E xistă un beneficiu al întâmplării cu fetița asta, Iulia Ionescu, fugită de acasă și găsită în tren, după ce mănăstirea la care se ascunsese a trimis-o înapoi, probabil de frica repercusiunilor legale. Beneficiul e acela că poate așa încep să înțeleagă și alții cât de nelalocul ei e îndoctrinarea religioasă care se practică deja de peste 20 de ani în școlile noastre publice. Și prin alții mă refer la părinții care trebuie să facă presiuni reale asupra sistemului de învățământ, ca să respecte legile statului și nu directivele Bisericii Ortodoxe.
Chestia asta mi-a amintit de filmul lui Mungiu – După dealuri – și de acuta lipsă de perspective a tinerei generații, surprinsă în acel film. De faptul că nimeni nu se simțea vinovat de situația în care se ajunsese, deși fiecare avea partea lui de contribuție. Tânăra Iulia Ionescu nu se încadra, totuși, în acea categorie descrisă în filmul lui Mungiu. Are părinți, pare că au și o situație materială bună, fata e deșteaptă, studioasă, deci orice ar alege să facă mai departe nu poate fi lipsit de o oarecare reușită. Probabil o introspecție reală în viața ei și a familiei ar lămuri tendința fetei de a se izola de lume, dar asta nu e nici treaba noastră, nici a bisericii.
Adolescența e o perioadă al dracu de dificilă pentru orice generație. Asta de acum poate că înfruntă mai mult decât altele o stare de confuzie generalizată la nivelul societății. Suntem și noi ăștia maturi debusolați, darmite un puști care abia face cunoștință cu viața. E normal să fie speriați sau să o ia razna. Ce nu e normal e să profiți de labilitatea lor. Iar bisericile, oricare ar fi ele, profită de lucrul ăsta. Când am scris postarea despre tinerii care se rugau fanatic într-o biserică dintr-un alt cult decât cel ortodox, o grămadă dintre cititorii mei s-au revoltat că de ce îmi permit eu să-i iau la mișto, că dacă ar fi mai mulți ca ei altfel ar arăta lumea. Uite eu nu cred asta, nu cred că tinerii ar trebui să învețe să se roage înainte de a învăța ce înseamnă autodeterminarea. Iar faptul că în România secolului 21 un cult religios are puterea să influențeze un copil până acolo încât îl face să fugă de acasă, să se expună unor riscuri amanetându-și lucrurile și călătorind singur aiurea, mi se pare că ar fi de natură să stârnească cel puțin o anchetă.
Dacă oricine altcineva ar fi făcut-o pe tânăra Iulia să fugă de acasă (de exemplu guru Bivolaru?) ar fi fost anchetat și eventual închis pentru corupere de minori și abuz emoțional asupra acestuia. Da, există legi pentru asta. Însă Biserica Ortodoxă Română primește fonduri generoase de la buget, pe față sau pe șest, are statut de stat în stat și o influență uriașă asupra politicienilor, tocmai ca să corupă minorii zi de zi, la orele de curs, să le inducă idei tâmpite precum vina de a dormi târziu duminica sau frica de moarte dacă gândesc prea mult.
Nu e nicio diferență între ce s-a întâmplat acum, cu tânăra Iulia, și orice altă fată răpită de acasă și pusă la cerșit, prostituție sau muncă forțată. Nu există nicio diferență între abuzul fizic și cel emoțional. Câteodată al doilea e mai perfid decât o palmă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi făcut atâta tam-tam public pe marginea acestui caz? Mânăstirea respectivă, la care ajunsese Iulia, ar fi tăcut și ar fi ascuns un minor de părinții lui, bucurându-se că și-a mai sporit efectivele cu o oaie rătăcită? Nu înțelegeți că am ceva împotriva călugăriei, dar asta ar trebui să fie o alegere personală reală, iar la 14 ani când fugi de acasă nu înseamnă că ai ales cu capul tău, ci că ai vrut să-ți pedepsești părinții pentru ceva ce e aiurea în capul tău.
Nu cred că părinții Iuliei răsuflă ușurați acum, după întoarcerea fiicei rătăcitoare. Ei vor trăi mai departe cu o teamă constantă că oricând situația se va repeta. Atâta vreme cât ideea e plantată în capul fetei niciun sistem de îngrădire și protecție nu o va ține acasă. Atâta vreme cât vor exista prădători precum cultele religioase care sub pretextul îndrumării spirituale le spală creierele copiilor și-i influențează să aleagă o anumită cale în beneficiul cultului respectiv, niciun părinte n-ar trebui să doarmă liniștit. După cum nici justiția n-ar trebui să închidă ochii la ce-și permite biserica să facă în societatea românească.
Dar cred că nimic nu se va schimba în urma acestei întâmplări. Pentru că ea nu a fost decât un revelator pentru ipocrizia tuturor părților din poveste. Autoritățile au dat dovadă de exces de zel ca să vadă poporul că iată, după accidentul de avion din Apuseni organele și-au luat seama și se mobilizează exemplar întru beneficiul cetățeanului contribuabil. Patriarhia Română care susține cu inocență că nu primește minori în mânăstiri (totuși fata a stat câteva zile într-o mânăstire din Suceava), dar le otrăvește mințile suficient în școli. Societatea în ansamblu, compusă din mulți părinți care-și neglijează altfel copiii, sub pretextul muncii și al stresului de zi cu zi, se arată revoltată de faptul că fata a fugit ca să se călugărească, dar nu se revoltă în mod normal că biserica face atâta prozelitism pe toate căile sau că în general copiii sunt educați de televizor sau calculator. Este încă o demonstrație a religiozității de paradă a românilor, care se dau evlavioși și acceptă ca un popă să le educe copilul, dar consideră că e o nenorocire dacă acel copil alege calea călugăriei. E ca și revolta aia că toate fetițele vor să devină pițipoance întreținute, deși știi că tot ce văd ele la TV este cariera de succes a Biancăi Drăgușanu.
Sunt oameni care au vocatie monahala si ajung calugari, oricate ziduri le-ai pune in cale. Sunt insa si ganduri care nu au de-a face cu aceasta vocatie, deziluzii, fugi, incercari. Acestea nu se pot lamuri decat incercand.
De aceea batranii au lasat in manastiri randuieli clare: exista perioade de ani de zile in care esti novice si faci ascultare de batranul manastirii. Si exista bineinteles si varste stabulite pentru intrarea in manastire.
Trebuie sa recunosc insa ca exista si exceptii. Una este fostul patriarh de exemplu care a plecat la manastire la 13 ani.
Art. 326 Cod penal
Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Dear Dollo, zau nu inteleg cum BOR corupe minorii zi de zi la orele de curs.
Cind a amenintat BOR copii daca gindesc prea mult?!?
Unde e abuzul emotional al BOR asupra tinerei Iulia?!? Prin ce s-a materializat acest abuz?
A facut-o BOR pe Iulia sa fuga de acasa?!?