În week-end-ul care a trecut am auzit din nou placa asta cu „de ce mai votează diaspora, dacă a plecat din țară? Să ne lase în prostia noastră să votăm și să ne facem țara așa cum vrem, noi ăștia care am rămas”. În plus am auzit/citit și de ce au votat cum au votat unii și alții din diaspora. Și gândindu-mă eu acuma că, așa cum zice domnul inginer, și noi suntem diaspora, m-a lovit așa o revelație pe care musai să v-o spun și vouă, că poate nu v-ați dat seama de ce votează, cum votează, cele două Românii din afara României. Mă rog, două am identificat eu, ele or fi mai multe, căci frumusețea umanității stă în diferențele dintre oameni.
Avem așa:
- românii care votează ca să se schimbe tot în România – „guvernul, parlamentul, tot CCR-ul care au făcut atâtea nedreptăți” – ca să se poată întoarce și ei „acasă”;
- românii care votează pentru ca România să ajungă la un moment dat o țară democratică și dezvoltată – așa cum sunt astea din occidentul în care acești români trăiesc – ca o datorie morală de a-și ajuta țara, chit că nu au de gând să se mai întoarcă acolo, dar măcar să poată, vorba aia, s-o mai viziteze când au chef;
Ambele categorii vor, în esență, o schimbare și cel puțin în capul lor au impresia că schimbarea pe care o aleg va duce țara spre bine, nu spre rău. Că nu cred că vrea vreunul ca România să ajungă ca Rusia, altfel ar fi emigrat în est, nu în vest (nu-i punem la socoteală aici pe ăia 60 sau câți au fost votanți din Rusia, pe harta aia a votului din diaspora).
Ce cred eu că diferențiază cele două categorii de votanți este capacitatea de a se autoiluziona sau hai să zicem de a crede în minuni, că de iluzionat toți o facem la fiecare vot. Nu intru în subiectul manipulării din partea unui „actor statal sau nestatal străin”, ca să vorbim în jargoane, ci mă voi referi strict la ce-și imaginează oamenii de bună credință că va însemna votul lor și ce-și doresc să se întâmple.
Primii cred că această schimbare se poate produce dacă nu instant, măcar într-un mandat de președinte, astfel încât ei să se poată întoarce într-un „acasă” deja mai bun, mai drept, mai trăibil, cel târziu în 2030. Adică te uiți la ei, sunt oameni aflați în a doua parte a vieții, și-și imaginează că lucrurile se vor schimba așa de repede în țara lor încât se vor întoarce acasă taman în perioada aia a vieții când vor avea nevoie de un sistem funcțional de sănătate și de respectul cuvenit seniorilor, și le vor și primi.
A doua categorie e destul de conștientă că acele schimbări fundamentale de care are nevoie țara (aplicarea legii, instituții funcționale) și mai ales oamenii din ea (mentalități, etică, educație) sunt chestii care necesită ani dacă nu generații, iar votul cu care îl creditează acum pe unul sau altul dintre candidați este doar un prim pas în direcția potrivită, nicidecum bagheta magică care va schimba peste noapte România.
Această a doua categorie de români votanți sunt conștienți că viitorul lor NU mai este în România, deja de când au pus piciorul într-o instituție de stat din occident, unde au fost ajutați nu flituiți; de când au pus piciorul într-un spital din occident, unde au fost tratați cu compasiune și profesionalism, nu cu nosocomiale contra plic; de când au văzut ce și cum învață copiii lor la școală sau au apucat să circule pe drumurile, căile ferate, pistele de biciclete ale acestor țări și au văzut ce înseamnă, cum arată infractructura de orice fel făcută cu gândul la oamenii care o utilizează, nu doar ca să-și ia niște șmecheri șpaga din investițiile alea publice.
Astea sunt doar niște exemple la îndemână, însă e de ajuns să trăiești fie și numai câteva luni într-o țară din asta așezată, cu tradiție democratică, bogată, ca să înțelegi la câți ani lumină se află încă România de lumea civilizată. Și nu din punctul de vedere al prețurilor, care sunt și în România la fel de mari dacă nu mai mari pe alocuri, ci din toate celelalte puncte de vedere, uneori minore, insignifiante, dar care îți arată că în România statul nu este în slujba cetățeanului pe niciun palier, dimpotrivă, oricât de mult a recuperat – și a recuperat într-adevăr – în ultimele decenii.
Însă ca să schimbi aceste lucruri mărunte aparent, în România, nu e suficient nici un om – președintele – nici un mandat. De aia, cine are cât de cât o capacitate minimală de a raționa își dă seama că aceste schimbări nu sunt posibile în România în timpul vieții noastre (ăștia care mai avem 20-30 de ani buni de trăit), dar pot fi începute, astfel ca măcar copiii unora să prindă vremurile alea bune. Dacă o fi să mai vină.
Acum avem de ales teoretic între doi oameni noi, cât de noi se poate în politica dâmbovițeană, care promit schimbarea actualului status quo. Schimbare pe care o vrem toți, dar care nu va veni peste noapte (dacă va veni vreodată), oricâte apartamente de 35.000 de euro și alte fantasmagorii ar promite unii și alții. Este înduioșător că oameni care trăiesc și muncesc deja, de voie de nevoie, în vest, și văd cum sunt lucrurile organizate și funcționale acolo, sunt atât de naivi încât să-și imagineze că ele se vor putea face ca prin minune și la noi, de îndată ce vom scăpa de bandele astea de căpușe care au supt România în ultimii 35 de ani, sub diverse sigle electoral-florale.
Va câștiga din păcate cel care le va promite oamenilor ce vor dori ei să audă, chiar dacă asta va însemna să-i mintă frumos că va curge lapte și miere, nu trebuie decât să se întoarcă acasă. Nu va curge, iar vinovații pentru asta vor fi tot oamenii care s-au amăgit.
Apoi niciuna dintre cele două Românii de care am vorbit mai sus nu pare să ia în calcul cealaltă Românie (aia de 46% la runda asta de alegeri), care tace, își vede de viață sub orice orânduire și nu vine la vot. România aia nu vrea nici să se schimbe lucrurile, nici să se întoarcă acasă, pentru că e deja aici și probabil e mulțumită cu situația, de vreme ce nu zice nimic.
Dacă mă întrebați pe mine în care Românie sunt, nu pot să vă spun exact. Momentan sunt nici cal nici măgar. Sunt o navetistă Wizz, încă legată prea mult de România ca să nu-mi mai pese. Muncesc încă pentru România, chiar dacă remote, o am pe mama acolo și tot ce am reușit să „agonisesc” într-o viață (11 pisici, un câine, o moșie). Dar trăiesc de mai bine de jumătate de an în afara României, într-o țară care-mi arată cum poate fi o societatea construită pentru oameni, nu în ciuda lor. Încă nu mi-am găsit locul aici, ca să spun cu siguranță că nu mă voi mai întoarce în România, însă văzând cum ar trebui să trăim îmi e tot mai clar că România nu va ajunge așa în timpul vieții mele, chit că voi vota la toate alegerile pe care le mai prind cu cel mai bun dintre candindații posibili.
Apoi, oricum în lumea asta mare și frumoasă e bine să-ți păstrezi opțiunile deschise. Cine știe în ce parte a lumii vei ajunge să trăiești până la urmă, de ce să ne încrâncenăm așa pe un singur loc, fie el și Grădina Maicii Domnului? 😉
Dacă sunteți în oricare dintre Româniile identificate de mine aici sau în altele, mi-ar plăcea să dați și voi un semn aici în comentarii și să ziceți de ce ați/n-ați votat tura asta și eventual chiar pe ce cal pariați în turul doi. Sunt curioasă ce vă mână în luptă pe cei care mai dați câte un click pe aici din când în când.
Aici, în BC, suntem acasă. De vizitat am vrea să mai vizităm România. Nepoții și prietenii care trăiesc acolo am vrea să poată, în continuare, să ducă o viață decentă și să mai poată lua câte un avion în concediu. Am votat în turul întâi în noiembrie. Apoi am fost plecați din oraș. Nu am votat de data asta, tot din motiv de vacanță… Vom vota în turul doi ce vine. Facem parte din a doua Românie de exil descrisă de tine.
La președintie se poate vota oriunde, chiar și din vacanță, nu ești legat de domiciliu, doar să nimerești o secție prin apropiere 🙂 Mergeți măcar în turul doi că am văzut că acuma ni se cere să convingem 5-10 oameni din jur, cândva ni se cereau doar 2-3 🙂
Uneori mă întreb de ce mai votez și de ce câteva săptămâni pe an când sunt aceste alegeri las depresia deoparte și îmi dau și sufletul sa vad „cine iese”. Nu sunt in categoria celor care mai au pentru ce să se întoarcă în România și nici în categoria celor care vor rămâne în țara de adopție. A fost șoc și groază când am descoperit cine e Georgel și prin prisma faptului că mă îngrijesc de o echipa de români si moldoveni am descoperit și mai mult „păturile” societății. Ăștia cu patru clase și gramatică puțină au votat încordat Georgel. Cei din Republica Moldova Lasconi, asta anul trecut. Anul ăsta n-am mai întrebat, că mi-am imaginat că nu s-au schimbat mentalitățile peste noapte. A venit un coleg să îmi ceară să semnez pentru candidatul care a lenevit 10 ani și am refuzat. Omul e înșurubat pe pile la ambasada că l-am mai auzit vorbind de nu știu ce evenimente care prevăd și linsul de cururi. „Pentru viitorul nostru presedinte” a zis și mi s-a facut greață. La ambasada unde am fost deja de câteva ori, majoritar sunt….. fără să fiu rasistă sau cum vreți, om rău…. sunt țigani, mârlani sau de-ăștia alții fără educație, care mi-au lăsat impresia că mai degrabă au luat bani ca să vină să voteze, bineînțeles pe urmașul lui Georgel, că altfel de unde atâta frunză și iarbă? Sunt extrem de curioasă câți au votat cu civilizația și cu oameni care vorbesc macar o limbă străină și m-ar reprezenta destul cât să nu-mi fie și mai rușine decât îmi e deja când pronunț că sunt din România (da, încă se schimbă oamenii la față când zic asta și nu pot să mint, până nu o să-mi iau cealaltă cetățenie și o să scap de stigmat). Să continui, in fața ambasadei toți cocalarii și la vreo sută de metri un țigan venit de la Paris pesemne, care cântă mereu aceleași „șansonete” de fiecare dată! și pe urmă înjură românește de morți și de mame dacă nu primește bani – dar nemții nu înțeleg, deci e pace. Oameni educați cât am stat pe acolo poate pe la 1 procent și ceva studenți. Noi, ăștia cu mintea încă pe umeri suntem și vom fi mereu o minoritate, poate că asta nu vrem să înțelegem neam, că suntem o minoritate, și oricât visăm că țara se va schimba, nu se va schimba, pentru că majoritarii sunt doar oamenii ăștia cu educație puțină, din familii care nu s-au obosit pentru educația copiilor lor, cărora nu le-a păsat niciodată de ceva anume sau poate doar cum să mai fure ceva, un pic, să trișeze sistemul. Cred că dacă iese acest ipochimen, e ultima dată când mai votez (deși de când am drept de vot am stat și în ploaie și în vânt, crezând că votul meu chiar contează și că va veni doamne o schimbare). Soțul îmi spune că om mai naiv ca mine rar a mai întâlnit. Să închei, am votat cu speranța că nu îmi va mai fi rușine, atât timp cât încă mai am această cetățenie, sa spun că vin din România. Să avem pe cineva care vorbește de la egal cu ceilalți președinți ai lumii, fără emfază, doar cu bun simț, chit că mare brânză poate nu va face niciodată. Să nu mai aud vreodată „za madar and fadar hehe” (a se înțelege ras chinuit de om prost). Poate ar trebui să se impună dincolo de semnături, măcar o diplomă universitară (neplagiata), o limbă străină la nivel măcar C1, și un control psihiatric la o entitate străină, care nu poate fi cumpărată, drept criterii minime pentru a candida ca președintele unei țări. Chiar toate drujbele tupeiste și toți psihopatii ajung să candideze??
PS in echipele astea de la muncă, ghiciți câți au fost prinși la furat și de cate ori mi-a venit să mă ascund de rușine in fața șefilor, care nu sunt români. Neam de căcat, blestemat pe viață. Scuzați limbajul licențios, e pe fondul supărării și a frustrării fără margini.
Da, suntem o minoritate, dar mă așteptam la doar un 10%, însă văd că dacă chiar ne strânge haina reușim chiar să fim mai mulți. Cine știe, vom vedea. Pe de altă parte, dacă ne uităm și peste ocean, ce să mai zicem 🙂
Nu stiu ce sa zic, am inima stransa si nu e prima data, ca au mai fost Vadim, Ponta, si alti mari patrioti care mereu au amenintat buna (sic) ordine a acestei tarisoare.
Ieri am vazut o fotografie in aeroport cu acest alt „viitor presedinte”. Un baietas din multime, intre alte milioane de baietasi la fel ca el, de aici voturile, si nu ma surprinde. Asta e imaginea care „vinde”.
Cand de peste 20 de ani iti distrugi orice bruma de educatie, nu te aliniezi la realitatile lumii moderne, platesti pretul. Si mai devreme sau mai tarziu, daca guvernantii acestei tari continua in acelasi fel, tot extremism pe paine vor ajunge sa manance multi oameni nevinovati – asta daca n-or sa plece mancand pamantul in alta tara, asa cum am facut-o si noi, astia din diaspora. Firul de speranta referitor la Nicusor e foarte firav. Cumpar totusi o sticla de sampanie just in case 😉
Vara asta împlinesc 49 de ani și am votat cu speranța că nu o să mor de foame la pensie,dat fiind că lucrez in privat,nu la bogaț. Majoritatea cunoștințelor mele au votat ND. Și suntem toți cu frica în gât că o să iese celălalt și s-a zis cu noi. In bula mea s-a cam dus speranța de mai bine dar mergem la vot ,măcar să știm că am făcut ce a depins de noi.
Da, probabil aș fi fost fix la fel, dacă nu m-ar fi târât domnul inginer afară din țară.
Am fost și am votat după o lungă absență. Am votat, bineînțeles, pe Nicușor. Nu mă regăsesc în niciuna dintre categorii, n-am de gînd să mă întorc și nici n-am nici un fel de speranță. In schimb mi se pare chiar prea groasă că să las chiar așa pe suveraniștii putiniști să treacă fluierând. Măcar de dragul Europei, dacă nu cel național.
Să știi că mie mi se pare că totuși România a evoluat mult în ultimii ani. Nu așa de repede cum am vrea, dar s-au mai schimbat lucrurile. Numai faptul că sunt birouri de vot peste tot în fr și tot e un câștig. Și nici Franța nu e chiar așa de perfectă pe cât pare. ‘Ai de capul meu câte probleme sunt și aici și ce nori negri se adună! Dacă urmărești puțin actualitatea, știi.
România a evoluat mult doar insular, dacă ieși din București la nici 30 de km, la mine la moșie, calci direct în România asta care a votat peste 50% Georgescu și acum Simion. Acest gap prea mare între marile orașe și ruralul abandonat este marea problemă care trebuie „adresată” cum zic corporatiștii și care nu e luată de nimeni în seamă cu adevărat, ca să încerce măcar să trateze acum lucrurile, nu peste 4 ani când vom avea suveraniști 80% din parlament plus președinte. Stând într-un orășel mic aici, în Fr, și plimbându-mă prin satele din jur, Germania și nu mai zic de Elveția, văd ce înseamnă rural aici și mor de ciudă. Păi cum naiba să vezi asta și să vrei să-i mai votezi pe hoții ăștia de la noi care sunt de 30 de ani la putere într-un fel sau altul și n-au făcut decât să se îmbogățească.
Da, problemele sunt și vin și aici, Franța, Germania, au și ei extremiștii lor, dar până vin mai vedem, mai prindem și noi nițică viață bună pe aici 🙂 Cât o mai fi.
Stiti ca sunt a doua categorie. Si cred in continuare ca se poate mai bine. Din pacate Romania ma trateaza ca un hot, fiindca nu ma mai lasa sa votez, avind pasaportul expirat, asta datorita unei OUG de prin 2009 cind cu Geoana, presedintele de o noapte, care a mof\dificat legea electorala ce nu respecta Constitutia. Dar cui ii pasa.
Si Romania imi cere pentru un act romanesc (recte pasaport) dovada cetateniei sau rezidentei, adica un act neromanesc. Si eu nu vreau, mai ales ca pasaportul expirat are pe el cu 2 ci 3 nupere de capastru: CNP, numarul pasaportului si al abtibildului CRDS.
Ce mi se pare ciudat in toata mascarada asta de votare a doua oara (de fapt si prima oara a fost ciudat), ca au votata cu cei ce vor desprinderea de Europa cei care sunt in EUropa si care merg acolo nu cu pasaport, ci cu cartea de identitate.
Se pare ca nu le-a povestit nimeni de anii 90 cind se statea de noaptea la ambasade pentru vize de turis de 3 luni, sau cind aveai nevoie de „CHEMARE” ca sa mergi undeva.
Au votat cu ei cei care din 2007 merg frumos si au drept de munca, fara ca cineva sa le fi povestit cum era inainte, cind mergeai chiar fara viza, dar ca turist cu drept sa stai 3 luni de zile (dar nu aveai drept de munca), cum te angajai la negru si apoi ramineai ilegal acolo si te luptai sa-ti faci acte sa ramai. Ba se lupta (te ajuta) angajatorul, ba gaseai o portita gen casatoria de convenienta…
Sa fim bineintelesi. Din cele 4-5 milioane plecate in UE n-au votat decit vreo 850.000 (restul pina la citi au votat sunt in tari non UEsi Rep Moldova), adica vreo 20%. Majoritatea acestora se simt goniti din tara si, mai ales, s-au simtit furati prin anularea absolut ilegala a alegerilor. (Pe subiectul asta se poate discuta mult si bine, dar juristii intrebati n-au prea fost in stare sa vina cu articole de lege precise. Si se poate discuta si de principiu, ca o entitate fara a fi parte din sistemul juridic e mai presus de toti si da hotariri cu putere juridice.)
Eu unul, care vin rar in vizite, cind sunt acolo sunt cu ochii mari si ma uit atent in jur, fiindc capabil sa pun peste poza veche una noua. SI nu stiu cum se face ca bilantul e negativ. (Normal, ca cei ce-i stiu au imbatrinit, sau nu mai sunt, copiii le-au crescut si nu-s linga ei, probleme medicale din ce in ce mai multe, ca de virsta inaintata aduce si probleme medicale tratate de stat cu multa indiferenta…
Da, Bucurestiul in unele locuri arata mai bine, dar peste bulevard tot rau arata.
De fiecare data cind apare cineva nou (partid, miscare politica) le scriu si-i intreb daca au un birou care se ocupa cu raspunsul la e-mail-uri si scrisori. Si nu primesc raspuns.
Singurul acceptabil, dar si el cu ceva lamaie este ND. (Tare mi-e teama ca de va reusi sa cistige, va fi si el o dezamagire mare.)
Nu e chiar ciudat că au votat așa cei plecați în Europa, pentru că oamenilor cuceriți de tabăra suveranistă nu li se spune răspicat că se vor închide granițele și gata cu Europa asta cu liberă circulație, discursul e mult mai insidios. Să nu negociem în genunchi, să fim suverani, să fim tratați egal bla bla, nu înseamnă că ieșim din UE, ci că vor veni la butoane niște oameni mai fermi, mai capabili decât ăștia de acum, li se spune. Iar ei vor să creadă că asta va însemna că ei nu vor mai fi nevoiți să facă muncile necalificate și grele în vest, ci vor putea să trăiască din munca lor acasă. În fond nici Ungaria lui Orban nu are granițele închise și nici măcar Rusia, își spun oamenii, care aleg să vadă și să ia dintr-un discurs doar ce le convine. Și nici nu e condamnabil, asta e trist.
1- mă termină aia cu „Dispora fute țara!”, dacă TOATE voturile din diaspora ar fi mers la Neicușor, scorul ar fi fost următorul:
Neicu Șordan- 2.701.877
Guiță Auritu- 3.275.571
Deci, CA ÎNTOTDEAUNA, Nu Diaspora, ci NOI, cei rămași, încă ne-goniți de mafie, futem țara, ei sunt dăcât bomboana pe colivă.
2- strict despre momentul ăsta, aproape că l-aș votat pe marțafoiul la țarul pitic, prea îl merităm, ai mei toți au unde pleca în vest și nu la spălat vase, aș putea pleca și io, dar aș pierde dicstracția, intrarea în gianc, o inflație model 1993, plecarea tuturor investitorilor spre alte zări, în frunte cu Dacia, ieșirea din UE și expedierea acăsică a milioanelor de vlahi din vest care nu și-au luat cetățenia, milogeala la chineji și vânzarea către ei a tot ce poate vinde mafia suprapartinică, care se va îmbogăți mai ceva ca-n anii de glorie ai lui Bombonel.
Îmi place “navetista” și copiez, mă înscriu în aceeași categorie, chiar dacă fac naveta din 2018 între Franța și România.
Am mai fost plecată și mai demult și am votat tot timpul, peste tot, în toate forurile pertinente, de la ședințe de bloc la locale la prezidențiale – mi se pare ca e un drept și o responsabilitate față de toate comunitățile din care fac parte, în care contribui și primesc înapoi. În tinerețe, învățând despre istoria feminismului și cat de greu au avut femeile drept la vot, mi se părea cu atât mai important să folosesc acest drept. Cred ca am citit mai demult ceva la diacritica pe tema asta.
Sunt mai puțin pătimașă și relativizez mai mult odată cu înțelepciunea vârstei de mijloc, fac doar sondaje printre cunoscuți, am fost mai moderată în “prozelitism” și pentru ca nu am reușit să am un dialog prea logic cu puținele persoane cu care am interacționat care dădeau semne ca ar vota izolationist.
Am votat cu Nicușor pentru ca cred sincer ca e cea mai buna varianta de președinte pe care o avem, nu mi s-a mai întâmplat din primul tur (am votat Barna, Macovei etc mai demult)
Am votat în Ro la turul 1, o sa fiu in Franța și in cârje la turul 2 și ma duc sa votez pentru ca avem o șansă – recunosc ca daca era o finala cu alți competitori ar fi putut fi prima oara cand efortul ar fi fost prea mare, dar nu pot sa dau cu piciorul (operat) :)) la norocul ăsta. Sper sa ne țină pana la capăt.
Votez deci dintr-un optimism sau poate romantism incurabil – cred ca mi se trage de la Emil Constantinescu și scrisoarea (transcriso-scanata mai jos) pe care mi-a trimis-o când am împlinit 18 ani pe care am redescoperit-o recent, dar de care se pare ca nu mă vindecasem oricum 🙂
****
ROMÂNIA
PRESEDINTELE
Dragă Maria,
In aceste zile împlinești 18 ani: vârsta majoratului & un moment simbolic important chiar daca preocupările si interesele tale sunt, de mai multa vreme, cele ale unui om matur.
Stiu că vii spre noi, cei mai in vârsta, cu energie, sensibilitate si nenumãrate idei.
Stiu cã viitorul este pentru tine o provocare plinã de intrebari si nelinisti.
In aceste rânduri nu vreau sã-ti dau sfaturi. Poate ar trebui sa-ti închipui cà stăm
alături intr-un tren, ca vorbim si cã, la un moment dat, eu voi cobori. Tu, care vei merge mai departe, porți trei sanse pentru viitorul României.
In primul rand,
trebuie sã ai mereu incredere in tine. Indiferent de locul unde
traiesti, indiferent de casa in care ai copilarit, trebuie sã știi cā porti in tine ceva unic si cã, de acum inainte, ai puterea de a face ca glasul tāu sã fie auzit si respectat.
Apoi, legat de incredere, vine responsabilitatea. Fiecare gest si cuvânt al tau va fi important pentru oamenii lângà care trăiești. Responsabilitatea inseamna, inainte de toate, implicare si acțiune. Oriunde te vei afla, in scoalà sau la locul tãu de muncã, in orasul sau in satul in care locuiesti, vei avea, in fiece clipă, sansa si raspunderea de a participa la faurirea propriului täu destin si al destinului nostru comun. România de mâine depinde si de tine.
In sfârsit, am sa-ti vorbesc despre curaj. Poate că acum crezi cā nu poti schimba
nimic in jumul tu, dar jocurile facute dinainte nu exista decat pentru cei slabi, iar tara in care trăim are nevoie mai ales de curajul tãu de a spune adevarul si de a lupta pentru el pânã la capat.
Privește atent si paseste cu indrazneala inainte!
Te felicit pentru anii frumoși pe care-i implinesti si ili urez mult succes in viata!
Emil Constantinescu
14.08.2000
Ha, îmi amintesc de aceste scrisori trimise atunci de administrația prezidențială proapeților majori. Eram în presă și cred că am și scris de ele. Un gest care a îmbătrânit frumos, pare-se. Azi candidații le scriu mai lacrimogen, bătrânilor 😉
Ar fi fain un articol în oglindă (“După 25 de ani”), dacă s-ar mai găsi din cei care avem 43 de ani acum și ținem minte de scrisoarea asta.
Da’ numai dacă votează cu Nicușor :))
Eu nu ma regasesc in nici una din cele 2 categorii.
Nu am fost la vot!
Desi am pastrat si cetatenia romana, ultima data cind am fost la vot, la consulatul de la Stuttgart, a fost la „Referendumul pentru demiterea președintelui României, 2007”.
Ma duc rar in Romania, nu ma trage ata deloc. Sora mea, singura mea ruda apropiata, vine an de an in vizita. Mai am citiva prieteni in tara. De cite ori povestim sau ne intilnim, nu conteaza unde, remarc faptul ca „drumurile” noastre se departeaza tot mai mult, asa ca in afara bucuriei de a ne reauzi sau revedea, prea multe nu mai avem in comun.
Am fost de citeva ori in ultimii 15 ani, mai mult fortat, pentru a semna diverse procuri. As fi putut sa incerc sa le rezolv si-aici, dar… toate drumurile, la ambasada / consulat, apoi apostila, trimis cu curier, etc. m-ar fi costat mai mult timp si bani decit un zbor dus-intors la Romania + n-am „tremurat” la gindul ca poate trebuie refacute procurile din te miri ce motive.
In primii 10 ani de dupa plecarea din Romania am fost optimist ca se poate schimba ceva si totul va fi bine.
Si, da! S-au schimbat multe si foarte multe in bine.
Numai ca, din pacate, totul a mers si merge inca foarte incet.
Nu poti schimba mentalitatea si gindirea oamenilor asa, „peste noapte”, desi acest „peste noapte” il inteleg ca o perioada de 25-50 de ani.
Din pacate, eu nu am atita timp la dispozitie, viata trece repede (puteti sa ma considerati egoist). Asa ca am hotarit ca e mai bine in alta parte.
Parerea mea e ca cei care traiesc in Romania au dreptul sa isi spuna cuvintul. Eu n-am ce sa ma bag in seama si nici nu vreau sa ma amestec, mai ales ca nu imi doresc sa ma intorc in Romania.
Nu vrei să treci o bătrânică strada fără voia ei 🙂
In batranica Romanie sunt unii care vor sa treaca strada !
…𝐅𝐨𝐫𝐭̦𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚𝐥𝐞 […] 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐢̂𝐧𝐜𝐥𝐢𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢, 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ […] 𝐌𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧𝐚̆ 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐞, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐩𝐭𝐢𝐜𝐚̆, 𝐝𝐮𝐛𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞.
𝐀𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜 […] 𝐄𝐋𝐄 𝐀𝐑𝐔𝐍𝐂𝐀̆ 𝐕𝐈𝐍𝐀 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐎𝐑𝐈𝐂𝐄 𝐄 𝐑𝐀̆𝐔 𝐀𝐒𝐔𝐏𝐑𝐀 𝐀𝐋𝐓𝐂𝐔𝐈𝐕𝐀, 𝐀𝐒𝐔𝐏𝐑𝐀 𝐀𝐋𝐓𝐎𝐑 𝐅𝐎𝐑𝐓̦𝐄 (𝐂𝐎𝐍𝐒𝐏𝐈𝐑𝐀𝐓̦𝐈𝐈, 𝐀𝐆𝐄𝐍𝐓̦𝐈, 𝐒𝐓𝐀̆𝐏𝐈̂𝐍𝐈𝐑𝐈 𝐒𝐓𝐑𝐀̆𝐈𝐍𝐄 𝐃𝐄 𝐔𝐍 𝐒𝐎𝐈 𝐒𝐀𝐔 𝐀𝐋𝐓𝐔𝐋). 𝐄𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫𝐚̆ 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐮𝐧 𝐚𝐭𝐚𝐜 𝐫𝐚̆𝐮𝐯𝐨𝐢𝐭𝐨𝐫, 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐨 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞. […] 𝐈̂𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐚𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐞𝐳𝐞, 𝐞𝐥𝐞 𝐆𝐄𝐌 𝐃𝐄 𝐑𝐄𝐒𝐄𝐍𝐓𝐈𝐌𝐄𝐍𝐓𝐄, 𝐂𝐎𝐌𝐏𝐋𝐄𝐗𝐄, 𝐈𝐍𝐕𝐈𝐃𝐈𝐈, 𝐂𝐈𝐔𝐃𝐄, 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐈.
𝐃𝐫𝐞𝐩𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐜𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭𝐚̆ 𝐨 𝐢𝐧𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐒𝐓𝐑𝐔𝐂𝐓𝐔𝐑𝐀𝐋𝐀̆ 𝐝𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭 𝐝𝐞 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐯𝐨𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐞𝐢.
𝐑𝐲𝐬𝐳𝐚𝐫𝐝 𝐊𝐚𝐩𝐮𝐬𝐜𝐢𝐧𝐬𝐤𝐢, 𝐣𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭 𝐩𝐨𝐥𝐨𝐧𝐞𝐳 𝐀𝐍𝐓𝐄𝐁𝐄𝐋𝐈𝐂
*******************************************************
𝐒𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐢𝐩𝐨𝐬𝐭𝐚𝐳𝐞 𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐞:
– 𝐂𝐢𝐨𝐛𝐚𝐧𝐨-𝐭̦𝐚̆𝐫𝐚𝐧𝐢𝐢 ”𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐝𝐚̆𝐜𝐢𝐧𝐚̆” 𝐩𝐥𝐮𝐭𝐢𝐧𝐝 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐬𝐭𝐮𝐩𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐧𝐠𝐞𝐥𝐢𝐜𝐚̆, (𝐚𝐠𝐫𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐭𝐢̂𝐥𝐡𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐨𝐜𝐚𝐳𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 – 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐫𝐮𝐩𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐨𝐧𝐨𝐭𝐨𝐧𝐢𝐞𝐢)
– ”𝐂𝐢𝐭𝐚𝐝𝐢𝐧𝐢𝐳𝐚𝐭-𝐚𝐥𝐟𝐚𝐛𝐞𝐭𝐢𝐳𝐚𝐭̦𝐢𝐢” 𝐥𝐨𝐫 𝐮𝐫𝐦𝐚𝐬̦𝐢, 𝐞𝐱𝐭𝐫𝐚𝐬̦𝐢 𝐜𝐮 𝐟𝐨𝐫𝐭̦𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐞𝐝𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐥𝐨𝐯𝐢𝐭̦𝐢 𝐝𝐞 ”𝐬̦𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢”, 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚̆ 𝐨 ”𝐚𝐧𝐨𝐫𝐞𝐱𝐢𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐚̆” 𝐝𝐞 𝐮𝐧 𝐠𝐞𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚𝐫. 𝐀𝐝𝐢𝐜𝐚̆ 𝐛𝐢̂𝐣𝐛𝐢̂𝐢𝐞 𝐟𝐫𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐨-𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐢𝐜, ”𝐩𝐢̂𝐫𝐣𝐨𝐥𝐢𝐧𝐝 𝐠𝐫𝐢̂𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐨𝐭𝐫𝐚̆𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐟𝐢̂𝐧𝐭𝐢̂𝐧𝐢𝐥𝐞”, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝𝐜𝐚̆ 𝐆𝐄𝐌 𝐃𝐄 𝐑𝐄𝐒𝐄𝐍𝐓𝐈𝐌𝐄𝐍𝐓𝐄, 𝐂𝐎𝐌𝐏𝐋𝐄𝐗𝐄, 𝐈𝐍𝐕𝐈𝐃𝐈𝐈, 𝐂𝐈𝐔𝐃𝐄, 𝐌𝐀𝐍𝐈𝐈.