peisajul. Toate mașinile pe care le vedeți în fotografie sunt „părinții avariați” ai copiilor de la școala evreiască. Și asta chiar sub nasul polițiștilor care au sediul acolo, la Udriște. Sunt sigură că nu e un peisaj singular prin București, după cum nici școala evreiască nu e singura alergată de părinții dornici să-și educe cât mai bine copiii. Dar nu pot să nu remarc încă o dată ipocrizia situației.
Carevasăzică, e dovada unei educații (fie ea și rutiere) deficitare taman la părinții care se dau peste cap să-și vadă copiii bine educați, evreiește în cazul ăsta, ca să aibă parte de ce-i mai bun în viață. Mă gândesc că n-ar strica, poate, ca școala să aibă niște cursuri și pentru părinți: cum să nu te comporți ca un parvenit când vii să-și iei odrasla de la școală, ocupând tot drumul doar pentru că ai dat mulți bani pe taxa de școlarizare și nu-ți pasă de ceilalți.
Altfel mi-e teamă că, la rândul lor, copiii vor ajunge să îngroașe rândurile avariaților de pe prima bandă, atunci când vor veni să-și ia și ei copiii de la aceeași școală de elită. Pentru că în ciuda educației primite la școlile astea de bani gata, bunele obiceiuri se învață tot în familie.
Și nu, nu e vorba de „nu există locuri de parcare” și nici „stau câteva minute până iese copilul”. E vorba doar de sfânta nesimțire românească. Care naște pui vii și-i dă la școli străine, doar-doar or învăța să fie altfel decât părinții lor.
Pentru imbogatitii peste noapte din Romania am o veste proasta pentru ei. In America 70% din familii bogate ajung sarace la a doua generatie, iar 90% la a treia generatie (a se vedea si https://www.nasdaq.com/article/generational-wealth-why-do-70-of-families-lose-their-wealth-in-the-2nd-generation-cm1039671 ). Cum banii nemunciti sunt aproape regula in Romania, procesul saracirii imbogatitilor peste noapte s-ar putea produce mai repede.
Acum, realitatea este ca parcatul pe prima banda a devenit demult un comportament normal in Romania (sau in Bucuresti cel putin). Sa fim seriosi, toate bulevardele sunt la fel – e putin mai nasol in zonele cu scoli, dar nimic iesit din comun.
Ce vreau eu sa zic e ca e unul din lucrurile intrate in cultura si ne agitam degeaba – oamenii aia pur si simplu nu il percep ca pe un lucru neregulamentar sau indezirabil social. Daca s-ar muta in alt loc, cu alte obiceiuri, s-ar adapta destul de repede si n-ar mai parca aiurea – asta nu inseamna ca ar deveni dintr-odata mai educati.
Aici, nici politia nu cred ca mai are ce face, daca se apuca acum sa dea amenzi probabil or sa se revolte oamenii. Mai bine schimba codul rutier sa il adapteze la realitatile sociale.
Este adevărat ce spuneți că dacă poliția ar da amenzi „la potențial maxim” atunci cu siguranță s-ar revolta oamenii. Revolta asta ar fi pe bună dreptate pentru că transportul public nu este o alternativă viabilă față de mașină în București. De aceea nici un primar nu are curajul să îi lase / să le ceară polițiștilor să își facă treaba din plin.
Iar în legătură cu dojana aplicată de polițist, cred că societatea actuală a dezvoltat o formă de imunitate la dojană. Din fericire oamenii încă nu sunt imuni la amezi și la suspendări de permise.
Domnu’ Radu, esti avariat cu capu’…
Politia trebuie sa dea amenzi…nu sa se schimbe codul rutier pentru a face loc nesimtitilor…
Desigur, sa spui despre cineva ca e avariat cu capu’ arata mult bun-simt. Bine ca noi nu suntem needucati, ca nesimtitii aia care parcheaza aiurea.
Da, sunt de acord ca ultima fraza a mea este destul de extrema si probabil cam aiurea. Asta nu scuza un atac la persoana. Dar na, e mai usor sa ne uitam la paiele din ochii altora decat la barnele din ochii nostri.
Imi cer scuze pentru prima propozitie!
sunt insa foarte revoltat de aceste reactii de capitulare! nu mai facem reclamatii pentru ca sunt inutile, nu mai facem observatii pentru ca nu mai servesc nimanui, toata lumea se poarta asa,,,mai bine sa ne vedem de ale noastre…
evident ca nu acesta este raspunsul social corect…
scuze din nou!
o seara placuta!
Eu cred ca tocmai politia are ce face. Educatia se face prin perseverenta. Daca politia ar fi activa, si nu ma refer la aplicarea de amenzi, ci la staruinta in vegherea asupra respectarii normei legale, comportamentul soferilor s-ar schimba in mod firesc. Imaginati-va ca stationati „ilegal” pe prima banda si un politist vine langa masina si va solicita politicos sa degajati zona. Azi asa, maine asa, pana la urma intra in firescul cotidian sa nu mai stationezi aiurea. Aplicarea de amenzi ar trebui sa fie ultimul resort, dupa parerea mea. Iar implicarea activa a politistilor, primul.
Da, poliția a stat zi de zi, și mai stă de multe ori și acum, în zona de la Hanul lui Manuc spre Națiunile Unite, unde s-a făcut prima bandă specială pentru RATB. Au învățat unii să lase banda aia liberă pentru autobuze, dar în continuare, când nu e poliție acolo, regula nu se respectă. E aceeași problemă și cu cei care depășesc coloana pe linia de tramvai. Chiar dacă știu că uneori e posibil ca în capătul liniei să-i aștepte un polițist, pentru unii asta nu are nicio valoare.
PS: al doilea Radu e diferit de primul 🙂
Acum sunt de acord cu ceea ce ziceti. Partea de activitate preventiva a politiei lipseste…din pacate lipseste si partea coercitiva…
imi cer scuze..se pare ca suntem totusi pe aceeasi lungime de unda.
Oamenii trebuie sa-si ia copiii de la scoala si trebuie sa stationeze cateva minute pana recupereaza copilul.
Sigur, nu e un comportament de laudat, dar din poza nu vad unde ar putea opri, iar dvs nu sugerati alta solutie.
Trafic blocat la orele la care se iese de la scoala se intampla si la scoli normale, de cartier, pentru ca in intelepciunea lor, cei care au facut scolile nu s-au gandit ca parintii vor veni cu masinile sa-si ia copiii.
Pe partea cu școala, la o sută de metri spre Tribunalul București, e ditamai parcarea cu plată. Peste bulevard, altă sută de metri, e parcarea Bibliotecii naționale. Ce li se întâmplă copiilor dacă merg 200 de metri pe jos, de mână cu părintele, până la mașină? Când vă luau părinții de la școală tot așa, în buza intrării parcau mașina, ca nu cumva să faceți efort cu piciorușele?
200 m de mers pe jos nu e o problema in sine. Problema pentru parinte este ca astfel adauga 20 de minute la mersul cu masina acasa de la job, drum care deja e lung in Bucuresti.
Cand eram mic veneam singur pe jos acasa si traversam o intersectie cu 3 benzi pe sens, din fiecare directie. Dar pe vremea aia nu erau masini.
Ei, și unde ne grăbim atâta? Exact asta remarcam într-o altă discuție, că părinții de azi suntem noi cei crescuți cu cheia de gât, care ne duceam și ne întorceam de la școală pe jos. Dar școlile erau mai aproape de casă, și așa ajungem la cealaltă problemă, cu mutațiile făcute ilegal doar pentru ca ăla micu să aibă acces la o școală considerată bună. Chiar dacă e la mama dracu.
Cred ca nu are sens comparatia cu vremea in care eram noi copii. Societatea s-a schimbat foarte mult intre timp, pretentiile si dorintele parintilor legate de scoala copiilor lor sunt foarte diferite fata de acele vremuri. Orasul este si el schimbat radical (pe stradute pe care ma jucam linistit cand eram copil, acum, la ore de varf, circula masina dupa masina; trotuarele sunt impracticabile, din cauza ca sunt pline de masini parcate). Cred ca si diferentele dintre scoli sunt mult mai mari decat atunci.
Problema e mai complexa si nu cred ca e ok sa ii aratam cu degetul pe parinti si sa spunem ca sunt needucati sau ca umbla aiurea dupa o scoala buna pentru cel mic. Se descurca si ei cum pot intr-un oras cu o infrastructura ostila celor care il locuim.
Cei de la Scoala9 au un articol interesant despre problema traficului in oras generat de parintii care isi duc odraslele la scoala (care atinge, partial, si motivele pentru care ajung la o scoala departe de casa).Daca nu l-ati vazut si aveti timp, puteti sa il cititi aici: https://scoala9.ro/traficul-in-capitala–astazi-e-mai-bine-ca-maine-/344/
Da, am citit textul de la Școala9, scriu de prin anii 90 articole despre traficul Bucureștean și evoluția lui, până prin 2009 când am ieșit din presă tot despre subiectele astea locale am scris. Dar, așa cum scriu și fetele în textul ăsta, o componentă de neignorat a traficului, așa cum îl avem azi, este totuși omul modern cu comoditatea lui. Sigur că de vină întotdeauna sunt ceilalți, primăria, corupția, etc, dar dacă la astea toate mai adăugăm și atitudinea de „asta e, ne descurcăm și noi cum putem” avem, iată, un 30% în plus de congestie. O fi mult, o fi puțin? Perioadele de vacanță ne arată că e mult.
Și hai să nu mai blamăm părinții, că fac și ei ce pot, hai să nu-i mai arătăm cu degetul nici pe ăia care depășesc coloanele întregi de fraieri, pe linia de tramvai sau pe contrasens, pentru că fac și ei ce pot ca să ajungă mai repede în condițiile date, și hai să nu-i mai blamăm nici pe ăia care provoacă accidente din cauza asta, a condusului cu fundul și cu sictir față de ceilalți. Pentru că nu suntem noi de vină, ci întotdeauna primăria care nu ne crează condiții.
Ce să zic, părerea mea e că oamenii pot fi mai responsabili și mai puțin egoiști. Iar faptul că au și un copil nu le dă dreptul să se comporte altfel. Dimpotrivă, că au un exemplu de dat copilului. Iar în cazul de la care am pornit o soluție ar fi să parcheze pentru juma de oră mașina la 100 de metri distanță de școală, să-și ia copilul și să salveze în felul ăsta și planeta de la o poluare cu carburant ars pe avarii, la poarta școlii, până vine ăla micu.
Deși, nu știu de ce mă agit așa, că doar nu o să trăiesc să văd planeta asta locuită de ăla micu…
Tupeu…
Prima oara esti tentat sa zici ca „da domnule, e nesimtire”.
Dar apoi eu incep sa ma uit stanga-dreapta: unde sunt cele mai apropiate locuri de parcare „legale”? Si disponibile? 100 de metri? 500 de metri?
Am copil de scoala primara si stiu ca traversatul unui bulevard de 3 benzi pe sens nu intra in discutie, nici macar pe la semafor. Copilul e prea mic sa se poata orienta printre cei care fac dreapta pe intermitent printre pietoni si cei care forteaza semaforul si ajung la trecerea de pe partea opusa cand pietonii au verde.
Aici la Iasi Politia Locala sta dimineata in zona scolilor aglomerate si se asigura ca nimeni nu stationeaza. Te lasa sa opresti, coboara copilul si tu ai plecat, sa poata opri urmatorul. Regulile (inclusiv cele de circulatie) mai trebuie adaptate si la realitatea din teren. Degeaba interzicem daca nu oferim alternative.
Și dacă alternativele există, dar omul le ignoră pentru că vrea să oprească unde vrea mușchiul lui, oricând, ce facem?
Atunci putem incepe sa taiem amenzi.
problema e destul de urata, dar nu mi se pare nimic special in situatia de la scoala lauder. cum s-a zis si mai sus, tot bucurestiul sufera din cauza supra-aglomerarii cu masini si a nerespectarii regulilor de parcare. deci de ce sa dai cu o problema care afecteaza tot bucrestiul in capul scolii sau al parintilor care au elevii la una din scolile din bucuresti? evreiasca sau nu, nu conteaza; cu alte cuvinte, nu inteleg resorturile logice pentru care articolul asta se foloseste de o tinta falsa in loc sa se lege de cauzele reale
Am scris în text că nu exclud faptul că acesta nu este un caz singular, ci doar că e unul care mă deranjează pe mine pentru că pe aici trec zilnic. Tot în text veți găsi un link către un altul, mai vechi, în care mă legam de goana absurdă a părinților de a-și da copiii la școli considerate bune, chiar dacă sunt la capătul celălalt al orașului. Altfel, care considerați că sunt „cauzele reale” ale nesimțirii de a lăsa mașina pe avarii, în general vorbind?
Nu doar la „scoala aia”, care are „rezultatele afiste pe gard” si la care se face o „educatie evreiasca” se parcheaza aiurea si se blocheaza circulatia. Se intampla si la scoli publice!
Am înțeles, eu am scris despre școala aia că pe lângă aia trec și aia mă deranjează. Nu înseamnă că e scuzabil comportamentul celorlalți. Vezi răspunsul pentru Radu de mai sus.
Nu ai idee cate lucruri ma deranjeaza din momentul in care ies din casa dimineata si merg spre birou. Si cred ca multora li se intampla la fel. Eu cred ca a locui intr-o aglomeratie urbana inseamna sa te bucuri de beneficii dar si sa iti asumi si o serie de neplaceri. Una din acestea este traficul!