Anul trecut am avut doar o tentativă de grădinărit – cumpărat niște răsaduri din Obor, plantat, udat sporadic, mănat și în final eșuat. Du-te-vino București moșie nu a fost benefic pentru plante, care deși teoretic au avut un start promițător au fost adesea lispite de apă și deci au murit în diverse stadii de evoluție.
Anul ăsta am ratat startul din cauza pandemiei, însă am recuperat binișor de când ne-am mutat aici. Am săpat și însămânțat o suprafață dublă față de anul trecut, mi-am plantat răsadurile de roșii, ardei și vinete făcute de mine, pe balcon, și de o lună de zile de când stau aici îmi petrec cel puțin două ore pe seară ca să le ud. Drept e că nu ud doar grădina de legume, ci și restul curții, care e mereu uscată ca cerul gurii unui cititor înrăit înainte de a ajunge la clubul de carte 😉
Cochetam chiar cu ideea de a cumpăra un solar, pentru că îi văd pe vecinii din sat că majoritatea își cultivă legumele în solarii, altfel se plâng că ploaia le mănează, însă n-am mers cu ideea până la capăt. Aștept să construiesc casa ca să văd unde se potrivește și solarul ăla în viitoarea configurație.
Însă o soluție de compromis între solar și udat grădina cu furtunul, de mână, cum am făcut anul trecut, era o instalație de picurare. Tot vecinul mi-a zis că nu e bine să uzi legumele cu furtunul, că și asta le dăunează, cică. Așa că am cumpărat niște țeavă de polietilenă și niște T-uri, am măsurat rândurile plantate, am tăiat țeava, mufat, dat găuri mici și dese cu bormașina și legat totul la turnul de apă – adică un cub de plastic cocoțat pe niște țevi de metal la peste 2 m înălțime, în care urc apa cu pompa din puț și apoi ea coboară gravitațional direct prin țevile din grădină. E o instalație pe care o au mulți români în curte.
Toate bune și frumoase, până la momentul în care am constatat că țevile pe care picură apa, prin găuri, sunt libere la un capăt, deci acolo aveam nevoie de niște dopuri. Aici a intervenit salvator pasiunea mea pentru colecționat dopuri de plută. Aveam acasă un paner umplut pe jumătate cu dopuri, dar cum pasiunea îl urmează pe om oriunde s-ar duce, strânsesem și la moșie destule cât să nu pun în pericol reușita instalației de picurare.
Cum țevile erau mai subțirele ca diametru, dopurile au fost ajustate cu un briceag (primit cado când am cumpărat mașina de tocat crengi), apoi au fost introduse cu succes în capetele țevilor. A urmat retrasarea șanțurilor de-a lungul țevilor, astfel încât apa să se adune la rădăcinile plantelor, operațiune care te frânge de șale mai ceva ca săpatul propriu zis. În cele din urmă totul a fost gata și s-a dat drumul la apă.
Momentul în care apa a început să țâșnească din toate găurelele, udând fiecare plantă în parte, a fost greu de cuprins în cuvinte. I-am înțeles mai bine pe politicienii care fac ditamai evenimentele pentru inaugurarea câte unui km de autostradă. Păi dacă eu m-am bucurat așa de tare de instalația mea de picurare, pe care mi-am făcut-o singură, vă dați seama cum te bucuri la o lucrare făcută din bani publici?!
În fine, cel mai important aspect al realizării este de fapt eliberarea mea din sclavia udatului, seara și în curând și dimineața. Instalația asta de picurare e ca mașina de spălat pentru emanciparea femeii. Voi aveam timp acum mai mult ca să stau la cratiță, că acolo încă nu s-a inventat gătitul prin picurare. Încă 😉
Foarte fain. Bravo, Dollo! Dar am o curiozitate, de ce ai preferat metoda asta și nu banda sau tubul de picurare? Mă gândesc să-i propun mamei un sistem cu picătura și am crezut că banda e mai ușor de instalat și folosit, deși probabil are alte dezavantaje.
https://www.dedeman.ro/bucuresti4/banda-picurare/c/3674?order=price-asc&page=1
La bandă m-am gândit și eu prima dată, dar tot vecinul mi-a spus că el a folosit și că se înfundă găurile cu pământ sau buruieni, și că țeava e sfântă, că o folosești mai mulți ani. Așa că am mers pe țeavă. Nu e foarte greu de instalat, doar că e mai greu de mânuit și îndreptat, fiindcă se vinde colac.
Găurile de picurare să le faci în partea superioară a țevii (adică deasupra și nu dedesubt) deoarece apa are impurități și se vor colmata acele găuri. Că apa va picura oricum dar nu riști să se înfunde.
Legat de solar poți pune niște araci pe lateral și pui o folie deasupra care să acopere plantele. Din câte văd e relativ simplu și te ajută atât de arșiță cât și de ploaia de mână.
Mana este de fapt o ciupercă. Nu cade din cer, sporii sunt deja prezenți în sol dacă spui că ai avut și anul trecut sau pot fi aduși ușor de vânt, dar se dezvoltă doar în prezența umezelii pe frunze.
Cum vara asta până acum pare ideală pentru mană aș zice să treci pe la o fitofarmacie și să te pregătești.
Așa am făcut cu găurile, cu învelitoarea mi-a trecut si mie prin cap dar cred că e bătaie de cap în caz de vânturi puternice. Și au cam fost în ultima vreme.
Citeam si ma gandeam ca tu ai putea face orice. Bravo intreprinzatoareo!
Vă călcăm pe urme, domnu’!
La anu’ fa asa
https://www.romstal.ro/picurator-cu-tija-debit-reglabil-0-6l-h-p9424279.html
https://www.romstal.ro/teava-pvc-semiflexibila-9x13mm-pentru-baza-aspersorului-f22-p11257428.html
plus furtunul aferent si ftinguri
Eu folosesc de ani de zile aceste picuratoare de tip creion (vezi ca sa gasesc si fara debit reglabil) racordate prin furtunul cel mic la furtunul cel gros.
Avantaje – nu se infunda ever
Dezavantaje – e relativ complexa instalarea/dezinstalarea sistemului si depozitarea lui pe timp de iarna – iti ia citeva zile de munca sa-l strangi, speli, pui in cutii, etc
Felicitari, gradinaritul e fain, acum urmeaza automatizarea ca sa poti porni sistemul tau de irigatii remote, apoi citiva senzori in sol ca sa porneasca el cand crede de cuviinta!
Acum mai multi ani am cumparat furtun de picurare de 16mm (de la dedeman) cu distanta intre gauri de 40cm. Am facut 8 randuri de 10m (26gauri/rd). Distributia o fac dintr-un furtun de 1″ (perpendicular pe randuri) cu robinete pt furtun de 16mm (gradina de legume e ~1,5 ari). La inceput am pus plantele de cultura la fiecare gaura, dar erau prea dese, greu de intretinut si mai susceptibile sa se maneze (neaerisite). De cand a citit pe net despre alaturarile (bune/rele) de plante, sotia mea intercaleaza rosiile/ castravetii/ardeii etc cu craite, busuioc sau cimbru, etc.
Și eu le am intercalate. Un rând roșii, unul ardei, mai am și plante aromatice printre ele.