Nocturnă cu cioburi

Într-una din nopțile astea, un zgomot de sticlă spartă într-un parbriz a stricat liniștea careului de blocuri toropit de căldură. La a doua bufnitură s-a ieșit și la balcoane și ferești, iar o voce bărbătească a strigat în întuneric: dacă mi-ai spart parbrizul chem poliția, cretinule! În parcela cu locuri de parcare vopsite de primărie între blocuri au apărut după câteva minute luminile bâjbâinde ale unor lanterne, și mai multe voci indignate au început să strige: mi-a spart parbrizul! Și luneta! Nu se poate așa ceva, incredibil!

Vocile și umbrele au continuat să se revolte o vreme, de la o mașină la alta, șoferii verificându-și odoarele și răsuflând ușurați când le descopereau intacte. Cineva a sunat la poliție. Aparent „se aruncase” cu sticle în mașinile parcate între blocuri. După un timp, către miezul nopții, s-au auzit și voci pe holul blocului, bătăi în uși. Părea că garsonierele cu vedere spre parcare sunt luate la rând ca să se găsească vinovatul. Și a mea se afla printre ele.

La mine pe balcon era plin de „arma crimei”. Când am plecat la moșie am găsit o metodă de udare a celor câteva ghivece rămase acasă, folosind toate sticlele goale pe care le aveam prin casă. De vin, de gin, de bere, cam tot ce nu primesc ăștia la reciclare la supermarket. Pe cele de lapte cu capac de la Lăptăria cu caimac le mai folosesc să păstrez apa pentru flori în ele. Fiecare ghiveci a primit o sticlă cu apă îngropată cu gura în jos în pământ, ceea ce îi asigura plantei o umiditate relativ constantă timp de câteva zile. Acum, pentru că mă întorsesem acasă, toate sticlele erau goale, aliniate lângă parapetul balconului, ca niște soldăței în așteptarea următoarei bătălii.

Când am auzit vocile de pe hol deja am început să mă gândesc cum va părea imaginea de la mine din balcon celor doi sectoriști+vecini indignați și cum va suna explicația mea.

Femeie de vârstă incertă, în cămașă de noapte, surprinsă cu mai multe sticle goale pe balcon, pe care nu apucase încă să le arunce. Printre obiectele suspecte, enumerăm: trei sticle de vin Mateus (portughez, roze, sprițat, gusturi de damă), una de gin Gordon’s (…probabil bărbat-su), trei de bere Csiki Sor (simpatii maghiare), una de vin Rară neagră de Purcari (roșu, a fost la ofertă în izolare, 29 de lei la Mega), una de Oțet de mere (nu intră la obiecte suspecte că e din plastic).

Femeia susține că folosește sticlele descoperite în balcon strict ca să-și ude florile, când nu e acasă, și pretinde că e nevinovată. Că analizând distanța și poziția de la balconul și etajul ei până la mașina avariată din parcare, acestea nu corespund cu traiectoria curbilinie pe care ar fi trebuit s-o aibă proiectilul vinovat de spargerea parbrizului și a lunetei reclamantului. S-a procedat la testarea alcoolemiei femeii în cămașă de noapte, dar în mod neașteptat s-a constatat inexistența alcoolemiei în sânge, deși comportamentul vinovat al femeii i se putea citi în ochi.

Femeia susține că nu cunoaște victima, că nu are niciun diferend cu aceasta, că stă mai mult la țară. Totuși admite că nu deține un loc de parcare amenajat de primărie, ci parchează în mod dezorganizat, pe unde găsește un loc liber, fiind de asemenea și sancționată cu avertisment pentru ocupare abuzivă a unui loc de parcare închiriat de altcineva. S-a constatat o agresivitate a femeii la adresa celor care dețin locuri de parcare închiriate de primărie. Ea neagă și spune că dorește ca toate locurile de parcare să fie folosite la liber de către toți șoferii.

S-a încheiat acest proces verbal de agent principal Recicleanu, în prezența următorilor vecini ai suspectei, care o vor privi cu alți ochi de acum înainte: ăla de la parter, care are locul de parcare pe rândul din mijloc, ăla de la etajul patru, care are locul de parcare în fața blocului și n-are ce căuta în poveste, dar era curios de ce se întâmplă, și ăla din blocul vecin, a cărui mașină a fost avariată, și care susține că parcă a mai văzut-o pe femeie dând târcoale mașinii lui și rostind incantații ciudate, neomarxiste.

Obiecțiunile persoanei incriminate – femeia ține să se menționeze în procesul verbal că primăria ar trebui să amplaseze la blocul ei containere pentru reciclarea sticlei, hârtiei și plasticului, că așa zice UE care o să ne amendeze pentru nerespectarea obligațiilor de reciclare și că asta ar putea fi o posibilă cauză pentru care cineva, o altă persoană și nu ea, a aruncat sticlele respective de la balcon, lovind și avariind mașina din parcare.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, firește, dar asta nu înseamnă că n-ar fi fost posibil. Mă aflam în postura suspectului perfect, cu arma fumegând în mână și fără alibi. Probabil s-a constatat însă că sticla criminală a fost aruncată din altă parte, așa că la mine n-au mai ajuns cu ancheta. Skoda păgubitului șade de atunci în parcare, cu parbrizul și luneta acoperite. Probabil a fost un act de răzbunare la adresa lui, pentru că nicio altă mașină nu a fost avariată. De asemenea, în povestea asta, nicio altă sticlă goală de pe balconul meu nu a fost sacrificată, de teama repercusiunilor.

P.S. Și, apropos de sticlele cu apă pentru flori, pe astea de lapte, cum spuneam, le-am ținut cu apă dar nu l-am mai golit timp de vreo lună de zile. Am observat că s-a depus la fundul lor un soi de rugină gălbuie, din apa de la robinet. Probabil cam asta se depune și la noi în rinichi, deși Apa Nova susține că apa e potabilă și că de vină sunt țevile noastre. Aceleași țevi pe care, culmea, uneori vine apă curată. Dar, despre suspecți aparenți, numai de bine.

Tags: mașina avariata parcare, parcare, reciclare sticle, viata la bloc