Am schimbat cam abrupt luna trecută găzduirea pentru blog, pentru că firma la care l-am ținut în ultimii exact zece ani mi-a dublat peste noapte prețul de la 10 la 20 de euro/lună. Am decis să ne despărțim amiabil. Tocmai ce plătisem și domeniul pe încă cinci ani, așa că nu aveam opțiunea de a închide blogul. Nu că m-aș fi gândit la asta, dimpotrivă. Deși nu mai scriu aici cum o făceam în primii ani, sunt în continuare atașată emoțional de locul ăsta al meu și probabil că-l voi mai târî după mine o vreme.
Am găsit hosting neașteptat și gratuit, o vreme, oferit de omul care ar fi trebuit să mă ajute cu administrarea tehnică. Blogul e neactualizat de multă vreme, se mai destramă pe la unele cusături, iar eu nu mă pricep prea bine la chestiile tehnice din el, ci doar să scriu, să postez, să fac mici ajustări. E greu să găsești un admin de încredere pentru un site cu potențial, care-și permite să plătească bine pentru asta, darmite pentru un blog ținut doar ca hobby. Omul ăsta – care îmi fusese recomandat de un prieten – s-a străduit o vreme să-mi facă loc în programul lui dar nu a reușit, așa că, în compensație pentru refuzul de a-mi fi și admin, mi-a oferit găzduire pe serverul unde-și are el biznisul. Am zis bogdaproste și pentru asta, iar cu administrarea l-am pus pe domnul inginer cu ochii pe niște training-uri online, ca să învețe niscai wordpress, căci dintre noi el e mintea tehnică și eu aia care bate la cap mintea tehnică 😉
Cititorii lui Dollo, cu un ochi la blog și restul atenției la Facebook
Dar să ajungem la subiect. Schimbarea serverului se pare că a activat în fine programul prin care blogul trimite automat notificări abonaților, atunci când postez ceva. E un email cu link către articol și titlul: Iar a mai scris Dollo… În mod normal unii dintre voi trebuie să-l fi primit și înainte, dar probabil că nu se trimitea întotdeauna la toate adresele din baza de date. Aveam în jur de 1.500 de abonați în listă, în februarie-martie anul ăsta, când am schimbat acest program de transmis notificări. Nici precedentul nu mergea de câțiva ani. Ce vreți, blog fără admini. Când am schimbat programul în primăvară și au început să se transmită din nou emailuri, după o pauză de câțiva ani, pe sistemul „Băi ce m-am speriat când a vorbit calul ăla!” o parte dintre cei 1.500 s-au dezabonat. Mulți. Au rămas aproape 1000. Dar din ăștia nu toți primeau emailuri, că probabil s-ar fi dezabonat și ei. Conform raportului oferit de program doar vreo 350 deschid emailurile primite.
La ultimele două postări, publicate de când blogul este găzduit pe noul server, am primit înapoi pe email, de fiecare dată peste 90 de emailuri cu mesajul că la tot atâtea adrese nu s-a putut transmite notificarea pentru că… Motivele sunt în general că adresa aia nu există sau nu mai e valabilă. Le-am luat la mână pe toate, câteva erau ale unor oameni pe care-i cunoșteam, și i-am contactat. S-a dovedit că da, unii nu mai aveau adresa aia, alții o scriseseră greșit atunci când se abonaseră (un singur o în loc de doi la yahoo etc). Cu ocazia asta am luat toată lista de abonați la puricat, am șters acele adrese care păreau fake și pe cele despre care am aflat că nu mai există, dar sunt în continuare destule la care nu știu cum să procedez. Că nici nu-i cunosc pe oameni, nici nu știu dacă adresele alea ar putea fi greșite cumva.
Pe scurt, după ajustări succesive am rămas cam cu 700+ adrese de email în baza de date, dar nu știu câte din ele sunt valide și la capătul lor există cineva cu adevărat interesat de ce scriu eu pe aici. Și nu e nicio supărare să aflu că nu, căci oamenii și interesele se schimbă, așa cum și eu m-am schimbat. Am constatat de exemplu că erau printre dezabonați câțiva foști useriști pe care nu-i cunosc personal, dar probabil se abonaseră când am scris cu entuziasm de speranța politicii cetățenești 🙂 Între timp nici ei nu mai sunt în USR, nici de ce scriu eu nu sunt interesați, dar nu-i bai că nici eu nu mai sunt interesată de USR. Circuitul interesului în natură.
Ce vreau să zic cu toate astea este că am nevoie de niște feedback de la voi, cei care mai intrați pe aici. Întrebările ar fi:
- Primiți emailuri de la mine când postez ceva sau veniți aici doar câteodată, atrași de postarea de pe Fb eventual?
- Mai vreți să fiți abonați/să primiți emailuri? Clipiți de două ori 🙂
Întrebarea 2 are sens pentru că eu nu știu nici cât de bine funcționează și serviciul de dezabonare al acelui program, deși l-am probat cu adresa proprie și la abonare și la dezabonare. Deci folosesc această ocazie ca să vă iau și pulsul. Mai trăiți, mă mai citiți, astea…
Întrebarea 1 are sens pentru că am observat cu tristețe de-a lungul anilor că dacă nu postam și pe Fb ce scriam aici era ca și când aș fi vorbit singură în casă și eventual mă auzeau câțiva vecini. O chestie care li se întâmplă multor creatori de conținut, de orice fel ar fi el, de când rețelele sociale ne-au preluat publicul sub pretextul că îi arată acolo tot ce îl interesează, la un loc, să nu se mai chinuie el să intre separat în o sută de bloguri și site-uri de ziare. Iar acum îi arată pisica. Citeam deunăzi că Meta ne amenință cu o taxă între 9,99 și 12,99 euro pe lună, dacă nu închidem ochii că ne folosește datele în alte scopuri decât alea în care i-am dat noi voie. De fapt cine știe ce naiba i-am dat noi voie, că doar n-a citit cineva terms&conditions când a sing up. Acum UE îi cere să nu ne mai folosească datele pentru targetarea cu reclame, iar Meta a zis: a, păi să plătească cine nu vrea reclame. Cine vrea drepturi, să plătească!
Oricum, nu luați acest mesaj ca pe un apropos financiar. Dollo is „free and always will be”, vorba lui Zuckerberg. Am văzut că printre dezabonați sunt și oameni care mă urmăresc și comentează pe Fb. Deci interesul nu și l-au pierdut, dar probabil li se pare mai comod să citească doar un intro pe Fb și să dea cu ha-ha. Admit că și mie îmi e mult mai comod de multe ori să postez ceva scurt acolo decât să scriu aici mici flatulențe pretins amuzante care se pretează doar pentru social media. Pentru alea nu trebuie să stai să te gândești, să găsești unghiuri de abordare sau să te documentezi. Cum ies așa le dai.
Probabil nu mulți vor vrea să plătească taxa asta de Fb, dacă tot s-au obișnuit targetați până acum. Pe același principiu pe care acceptă și posibilitatea de a fi monitorizați de servicii: las că nu am nimic de ascuns. Dar problema cu datele folosite în alte scopuri nu se rezumă doar la reclame, ci la întregul mecanism de manipulare cu care ne țin captivi toate rețelele de socializare. Când accepți că e gratis, deci trebuie să dai și tu ceva ca să te distrezi, chipurile, accepți și că ești un hamster în labirintul de interese plătit și organizat de alții.
Iar Meta nu dă de la ea, să nu ne amăgim, a avut 116 miliarde de dolari venituri din publicitate în 2022. Deci suntem profitabili pentru că am renunțat să mai fim abonați la sursele de informații care produc conținut cinstit, verificat, și ne mărginim să stăm captivi într-o rețea care ne oferă părerile unora și altora, în funcție de cine-cum plătește. Conform raționamentului Meta, dacă nu ne convine asta, cu numai 9,99 euro ne putem întoarce la epoca Farmville, când eram prieteni pe Fb cu rude, colegi și prieteni și schimbam impresii despre cultura de artichokes. Eu n-aș vrea să plătesc banii ăștia lunar doar ca să văd ce mai zic prietenii mei, să pun poze cu pisici și să dau share la ce scriu pe blog. De banii ăștia mai bine beau lunar câte o bere cu câte un prieten și vă invit să vă abonați gratis direct la mine pe blog, ca să vedeți ce scriu. Că tot se pare că am reparat acum programul ăsta de trimis notificări 🙂
P.S. În fine, se pare că nu va fi chiar așa cu taxa asta, căci autoritatea europeană pentru protejarea datelor noastre nu-i lasă pe alde Meta să ne condiționeze respectarea dreptului de o taxă. Să vedem cine câștigă. Probabil tot capitalismul. Always did.
Buna, eu te citeam cand te gaseam pe Facebook, dar m-am abonat acum, pentru ca imi e drag tare stilul tau de a expune lucrurile si ma atrage nu doar cum, dar ci si CE scrii: ma intereseaza subiectele despre pisici, despre casa, despre contractele de electricitate si altele din astea, despre cei plecati pe alte hotare. Am luat chiar si din urma articole si mi-am petrecut cu tine vreo doua seri. Pe scurt, big like, e o bucurie sa te citesc si mai invat chestii. Esti reala, autentica si pe stilul meu! Multumesc ca esti.
Mulțumesc!
Eu intru când văd pe Fb că ai scris pe blog. Acuma mă și abonez, dacă tot a venit vorba. Altfel, nu doar că e mișto ce scrii, dar uneori e și util la modul practic. Cred că ți-am zis că mi-am făcut curaj să înfrunt ANAF și pentru că am citit povestea ta. Plus hidroelectrica.
Da, să știi că genul ăla de feedback, ca ăla pe care mi l-ai dat cu ANAF, întotdeauna mă dă pe spate, căci mi se pare că de fapt nu e așa mare lucru ce am făcut, și totuși dinspre alții se vede altfel. Curată terapie 🙂
Done si done.
Mergi inainte, Dollo – e un poet spaniol care-mi place mult si care spune cam asa:
Caminante, no hay camino, se hace camino al andar…
Mai ales că am învățat caminar și la tango 🙂
Buna! Si eu te urmaresc! Primesc notificari de articole noi in RSS Feed. Nu sunt abonat la newsletter!
Nu e un newsletter propriu zis, e doar o notificare când postez ceva, tot un soi de rss.
N-am Facebook, nu sunt abonată. Pur și simplu intru la câteva zile să văd ce mai e nou
Intrați mai des decât scriu eu 🙂
Te urmaresc de mult pe Facebook.
Ma voi abona acum pentru ca îmi place ce scrii.
Mulțumesc!
Imi venea semnal pe email… de ceva timp, nu. Văd pe fb si intru pe blog.
Păi caută și prin spam, că pe lista mea ești, de trimis se trimite.
Observasem si eu ca au inceput sa vina emailurile, chiar m-am mirat ce s-a schimbat. Eu de obicei vad cand publici articile noi in feedly. Facebook folosesc din ce in ce mai rar.
Lucru mare cu Feedly ăsta 🙂
N am facebook, nu sunt abonat, esti printre siturile viztitate la 2 sau 3 xile ! Imi place sa te citesc, Multumesc
Mulțumesc și eu!
M-am dezabonat pentru ca la mine e redundant. Urmaresc blogul cu feedly (RSS) si incerc sa-mi tin mailul cat mai suplu.
Nu sunt prieten cu cartea fetelor.